Сегодня: Понедельник 10 декабря 2018 | EUR: 19.5740 | USD: 17.1989
 
"Contabilitate şi audit" № 4, 2015
Главная » Архив журнала » № 4, 2015 » НАЛОГОВЫЙ КОДЕКС

Titlul V. ADMINISTRAREA FISCALĂ

Capitolul 1
DISPOZIŢII GENERALE

 

Articolul 129. Noţiuni

În scopul exercitării administrării fiscale, se definesc următoarele noţiuni:

1) Organ fiscal – autoritate a Serviciului Fiscal de Stat: Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, inspectoratul fiscal de stat teritorial şi/sau inspectoratul fiscal de stat specializat aflate în subordonarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor. Noţiunea „inspectoratul fiscal de stat teritorial” este identică cu noţiunea „organ fiscal teritorial”.

11) Inspectorat fiscal de stat specializat – organ fiscal specializat în exercitarea unor atribuţii de administrare fiscală pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau pe o anumită rază de activitate ori care deserveşte o anumită categorie de contribuabili.

2) Serviciul Fiscal de Stat – sistem centralizat de organe fiscale şi activitatea funcţionarilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuţiilor de administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale.

3) Conducere a organului fiscal – şef (şef adjunct) al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor; şef (şef adjunct) al inspectoratului fiscal de stat teritorial şi/sau al inspectoratului fiscal de stat specializat.

4) Funcţionar fiscal – funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în organul fiscal. Noţiunea „funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile „funcţionar public”, „persoană cu funcţie de răspundere a organului fiscal” şi „persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

5) Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) – persoană care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant.

51) Martor – persoană cu capacitatea de exerciţiu deplină, care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare şi care nu se află cu participanţii la procedura de executare în legături de rudenie pînă la al patrulea grad sau în relaţii de subordonare şi nu este supus controlului din partea lor.

6) Obligaţie fiscală – obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.

7) Perioadă fiscală – timp, stabilit conform legislaţiei fiscale, pentru care se execută obligaţia fiscală.

8) Termen de stingere a obligaţiei fiscale – perioadă, stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie executată obligaţia fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în orele de program ale organului fiscal. Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă. În cazul prezentării dărilor de seamă în format electronic, ultima zi se consideră ziua deplină. În mod analogic se determină şi termenele de executare a altor acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

9) Dare de seamă fiscală – orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.

91) Dare de seamă fiscală unificată – declaraţie, prezentată sau care trebuie să fie prezentată organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor de către întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.

10) Documente de evidenţă – documente privitoare la operaţiuni, la efectuarea plăţilor aferente acestor operaţiuni, inclusiv documente confirmative, orice alte documente prevăzute, conform actelor normative, pentru activitatea contribuabilului. În categoria documentelor de evidenţă
 intră documentele de evidenţă contabilă (prevăzute în legislaţia privind evidenţa contabilă), situaţiile financiare, informaţiile, registrele contabile, titlurile de creanţă, datele contabile (sub orice formă, inclusiv computerizată) etc.

11) Control fiscal – verificare a corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod.

111) Vizită fiscală – procedeu de asistenţă fiscală care constă în explicarea legislaţiei fiscale, cu caracter consultativ, şi/sau în stabilirea unor date de ordin general despre activitatea contribuabilului.

12) Încălcare fiscală – acţiune sau inacţiune, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale, pentru care este prevăzută răspundere în conformitate cu prezentul cod.

13) Restanţă – sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Obligaţia fiscală care reprezintă obiectul concilierii al contractului încheiat conform art. 180 devine restanţă după expirarea termenului modificat în conformitate cu contractul respectiv. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100  de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul:

a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală;

b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului, emisă pentru asigurarea încasării restanţelor;

c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale agenţilor economici;

d) asigurării executării art. 13 pct. 8) din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;

e) asigurării executării art. 131 alin. (7) din prezentul cod.

Obligaţiile fiscale luate la evidenţă fiscală specială conform art. 206 din prezentul cod nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa fiscală specială.

14) Executare silită a obligaţiei fiscale – acţiuni întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţei.

15) Bunuri – totalitate de valori materiale şi de active imateriale, inclusiv de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea persoanei, indiferent de faptul în a cărei folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.

16) Sechestrare a bunurilor – acţiuni întreprinse de organul fiscal pentru indisponibilizarea bunurilor persoanei.

17) Cont bancar – cont deschis într-o instituţie financiară (sucursală sau filială a acesteia) din Republica Moldova sau din străinătate, precum şi contul deschis în sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor.

18) Sumă plătită în plus – sumă plătită ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare, inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decît cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală.

181) Diminuare a impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi – totalitate a acţiunilor sau inacţiunilor în rezultatul cărora contribuabilul declară sumele impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi în cuantum mai mic decît cel prevăzut de legislaţie.

19) Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale.

20) Conducere a organelor vamale – directorul general al Serviciului Vamal (vicedirectorii acestuia), şefii birourilor vamale (şefii adjuncţi ai acestora).

21) Sigiliu – produs electronic sau obiect alcătuit dintr-o placă de cauciuc, metal, lemn, hîrtie sau alte materiale, fixată pe un suport, avînd gravată o emblemă, o inscripţie sau un alt semn distinctiv oficial, ca dovadă a autenticităţii.

22) Sigilare – aplicarea sigiliului pe uşile unor încăperi, mijloace de transport, pe recipiente, diferite produse, colete, corespondenţă, pe bunurile debitorului, alte bunuri în scopul conservării, identificării, indisponibilizării ori evitării desfacerii acestora de către persoane neautorizate.

 

Articolul 1291. Expedierea şi înmînarea actelor organelor Serviciului Fiscal de Stat

 

(1) Actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmînează personal destinatarului sau altor persoane indicate la alin. (2) de către organele Serviciului Fiscal de Stat.

 

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin. (1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.

 

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.

 

(4) În cazul în care înmînarea actului organelor Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin. (2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.

 

(6) Refuzul de a primi actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se consemnează de către funcţionarul fiscal responsabil într-un proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor ulterioare ce se impun conform cadrului legal de către organele Serviciului Fiscal de Stat.

 

Articolul 130. Raporturile reglementate

Prezentul titlu reglementează raporturile care apar în cadrul administrării fiscale.

 

Articolul 131. Organele cu atribuţii de administrare fiscală

 

(1) Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: organele fiscale, organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei.

 

(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective, conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice.

 

(3) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în cazul efectuării unor acţiuni în baza înţelegerilor reciproce, se informează despre măsurile întreprinse şi despre rezultatele lor, fac schimb de informaţii în scopul exercitării atribuţiilor.

 

(4) Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este stabilit în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

 

(5) Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt în drept să prezinte informaţiile de care dispun referitor la un contribuabil concret:

a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală, în scopul îndeplinirii de către ei a atribuţiilor de serviciu;

b) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

c) instanţelor de judecată, în scopul examinării cazurilor ce ţin de competenţa acestora;

d) organelor de drept – informaţia necesară în cadrul urmăririi penale şi/sau privind încălcările fiscale;

e) Comisiei Electorale Centrale şi Curţii de Conturi, în scopul îndeplinirii funcţiilor acesteia;

f) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

g) executorilor judecătoreşti, pentru executarea documentelor executorii;

h) coordonatorilor oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, pentru verificarea veniturilor solicitanţilor de asistenţă juridică garantată de stat;

i) organelor abilitate cu funcţii în domeniul migraţiei – informaţia despre obiectele impozabile ale imigranţilor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

j) organelor cu atribuţii de aprobare a preţurilor şi tarifelor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;

k) contribuabilului – informaţia cu caracter personal despre acesta privind obligaţiile fiscale şi alte plăţi la bugetul public naţional, a căror evidenţă este ţinută de organul fiscal;

l) mijloacelor de informare în masă – informaţia despre sumele de plăţi achitate la bugetul public naţional şi/sau încălcările fiscale dacă acest fapt 
nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi judiciare;

m) administratorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei insolvabilităţii şi administratorilor autorizaţi.

 

(51) Organele cu atribuţii de administrare fiscală prezintă Ministerului Finanţelor informaţiile necesare îndeplinirii de către acesta a atribuţiilor sale, inclusiv în scopul elaborării/reformulării politicii fiscale.

 

(6) Persoanele şi autorităţile publice indicate la alin. (5) poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru neasigurarea confidenţialităţii şi securităţii informaţiei primite, precum şi pentru utilizarea ei în alte scopuri decît cele stabilite.

 

(7) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat plasează pe pagina sa oficială date despre contribuabilii care au admis restanţe faţă de buget.

 

Capitolul 2
ORGANUL FISCAL

 

Articolul 132. Sarcina de bază şi principiile generale de organizare a organului fiscal

 

(1) Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.

 

(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi fiecare inspectorat fiscal de stat teritorial sau inspectorat fiscal de stat specializat, fiind subordonat primului:

a) au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat;

b) activează în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al prezentului cod şi al altor legi, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, al deciziilor în problemele fiscale adoptate de autorităţile administraţiei publice locale în limitele competenţei.

 

(3) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a activităţii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat fără ingerinţe în activitatea lui şi a inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi inspectoratelor fiscale de stat specializate.

 

(4) Modul de funcţionare a organului fiscal, de aprobare a structurii, a personalului scriptic şi a fondului de retribuire a muncii, precum şi modul de atribuire a gradelor de calificare funcţionarilor ei sînt stabilite în Regulamentul, aprobat de Guvern.

 

(5) Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de Guvern, iar raza de activitate a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor, precum şi atribuţiile de bază şi raza de activitate ale inspectoratelor fiscale de stat specializate – de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor.

 

Articolul 133. Atribuţiile organului fiscal

 

(1) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor (denumit în continuare Inspectoratul Fiscal Principal de Stat) exercită următoarele atribuţii:

a) efectuează supravegherea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a inspectoratelor fiscale de stat specializate în vederea exercitării controlului fiscal, asigură crearea şi funcţionarea unui sistem informaţional unic privind contribuabilii şi obligaţiile fiscale;

a1) asigură organizarea şi îndrumarea activităţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a inspectoratelor fiscale de stat specializate prin elaborarea ghidurilor, manualelor, normelor metodologice ce ţin de aplicarea procedurilor de administrare fiscală, în scopul aplicării unitare şi nediscriminatorii a legislaţiei fiscale;

b) controlează şi/sau auditează activitatea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi a inspectoratelor fiscale de stat specializate, examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile referitoare la acţiunile acestora, ia măsuri în vederea eficientizării activităţii lor;

c) emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;

d) organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi la alte petiţii ale contribuabililor în modul stabilit;

d1) organizează asigurarea gratuită a contribuabililor cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, iar contra plată – cu formulare de facturi fiscale pe suport de hîrtie;

d2) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control la decontările în numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;

d3) efectuează verificarea softurilor instalate în maşinile de casă şi de control ridicate de la contribuabili;

e) efectuează controale fiscale;

e1) asigură administrarea fiscală a marilor contribuabili;

f) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale, precum şi verifică corectitudinea acţiunilor şi procedurii de alăturare şi raportare prevăzute la art. 197 alin. (31) şi la art. 229 alin. (22), realizate de către executorul judecătoresc;

g) examinează contestaţii şi emite decizii pe marginea lor;

h) exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea organelor vamale şi serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi prezintă autorităţilor competente propuneri vizînd tragerea la răspundere a funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală;

h1) emite decizii asupra cazului de încălcare fiscală stabilit în urma aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale;

i) organizează diferite concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, şi-au adus contribuţia la îmbunătăţirea procesului de administrare fiscală şi/sau la majorarea încasărilor la bugetul public naţional. Organizarea concursurilor se efectuează în modul stabilit de Guvern;

j) colaborează cu autorităţi din alte state în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi activează în cadrul organizaţiilor internaţionale de specialitate al căror membru este;

k) prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv asupra restanţelor, în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Finanţelor;

l) deleagă atribuţii inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi inspectoratelor fiscale de stat specializate;

m) preîntîmpină, depistează şi curmă încălcările ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti, a mărfurilor şi serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe;

m1) stabileşte criteriile de selectare a marilor contribuabili şi aprobă lista acestora;

n) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.

 

(2) Inspectoratul fiscal de stat teritorial, precum şi inspectoratul fiscal de stat specializat exercită următoarele atribuţii:

a) întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;

b) popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor;

c) asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, cu excepţia celor administrate de alte organe;

d) efectuează controale fiscale;

d1) emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale;

e) efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale;

f) asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, elaborate în conformitate cu instrucţiunile respective;

g) eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale pe suport de hîrtie în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

h) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează controale privind utilizarea maşinilor de casă şi de control la decontările în numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;

i) examinează contestaţii, cereri prealabile şi emite decizii asupra lor;

j) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţie.

 

(3) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, iar inspectoratul fiscal de stat teritorial sau inspectoratul fiscal de stat specializat poate să-şi exercite atribuţiile în afara teritoriului stabilit numai cu autorizarea conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

 

Articolul 134. Drepturile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal

 

(1) Organul fiscal şi funcţionarul fiscal au dreptul:

a) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, organele vamale şi serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane respectă legislaţia fiscală, să efectueze cumpărătura de control în cadrul controlului fiscal, să ceară explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemelor identificate în timpul controlului;

b) în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană informaţii, date, documente, necesare în exercitarea atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;

c) să efectueze vizite fiscale;

d) să deschidă şi să examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de producţie, depozitele, spaţiile comerciale şi alte locuri, cu excepţia domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea obiectelor impozabile, altor obiecte, documentelor;

e) să aibă acces la sistemul electronic de evidenţă contabilă al contribuabilului;

f) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;

g) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul titlu;

g1) să ridice de la contribuabil maşinile de casă şi de control utilizate la decontările în numerar, în scopul verificării softurilor instalate în acestea, întocmind un proces-verbal conform art. 145;

h) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile prevăzute de legislaţie;

i) pornească în instanţele judecătoreşti competente acţiuni contra contribuabililor privind:

– anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii;

– anularea înregistrării întreprinderii, organizaţiei în cazul încălcării modului stabilit de fondare a acestora sau al necorespunderii actelor de constituire prevederilor legislaţiei şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;

– lichidarea întreprinderii, organizaţiei în temeiurile stabilite de legislaţie şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;

– alte acţiuni în conformitate cu legislaţia;

j) să ceară şi să verifice lichidarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de constrîngere;

k) la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor, să utilizeze metode şi surse directe şi indirecte;

l) să primească în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi;

m) să efectueze executarea silită a obligaţiilor fiscale în modul stabilit de legislaţia fiscală;

n) să sechestreze, în modul stabilit de lege, orice bun, cu excepţia celui care, în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte legislative, nu este sechestrabil;

o) să suspende, în modul stabilit de lege, operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia contului de împrumut, a contului provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător;

p) să citeze la organul fiscal contribuabilul, persoana presupusă a fi subiectul impozitării, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului, inclusiv responsabilul de evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul impozitării, pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes pentru organul fiscal, cu excepţia documentelor şi informaţiilor care, potrivit legii, constituie secret de stat. Neprezentarea persoanei fizice citate la data şi ora stabilită în citaţie nu împiedică efectuarea de către organul fiscal a actelor procedurale fiscale;

r) în procesul determinării cuantumului impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori al perceperii lor, să solicite de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) prezentarea documentelor referitoare la clienţii acestora;

s) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte ţări în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

t) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea contribuabililor fără acordul acestora din urmă;

u) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile contribuabililor străini cu cei autohtoni fără acordul sau înştiinţarea acestora din urmă;

v) să utilizeze dări de seamă fiscale, corespondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale autorităţilor publice pe suporţi electronici şi de alt fel, perfectaţi şi protejaţi conform legislaţiei în domeniu;

x) să folosească mijloace de informare în masă pentru popularizarea şi respectarea legislaţiei fiscale;

y) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

 

(2) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are dreptul să instituie posturi fiscale altele decît cele instituite în conformitate cu actele legislative şi alte acte normative.

 

(3) Organul fiscal este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile legislaţiei, actele sale cu caracter normativ şi cele cu caracter individual dacă ele contravin legislaţiei. Actele inspectoratelor fiscale de stat teritoriale şi ale inspectoratelor fiscale de stat specializate care contravin legislaţiei pot fi anulate, modificate sau suspendate şi de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(31) În procesul efectuării controlului fiscal, în caz de necesitate, Serviciul Fiscal de Stat poate contracta sau antrena specialişti, experţi, interpreţi calificaţi în domeniul solicitat pentru a acorda asistenţa respectivă şi a contribui la clarificarea unor constatări.

 

(4) Cerinţele şi dispoziţiile legale ale funcţionarului fiscal sînt executorii pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu funcţie de răspundere.

 

(5) Împiedicarea de a-şi exercita atribuţiile, ofensarea, ameninţarea, împotrivirea, violentarea, atentarea la viaţa, la sănătatea şi la averea funcţionarului fiscal, precum şi a rudelor lui apropiate, în timpul exercitării atribuţiilor sau în legătură cu aceasta atrag răspunderea prevăzută de lege.

 

(6) Funcţionarul fiscal îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal la faţa locului sau privind executarea silită a obligaţiei fiscale în baza unei decizii/hotărîri emise de conducerea organului fiscal.

 

Articolul 135 este exclus prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002.

 

Articolul 136. Obligaţiile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal

Organul fiscal şi funcţionarul fiscal au următoarele obligaţii:

a) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod şi cu alte acte normative;

b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;

c) să popularizeze legislaţia fiscală;

d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile lui;

e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;

f) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;

g) să efectueze la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite;

h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să elibereze, în cazurile reglementate de legislaţie sau la solicitarea organelor şi autorităţilor publice abilitate legal, certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget şi certificate care confirmă înregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. şi accize. Formularul-tip al certificatelor menţionate se elaborează de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

i) în lipsa tratatului internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la solicitarea scrisă a nerezidentului sau persoanei împuternicite de el (plătitorul venitului), să elibereze certificatul despre sumele veniturilor obţinute în Republica Moldova şi impozitele achitate (reţinute). Formularul-tip al certificatului menţionat se elaborează de către Guvern;

j) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz;

k) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;

l) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;

m) să efectueze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare;

n) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale funcţionarului fiscal, să emită decizie privind aplicarea de sancţiuni;

o) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă;

p) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale meschine;

p1) să asigure gratuit accesul contribuabililor la Registrul general electronic al facturilor fiscale;

r) să întreprindă şi alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.

 

Articolele 137–144 sînt excluse prin Legea nr. 1146-XV din 20.06.2002.

 

Articolul 145. Ridicarea documentelor şi/sau a maşinilor de casă şi de control

 

(1) Documentele şi/sau maşinile de casă şi de control se ridică în cazurile:

a) necesităţii de a proba prin documente încălcarea fiscală;

b) probabilităţii dispariţiei acestora;

c) în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală.

 

(2) Funcţionarii fiscali ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control indiferent de apartenenţa şi de locul aflării lor, asigurînd păstrarea lor în organul fiscal.

 

(3) Ridicarea documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se efectuează în prezenţa persoanei de la care acestea se ridică, iar dacă ea lipseşte sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezenţa a doi martori asistenţi.

 

(4) Asupra cazului de ridicare a documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică:

a) data şi locul întocmirii;

b) funcţia, numele şi prenumele funcţionarului fiscal şi ale persoanei de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control;

c) date despre proprietar sau posesor;

d) lista documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control ridicate, numerele de înregistrare ale maşinilor de casă şi de control;

e) timpul şi motivul ridicării;

f) numele, prenumele, adresa martorilor asistenţi, după caz.

 

(5) Procesul-verbal este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana de la care s-au ridicat documentele şi/sau maşinile de casă şi de control ori de martorii asistenţi. Dacă persoana de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control refuză să semneze procesul-verbal, în el se va consemna refuzul.

 

(6) Documentele ridicate, după utilizare, sînt restituite persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.

 

(7) Maşinile de casă şi de control ridicate sînt restituite, după verificarea softului instalat în acestea, persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.

 

Articolul 146. Postul fiscal

 

(1) Postul fiscal se creează de organul fiscal în scopul prevenirii şi depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de eschivare de la stingerea obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de administrare fiscală.

 

(2) Posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a informaţiei care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale.

 

(3) Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.

 

(4) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat hotărăşte asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi locul de amplasare, iar în cazul postului fiscal electronic – şi tehnologia de comunicare electronică, aprobă Regulamentul privind funcţionarea posturilor fiscale. În cazul creării de posturi fiscale în locuri publice proprietate publică, decizia se aduce la cunoştinţă organului executiv al administraţiei publice locale. În cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure personalului lor accesul şi condiţiile necesare exercitării atribuţiilor, precum şi condiţiile tehnice de instalare a echipamentelor electronice de comunicare (în cazul instalării postului fiscal electronic).

 

Articolul 147. Colaborarea organului fiscal cu autorităţile publice

 

(1) Autorităţile publice prezintă organului fiscal datele şi materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor ei, cu excepţia datelor a căror prezentare este expres interzisă prin lege.

 

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale deleagă persoane cu funcţie de răspundere pentru a acorda asistenţă organului fiscal în îndeplinirea atribuţiilor ei. Decizia privind delegarea persoanei cu funcţie de răspundere se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către organul fiscal, cu excepţia cazurilor de urgenţă.

 

(3) La cererea organelor de drept, organul fiscal acordă asistenţă la determinarea obligaţiilor fiscale în cadrul proceselor penale, precum şi la judecarea cazurilor de 
încălcare a legislaţiei fiscale.

 

(4) Organul fiscal colaborează cu alte autorităţi publice, în limita atribuţiilor prevăzute de legislaţia fiscală, şi elaborează indicaţii metodice în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, conform legislaţiei în vigoare.

 

(5) Organul fiscal decide în mod autonom asupra programului de activitate. Controalele şi alte acţiuni ale lui nu pot fi sistate decît de organele abilitate cu acest drept în temeiul legislaţiei.

 

Articolul 148. Selectarea, încadrarea şi concedierea funcţionarilor fiscali

 

(1) Funcţionarii fiscali sînt selectaţi, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, confesiune, din rîndurile cetăţenilor Republicii Moldova care domiciliază pe teritoriul ei, au studiile corespunzătoare, sînt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei şi nu cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Încadrarea în organul fiscal se face în conformitate cu legislaţia cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi legislaţia muncii.

 

(2) Persoanele încadrate în organul fiscal în calitate de funcţionar fiscal depun jurămîntul în conformitate cu Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi sînt supuse înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu legislaţia.

 

(3) Funcţionarii fiscali au dreptul să poarte în exerciţiul funcţiunii uniformă, eliberată gratuit, cu însemnele gradului de calificare respectiv, conform modelului şi normelor stabilite de Guvern.

 

(4) Funcţionarilor fiscali, ca o confirmare a împuternicirilor lor, li se eliberează legitimaţii, al căror model şi mod de eliberare sînt stabilite de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(5) Funcţionarul fiscal în exerciţiul funcţiunii este reprezentant al puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului.

 

(51) Funcţionarul fiscal ocupă funcţie publică de inspector, specialist, auditor intern, inspector superior, specialist superior, auditor intern superior, inspector principal, specialist principal sau auditor intern principal.

 

(6) Modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu şi aplicarea sancţiunilor disciplinare funcţionarului fiscal ţin de competenţa autorităţii care l-a încadrat şi se efectuează în conformitate cu legislaţia.

 

(7) Funcţionarul fiscal nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate, cu excepţia celor prevăzute de art. 25 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

 

Articolul 149. Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali

 

(1) Pentru funcţionarii publici din Serviciul Fiscal de Stat se instituie gradele de calificare prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

 

(2) Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali încadraţi anterior în Serviciul Fiscal de Stat se egalează după cum urmează:

 

Gradele de calificare conferite funcţionarilor fiscali

Gradele de calificare prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public

Consilier principal de stat în serviciul fiscal

Consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I

Consilier de stat de gradul  I, II sau III în serviciul fiscal

Consilier de stat de clasa I, 
a II-a sau a III-a

Inspector de gradul I, II sau III în serviciul fiscal

Consilier de clasa I, a II-a 
sau a III-a

 

Articolul 150 este abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002.

 

Articolul 151. Apărarea drepturilor şi intereselor funcţionarilor fiscali

 

(1) Drepturile şi interesele funcţionarilor fiscali sînt apărate conform Legii privind protecţia muncii, Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi prezentului cod.

 

(2) Pentru pierderile suportate în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor în organul fiscal, se acordă următoarele despăgubiri:

a) în caz de deces al funcţionarului fiscal, familiei acestuia sau persoanelor întreţinute de el li se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, echivalent cu 10 salarii anuale, calculat în funcţie de salariul din ultimul an calendaristic de activitate al decedatului;

b) în cazul unor leziuni corporale care exclud posibilitatea funcţionarului fiscal de a exercita în continuare profesia, se plăteşte de la bugetul de stat un ajutor unic, faţă de suma calculată conform lit. a) în proporţie de:

60 % – invalizilor de gradul I;

40 % – invalizilor de gradul II;

20 % – invalizilor de gradul III.

 

(3) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat funcţionarului fiscal decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la ele restituie la bugetul de stat sumele plătite conform alin. (2).

 

(4) Prejudiciul cauzat bunurilor funcţionarului fiscal în legătură cu exercitarea atribuţiilor în organul fiscal se repară pe deplin de la bugetul de stat, suma reparatorie fiind încasată ulterior de la persoanele vinovate.

 

Articolul 152. Asigurarea materială şi socială a funcţionarului fiscal

 

(1) Funcţionarul fiscal în exercitarea atribuţiilor este asigurat cu mijloace de transport, tehnice şi alte mijloace necesare îndeplinirii obligaţiilor de serviciu.

 

(2) Asistenţa socială şi asigurarea cu pensie a funcţionarului fiscal se efectuează în modul stabilit de legislaţie.

 

(3) Pot fi prevăzute, conform legislaţiei, şi alte măsuri de asigurare materială şi de acordare a asistenţei sociale personalului organului fiscal.

 

Articolul 153. Răspunderea funcţionarului fiscal. Dreptul de a contesta acţiunile lui

 

(1) Pentru acţiuni ilegale, funcţionarul fiscal poartă răspunderea prevăzută de legislaţie.

 

(2) Prejudiciul cauzat de funcţionarul fiscal prin acţiune ilegală urmează să fie reparat în modul prevăzut de legislaţie.

 

(3) Decizia organului fiscal şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi contestate de contribuabil în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte acte normative.

 

Capitolul 3
ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

Articolul 1531 este abrogat prin Legea nr.120 din 25.05.2012.

 

Articolul 154. Atribuţiile şi drepturile organelor vamale

 

(1) Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit prezentului cod, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.

 

(2) Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.

 

Articolul 155. Obligaţiile organelor vamale

 

(1) Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea, inclusiv obligaţia:

a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;

b) de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative respective;

c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;

d) de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;

e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;

f) de a prezenta organului fiscal documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime ale funcţionarului fiscal;

g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.

 

(2) Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală, persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.

 

Articolul 156. Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

 

(1) În cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor.

 

(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate stabilit la alin. (1), atribuţiile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. a), b) şi d), precum şi la lit. c) referitor la evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciu şi la evidenţa acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale sînt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul fiscal.

 

Articolul 157. Drepturile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

 

(1) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art. 156 alin. (1), cu dreptul de a efectua controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, de a cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului, de a aplica majorări de întîrziere (penalităţi), de a încasa în numerar impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi, cu drepturile prevăzute la art. 134 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi t), precum şi cu alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală.

 

(2) Drepturile prevăzute la art. 134 alin. (1) lit. f), g), h), i), j), l), m), n), cu excepţia aplicării majorării de întîrziere (penalităţii), se exercită în comun cu organul fiscal.

 

Articolul 158. Obligaţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 alin. (1):

a) să execute prevederile art. 136 lit. a), b), c), d), e), i), j), l), precum şi la lit. h) referitor la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el;

b) să ţină evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale, inclusiv a restanţelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi), amenzi, conform legislaţiei fiscale şi în modul stabilit de Guvern;

c) să întocmească, cu concursul organului fiscal, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale;

d) să remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, precum şi deciziile emise;

e) execute în comun cu organul fiscal prevederile art. 136 lit. g) şi m);

f) să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 3 a fiecărei luni, în modul stabilit de Guvern, organului fiscal dare de seamă privind impozitele şi taxele administrate;

g) să execute alte obligaţii prevăzute expres de legislaţia fiscală.

 

Articolul 159. Actele serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

 

(1) Decizia ce ţine de exercitarea atribuţiilor serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale este emisă prin dispoziţia primarului (pretorului). Prin derogare de la prevederile prezentului titlu, dispoziţiile primarului (pretorului) şi acţiunile perceptorului pot fi contestate în modul stabilit de lege.

 

(2) În cazul atribuţiilor exercitate în comun cu organul fiscal, decizia este emisă de conducerea organului fiscal după ce s-a coordonat cu primarul (pretorul). Dacă primarul (pretorul) refuză să semneze decizia, aceasta capătă putere juridică din momentul semnării de către conducerea organului fiscal, care face înscrierea despre refuzul primarului (pretorului).

 

Articolul 160. Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

 

(1) Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale sînt reglementate printr-un regulament, aprobat de consiliul local. Regulamentul este elaborat în baza unui regulament-tip, aprobat de Guvern.

 

(2) Perceptorul este încadrat în serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu avizul organului fiscal. Acesta este obligat să asigure instruirea perceptorului şi să-i acorde ajutor în exercitarea atribuţiilor.

 

(3) În sate (comune), funcţiile perceptorului pot fi exercitate, ca excepţie, de secretarul primăriei sau de un alt funcţionar al ei care nu este învestit cu dreptul de a semna documente de casă.

 

Capitolul 4
EVIDENŢA CONTRIBUABILILOR

 

Articolul 161. Dispoziţii generale

 

(1) Organul fiscal ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(2) Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana căreia i s-a atribuit cod fiscal să se înregistreze suplimentar ca plătitor al diferitelor tipuri de impozite şi taxe.

 

(3) Persoanelor cărora codul fiscal le este atribuit de către organul fiscal li se deschid dosare în care sînt îndosariate următoarele documente şi informaţii:

a) cererea de atribuire a codului fiscal;

b) fişa de înregistrare, eliberată de organul autorizat să înregistreze activităţile respective;

c) copia de pe documentul care confirmă înregistrarea de stat sau care permite practicarea activităţii respective;

d) copia de pe certificatul de atribuire a codului fiscal;

e) documentele care confirmă existenţa conturilor bancare;

f) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica activitatea respectivă, ale conducătorului şi ale contabilului-şef (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate).

 

(4) Persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, organul fiscal le deschide dosare în care se păstrează informaţiile acumulate şi transmise de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, conform unui regulament aprobat de aceasta şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(5) Evidenţa subdiviziunilor fără statut de persoană juridică amplasate în altă parte decît sediul persoanei juridice din care fac parte este ţinută de organele fiscale care atribuie fiecărei subdiviziuni codul acesteia.

 

(6) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă sediul (domiciliul) din raza de activitate a inspectoratului fiscal de stat teritorial unde se află la evidenţă, el va depune o cerere pentru transmiterea dosarului organului fiscal la noul sediu (domiciliu). În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, inspectoratul fiscal de stat teritorial va transmite dosarul organului fiscal în a cărui rază de activitate se află noul sediu (domiciliu) pentru a lua contribuabilul la evidenţă fără a-i atribui un nou cod fiscal.

 

(7) În cazul pierderii certificatului de atribuire a codului fiscal, după publicarea avizului respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, organul fiscal eliberează, la cererea contribuabilului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, un duplicat al certificatului pierdut.

 

(8) La adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează organul fiscal despre schimbarea sediului său şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea temporară a activităţii subdiviziunii.

 

Articolul 162. Atribuirea codului fiscal

 

(1) În conformitate cu prezentul cod, se atribuie cod fiscal:

a) oricărei persoane juridice, întreprinderi cu statut de persoană fizică;

b) oricărei persoane fizice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător;

c) oricărei persoane juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care dispune de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală.

 

(2) Pentru a i se atribui cod fiscal, persoana este obligată să efectueze acţiunile prevăzute de prezentul capitol în termenele şi în modul stabilit de acesta.

 

Articolul 163. Locul, termenele şi modul de atribuire a codului fiscal

 

(1) Persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) şi c) li se atribuie cod fiscal de către inspectoratul fiscal de stat teritorial în a cărui rază se află sediul (domiciliul), indicat în documentele de constituire (în buletinul de identitate) sau în documentul prin care se permite practicarea activităţii, ori se află obiectul impozabil.

 

(2) În cazurile prevăzute la art. 162 alin. (1) lit. a), numărul de identificare de stat indicat în decizia de înregistrare, eliberată de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, sau în documentul ce permite practicarea activităţii reprezintă codul fiscal al contribuabilului.

 

Alineatul (3) este abrogat prin Legea nr. 235 din 26.10.2012.

 

(4) Numărul de identificare de stat, indicat în certificatul/decizia de înregistrare, este considerat codul fiscal al persoanelor înregistrate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, iar certificatul/decizia de înregistrare este recunoscut/recunoscută şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.

 

(5) Prin derogare de la alin. (2), persoanelor juridice, constituite în baza actelor normative, precum şi în baza tratatelor internaţionale ratificate de Republica Moldova, li se atribuie codul fiscal şi li se eliberează certificatul de atribuire a codului fiscal în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii corespunzătoare, la care se anexează actul ce constată acest fapt, iar în cazul persoanelor care activează în baza tratatelor internaţionale – şi certificatul de confirmare eliberat de autoritatea publică competentă.

 

(6) Codul fiscal al persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. b) reprezintă codul personal indicat pe verso-ul buletinului de identitate sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului. Codul fiscal al persoanelor fără buletin de identitate reprezintă seria şi numărul paşaportului, iar dacă nu au nici paşaport, seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate.

 

(7) În termen de 3 zile lucrătoare din data apariţiei obiectului impozabil sau a obligaţiei fiscale, cetăţenii străini şi apatrizii nerezidenţi, persoanele indicate la art.162 alin. (1) lit. c) depun la inspectoratul fiscal de stat teritorial în a cărui rază a apărut obiectul impozabil sau obligaţia fiscală o cerere de atribuire a codului fiscal, la care anexează copia de pe actul de identitate, respectiv copiile, traduse în limba de stat, autentificate notarial şi legalizate de către oficiile consulare ale Republicii Moldova, de pe documentele de identificare în cazul organizaţiilor, precum şi copiile de pe documentele ce confirmă existenţa obiectului impozabil.

 

(8) Organul fiscal refuză atribuirea codului fiscal numai dacă nu se prezintă toate documentele şi informaţiile prevăzute la art. 161 alin. (3) sau dacă acestea conţin date vădit denaturate.

 

Articolul 164. Registrul fiscal de stat

 

(1) Registrul fiscal de stat este constituit şi administrat de organul fiscal, în care se înscriu codurile fiscale atribuite în conformitate cu prezentul capitol. Organul fiscal este responsabil de actualizarea Registrului fiscal de stat. Actualizarea Registrului fiscal de stat se efectuează la cererea contribuabilului, precum şi în temeiul materialelor de control ale organelor fiscale.

 

(2) Codurile fiscale ale persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) şi c) sînt trecute în Registrul fiscal de stat la data eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal. Codurile fiscale care reprezintă numărul de identificare de stat sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi din Registrul de stat al organizaţiilor necomerciale. Codurile fiscale ale persoanelor fizice rezidente, precum şi ale cetăţenilor Republicii Moldova nerezidenţi sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al popula
ţiei. Codurile fiscale ale cetăţenilor străini şi ale apatrizilor nerezidenţi sînt înscrise în Registrul fiscal de stat la momentul depunerii cererii de înregistrare în calitate de contribuabil. Trecerea codului fiscal în Registrul fiscal de stat confirmă actul luării persoanei la evidenţă fiscală.

 

(3) În Registrul fiscal de stat informaţia se expune clar, corect şi exhaustiv. Registrul fiscal de stat este ţinut în limba de stat, manual (în partea ce ţine de atribuirea codurilor fiscale de către organul fiscal) şi computerizat.

 

(4) În Registrul fiscal de stat sînt consemnate următoarele date privind persoanele cărora li se atribuie codurile fiscale de către organele fiscale, dacă datele respective sînt prevăzute în legislaţie:

a) numărul curent al înscrierii;

b) codul fiscal atribuit;

c) denumirea completă şi prescurtată a contribuabilului (numele, prenumele persoanei) şi sediul (domiciliul);

d) numărul şi data înregistrării de stat a persoanei juridice, a întreprinderii cu statut de persoană fizică, a notarului public, a asociaţiei de notari, a cabinetului avocatului, a biroului asociat de avocaţi, a asociaţiei de avocaţi, a persoanei care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, a executorului judecătoresc, a biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat de administratori autorizaţi, a biroului individual al mediatorului, a biroului asociat de mediatori sau numărul şi data eliberării documentului ce permite desfăşurarea activităţii, datele din buletinul de identitate (din paşaport, adeverinţa de naştere sau din alte acte de identitate) al persoanei fizice sau datele din documentele de identificare în cazul organizaţiilor nerezidente;

e) numărul, seria şi data eliberării certificatului de atribuire a codului fiscal persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) şi c);

f) numele şi prenumele persoanei fizice care a primit certificat de atribuire a codului fiscal;

g) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica un anumit gen de activitate, ale administratorului (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate);

h) data anulării codului fiscal.

 

(5) Prin derogare de la alin. (4), datele privind persoanele ale căror coduri fiscale reprezintă numere atribuite de alte organe, precum şi informaţia despre persoanele ce practică activitate profesională se introduc în Registrul fiscal de stat în baza unui regulament aprobat de acestea şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Volumul şi conţinutul datelor incluse în acest caz în Registrul fiscal de stat se determină de regulamentul menţionat.

 

(6) Înscrierile în Registrul fiscal de stat ţinut manual sînt efectuate de registrator în baza informaţiilor prezentate de solicitant la momentul eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal şi sînt certificate prin semnătura primului. Rectificarea, modificarea şi completarea registrului se operează în modul stabilit de legislaţie şi se autentifică prin semnătură de registrator.

 

(7) Radierea din Registrul fiscal de stat se face, în condiţiile legii, prin bararea înscrierii, a tuturor rectificărilor, modificărilor, completărilor efectuate anterior şi se autentifică prin semnătură de registrator.

 

Articolul 165. Utilizarea codului fiscal

 

(1) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.

 

(2) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale şi altor acte normative, să prezinte organului fiscal dare de seamă fiscală sau alte documente referitoare la o altă persoană va cere acesteia codul fiscal şi îl va indica 
în documentul respectiv. Dacă această altă persoană nu comunică codul fiscal, prima persoană va menţiona acest fapt în documentele prezentate.

 

(3) La încheierea tranzacţiilor şi efectuarea operaţiunilor economice, părţile sînt obligate să indice în documentele respective codurile lor fiscale.

 

(4) Organul fiscal trebuie să indice codul fiscal al contribuabilului în toate avizele expediate lui.

 

(5) Subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.

 

(6) Evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei.

 

Articolul 166. Aportul autorităţilor publice la evidenţa contribuabililor

 

(1) Entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat prezintă organului fiscal, sistematic, o dată la 3 zile, informaţia privind atribuirea numerelor de identificare de stat în volumul şi în modul stabilite în comun cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(2) Autoritatea publică abilitată cu înregistrarea persoanelor prevăzute la art. 162 alin. (1) lit. a) este obligată să prezinte, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării respective, organului fiscal în care se află la evidenţă persoana informaţii despre lichidarea sau reorganizarea acesteia, despre modificările operate în documentele ei de constituire.

 

(3) Autoritatea publică abilitată cu dreptul de documentare a populaţiei prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, pînă la data de 10 a fiecărei luni, informaţii despre eliberarea sau anularea actelor de identitate.

 

(4) Autoritatea publică de resort permite ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară cu condiţia prezentării certificatului privind lipsa restanţelor faţă de buget, eliberat de inspectoratul fiscal de stat teritorial, notificînd acestuia, în termen de 3 zile lucrătoare, faptul ieşirii.

 

Articolul 1661. Aportul Băncii Naţionale a Moldovei în evidenţa instituţiilor financiare licenţiate

Banca Naţională a Moldovei prezintă Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data eliberării licenţei, a modificării sau retragerii acesteia, informaţia iniţială şi, ulterior, informaţia actualizată referitor la instituţiile financiare şi filialele acestora, participante la sistemul automatizat de plăţi interbancare.

 

Articolul 167. Obligaţiile în cazul deschiderii, modificării sau închiderii conturilor bancare

 

(1) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) deschide conturi bancare persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) şi c), iar Banca Naţională deschide conturi bancare în conformitate cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei numai dacă acestea prezintă certificatul de atribuire a codului fiscal sau documentul recunoscut ca atare. Despre deschiderea conturilor bancare (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să informeze în aceeaşi zi organul fiscal prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare.

 

(2) Operaţiunile pe un cont bancar deschis (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri) pot demara numai după recepţionarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a documentului electronic, emis şi remis de către organul fiscal, care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului. Contul bancar este luat la evidenţă de către organul fiscal în baza documentului electronic, emis şi remis de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia), care confirmă deschiderea contului. În cazul în care contribuabilul are restanţe, organul fiscal este în drept să nu elibereze documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală. Documentul electronic care confirmă deschiderea contului şi documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului urmează a fi expediate şi recepţionate prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat, instituţiile financiare şi Banca Naţională a Moldovei.

 

(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) are dreptul să deschidă conturi bancare persoanei fizice rezidente (cetăţean străin sau apatrid) sau cetăţeanului Republicii Moldova numai dacă aceştia prezintă buletin de identitate sau un alt document, prevăzut la art. 163 alin. (4), care serveşte la stabilirea codului fiscal şi să utilizeze acest cod la ţinerea evidenţei şi în relaţiile cu clientul sau cu alte persoane, în modul stabilit de legislaţie. Persoanele fizice nerezidente (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice nerezidente care nu dispun de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau nu au obligaţii fiscale sînt în drept să deschidă conturi bancare în instituţiile financiare ale Republicii Moldova potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a Moldovei.

 

(4) Instituţiile financiare vor informa în aceeaşi zi organul fiscal prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare despre modificarea sau închiderea contului bancar (cu excepţia conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor trezoreriale de venituri).

 

(5) În cazul deschiderii contului bancar în străinătate, în termen de 15 zile de la data deschiderii acestuia, persoanele indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) comunică organului fiscal faptul şi datele corespunzătoare. Drept confirmare a înregistrării contului, organul fiscal eliberează contribuabilului, în termen de 3 zile, un certificat de confirmare.

 

Articolul 168. Anularea codului fiscal

 

(1) Codul fiscal se anulează în cazul:

a) atribuirii lui cu încălcarea legislaţiei fiscale;

b) lichidării, reorganizării sau încetării activităţii persoanei juridice, întreprinderii cu statut de persoană fizică, notarului public, asociaţiei de notari, cabinetului avocatului, biroului asociat de avocaţi, asociaţiei de avocaţi, persoanei care practică activitate particulară de detectiv şi de pază, executorului judecătoresc, biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat de administratori autorizaţi, biroului individual al mediatorului, biroului asociat de mediatori;

c) decesului persoanei fizice, declarării morţii ei, declarării, în modul stabilit, dispărute fără veste sau emigrării ei;

d) dispariţiei obiectului impozabil şi obligaţiei fiscale pentru persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente.

 

(2) La reorganizarea persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a):

a) prin contopire, codurile fiscale ale persoanelor ce se contopesc se anulează, iar persoanei astfel constituite i se atribuie un alt cod fiscal;

b) prin absorbţie, codul fiscal al persoanei absorbite se anulează;

c) prin divizare, codul fiscal al persoanei divizate se anulează, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;

d) prin separare, codul fiscal al persoanei reorganizate rămîne acelaşi, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;

e) prin transformare în persoană cu o altă formă juridică de organizare, codul fiscal al persoanei reorganizate trece la persoana astfel constituită.

 

(3) În cazurile enumerate la alin. (2) lit. a), c) şi d), la cererea de atribuire a codului fiscal se anexează documentul ce confirmă cuantumul datoriilor asumate în urma reorganizării.

 

(4) Codul fiscal se anulează în baza:

a) cererii persoanelor indicate la art. 162 alin. (1) lit. a) şi/sau informaţiei prezentate în conformitate cu art. 166 alin. (2), sau actului legislativ ori actului emis în baza lui, sau certificatului de confirmare a lichidării sau reorganizării persoanei, eliberat de autoritatea publică competentă. La cerere se anexează certificatul de atribuire a codului fiscal;

b) hotărîrii instanţei judecătoreşti – în cazul lichidării persoanei juridice şi a întreprinderii cu statut de persoană fizică sau în cazul declarării morţii sau declarării persoanei fizice dispărute fără veste;

c) deciziei conducerii organului fiscal – în cazul atribuirii de cod fiscal cu încălcarea legislaţiei fiscale;

d) informaţiei organelor de stare civilă – în cazul decesului persoanei fizice;

e) informaţiei autorităţii publice abilitate să permită ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară – în cazul ieşirii persoanei fizice;

f) documentelor care atestă că persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente nu au obiecte impozabile şi nici obligaţii fiscale.

 

(5) Prin derogare de la alin. (4), codul fiscal care reprezintă numărul de identificare de stat se anulează în baza informaţiei prezentate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat.

 

(6) Codul fiscal se anulează prin radierea lui din Registrul fiscal de stat şi prin consemnarea acestui fapt în dosarul contribuabilului.

 

(7) Avizul despre anularea codului fiscal, în legătură cu atribuirea lui cu încălcarea legislaţiei fiscale, organul fiscal îl va publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în termen de 3 zile, va informa despre aceasta organele vamale, organele înregistrării de stat şi organele de statistică. Folosirea unui cod fiscal anulat se pedepseşte în conformitate cu legea.

 

(8) Codul fiscal anulat se păstrează în Registrul fiscal de stat timp de 10 ani din momentul anulării.

 

(9) Codul fiscal anulat nu se atribuie unei alte persoane.

 

Capitolul 5
OBLIGAŢIA FISCALĂ

 

Articolul 169. Naşterea şi modificarea obligaţiei fiscale

 

(1) Obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei.

 

(2) Obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii.

 

(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care primeşte de la contribuabil sau de la organul fiscal ordine de plată şi, respectiv, ordine incaso pentru transfer de mijloace băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale este considerată, din momentul primirii ordinului, responsabilă de obligaţia fiscală în limita mijloacelor disponibile în contul bancar al contribuabilului. Totodată, contribuabilul este considerat responsabil de obligaţia fiscală în limita mijloacelor care nu sînt disponibile în contul bancar pentru stingerea integrală a obligaţiei fiscale.

 

(4) Modificarea obligaţiei fiscale reprezintă schimbarea cuantumului ei generată de modificarea circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia.

 

Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale

Stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.

 

Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare

 

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în monedă naţională, dacă prezentul cod sau alte acte legislative ce ţin de domeniul fiscal nu prevăd altfel. Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Plata directă se face prin virament, inclusiv prin intermediul cardului de plată, prin folosirea altor instrumente de plată, sau în numerar.

 

(2) Plata prin virament se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) dacă legislaţia nu prevede altfel.

 

(3) Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul organului fiscal, autorităţilor administraţiei publice locale, al operatorilor de poştă sau al instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora). Autorităţile administraţiei publice locale pot stabili încasarea impozitelor şi taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.

 

(4) Autorităţile şi instituţiile enumerate la alin. (3), cu excepţia celor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora), care au încasat bani în numerar de la contribuabil sînt obligate să verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi sau în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate. Autorităţile administraţiei publice locale din satele şi comunele în
 care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora pot stabili pentru serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate de vărsare la buget a sumelor încasate, dar nu mai rar de o dată pe săptămînă.

 

(5) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul de plată al contribuabilului în decursul zilei lucrătoare în care a fost primit.

 

(6) Sumele trecute la scăderi din contul bancar al contribuabilului pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua lucrătoare în care au fost trecute la scăderi. Sumele încasate în numerar de la contribuabili pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget nu mai tîrziu de ziua lucrătoare următoare zilei în care au fost încasate.

 

Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare

 

(1) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau individual, adoptate conform legislaţiei.

 

(2) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin actele organelor de drept, în mod obligatoriu definitive şi irevocabile, adoptate conform legislaţiei.

 

Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie

Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în baza deciziei adoptate de către consiliul local.

 

Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere

 

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:

a) a decedat;

b) este declarat mort;

c) este declarat dispărut fără veste;

d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.

 

(2) În cazurile enumerate la alin. (1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă persoana nu a lăsat (nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.

 

(3) Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare, inclusiv pe cale judiciară, sau prin reorganizare.

 

(4) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu atribuţii de administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, inclusiv în cazul cînd stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod este imposibilă. Decizia inspectoratului fiscal de stat teritorial privind stingerea obligaţiei prin scădere poate fi verificată, modificată sau anulată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către consiliul local.

 

Articolul 1741. Stingerea simplificată a obligaţiei fiscale prin scădere

 

(1) În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate de întreprinzător, organul fiscal stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de întreprinzător, în condiţiile prezentului articol.

 

(2) Organul fiscal stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art. 174 alin. (4), în cazul în care stabileşte în cumul că:

a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul unităţii administrativ-teritoriale şi/sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;

c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;

d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale prevăzute de lege;

e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei fiscale.

 

(3) Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă entităţii abilitate cu dreptul de înregistrare de stat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.

 

Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare

 

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.

 

(2) Compensarea se efectuează la iniţiativa organului fiscal sau la cererea contribuabilului dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

 

(3) În termen de pînă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor respective sau de la primirea cererii contribuabilului, organul fiscal întocmeşte documentul de plată şi îl transmite Trezoreriei de Stat spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.

 

(4) În termen de 7 zile de la data primirii documentului de plată, Trezoreria de Stat trece, după caz, dintr-un cont al bugetului în alt cont al aceluiaşi buget sau în contul unui alt buget sumele consemnate în documentul de plată. După executarea documentului de plată, Trezoreria de Stat remite, după caz, organului fiscal sau Serviciului Vamal extrasul din conturile trezoreriale de venituri.

 

(5) După ce a primit extrasul din conturile trezoreriale de venituri, organul fiscal face înscrierile de rigoare în contul personal al contribuabilului, iar Serviciul Vamal remite extrasul cel tîrziu a doua zi unităţilor sale.

 

(6) Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau lăsat în contul stingerii unei viitoare obligaţii fiscale de alt tip. În caz de nedepunere a cererii, excedentul se lasă în contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.

 

(7) Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului sau se utilizează, conform prevederilor art. 101 alin. (8), art. 1011 alin. (4) sau art. 125 alin. (5), în cazul stingerii restanţelor faţă de bugetul public naţional. În acest scop, suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional.

 

(8) În scopul atestării lipsei restanţelor faţă de buget, în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală, în scopul anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului emise pentru asigurarea încasării restanţelor, precum şi în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele trezoreriale de plată privind stingerea obligaţiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre executare.

 

(9) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează în modul stabilit de Guvern.

 

Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită

 

(1) Cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi în termenele stabilite la art. 175 numai dacă acesta nu are restanţe. Termenul specificat la art. 175 se suspendă în cazul în care contribuabilul care solicită restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei, urmează a fi restituită este învinuit de săvîrşirea unei infracţiuni prin intermediul tranzacţiilor economice care a condus la apariţia dreptului la restituirea sumelor impozitelor şi/sau taxelor şi faţă de el a fost pornită urmărirea penală pînă la încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, pronunţarea unei sentinţe de achitare definitive sau a unei sentinţe definitive de încetare a procesului penal faţă de contribuabilul respectiv.

 

(2) Cu excepţia cazurilor în care legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului persoană juridică se efectuează de Trezoreria de Stat la conturile lui bancare, iar contribuabilului persoană fizică – la conturile lui bancare sau în numerar.

 

(21) Persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător vor depune cererea privind restituirea impozitului pe venit plătit în plus începînd cu 1 aprilie a anului în care a fost constatată suma plătită în plus, cu excepţia cazului în care persoana fizică intenţionează să îşi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova.

 

(3) Dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 45 de zile de la data primirii cererii de către organul fiscal sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei 
în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de către Trezoreria de Stat. Pe perioada suspendării termenului în conformitate cu alin. (1), dobînda nu se calculează.

 

(4) Calculul dobînzii, efectuat şi prezentat de către contribuabil organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, se verifică şi se aprobă de conducerea acestui organ şi se anexează la ordinul de plată care prevede plata dobînzii. În cazul impozitelor şi taxelor locale administrate de serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, ordinul de plată va fi întocmit de organul fiscal în baza documentelor prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în care au fost vărsate impozitele şi taxele respective.

 

Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită

Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală.

 

Articolul 178. Data stingerii obligaţiei fiscale

 

(1) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin achitare se consideră:

a) în cazul achitării prin virament – data la care sumele au fost înscrise la buget în contul obligaţiei fiscale respective;

b) în cazul achitării în numerar prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) – data la care a fost încasată obligaţia fiscală, cu condiţia înregistrării acesteia în conturile Trezoreriei de Stat;

c) în cazul achitării prin intermediul cardurilor de plată sau prin serviciile de plată şi monedă electronică  data zilei în care a fost debitat contul de card sau contul de plăţi electronice al contribuabilului cu suma obligaţiei fiscale. Debitarea contului de card respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card de plată perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor de plată, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card. Debitarea contului de plăţi electronice respectiv se confirmă prin ordin de plată emis de prestatorul serviciilor de plată.

 

(2) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin anulare este considerată data indicată în actul de anulare.

 

(3) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie.

 

(4) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:

a) întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al organului fiscal prin care ele constată că persoana decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă nu deţinea (nu deţine) bunuri;

b) rămînerii definitive a deciziei de încetare a activităţii persoanei juridice;

c) emiterii deciziei privind derularea procesului de lichidare (dizolvare) sau hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate.

 

(5) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria de Stat a executat documentele de plată.

 

(6) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită este considerată data la care sumele obţinute în urma acţiunilor de executare silită au fost înscrise în contul bugetului respectiv.

 

Articolul 179. Succesiunea stingerii obligaţiilor fiscale

 

(1) Stingerea obligaţiilor fiscale, conform legislaţiei fiscale, are loc după criteriul cronologic de naştere a fiecărui tip de obligaţie fiscală indicat în documentul privitor la stingerea ei.

 

(2) În caz de nerespectare de către contribuabil a prevederilor alin. (1), organul fiscal este în drept să stingă obligaţia fiscală a acestuia conform succesiunii stabilite la alin. (1).

 

Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale

 

(1) Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:

a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face printr-o plată unică);

b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va face în rate).

 

(2) În cazurile prevăzute de prezentul articol, contribuabilul are dreptul la amînare sau eşalonare pe parcursul a 12 de luni consecutive din ziua încheierii contractului cu aplicarea unei majorări de întîrziere.

 

(3) Amînarea sau eşalonarea cu calcularea unei majorări de întîrziere se acordă contribuabilului în cazul:

a) prejudicierii lui materiale în urma unei calamităţi naturale, catastrofe tehnogene sau altor circumstanţe excepţionale şi inevitabile;

Litera b) este abrogată prin Legea nr. 71 din 12.04.2015.

b1) beneficierii de scutire personală stabilită la art. 33 alin. (2).

Litera c) este abrogată prin Legea nr. 71 din 12.04.2015.

 

(4) Amînarea sau eşalonarea se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada termenului de amînare sau de eşalonare.

 

(5) Amînarea sau eşalonarea se acordă în baza unui contract-tip, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care se încheie între organul fiscal şi contribuabil, iar în cazul prevăzut de alin. (3) lit. a), cu acordul scris Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a contractului este prevăzut în acesta.

 

(6) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare, acesta este reziliat din momentul în care organul fiscal a depistat încălcările, iar pentru întreaga perioadă de amînare sau eşalonare se calculează majorări de întîrziere.

 

(7) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.

 

(8) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni de executare silită asupra obligaţiei fiscale care este obiect al contractului.

 

Alineatul (9) este abrogat prin Legea nr. 71 din 12.04.2015.

 

Capitolul 6
RESPONSABILITATEA DE STINGEREA OBLIGAŢIEI FISCALE

 

Articolul 181. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului

 

(1) Persoana cu funcţie de răspundere responsabilă de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului este conducătorul lui sau o altă persoană a acestuia care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, era/este obligată să stingă obligaţia fiscală în modul şi în termenele stabilite. În cazul în care contribuabilul nu are persoană cu funcţie de răspundere, responsabil de stingerea obligaţiei fiscale este el însuşi.

 

(2) Persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă de toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, indiferent de data apariţiei lor.

 

(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului de care persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale acestuia pînă la stingerea lor deplină.

 

(4) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

 

Articolul 182. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat să reţină sau să perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget

 

(1) Persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat, conform legislaţiei fiscale, să reţină sau să perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget este responsabilă de plata impozitelor şi taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor nereţinute, nepercepute şi netransferate în modul stabilit la buget dacă:

a) reţinerea, perceperea sau transferul intră în atribuţiile ei;

b) ea a ştiut sau trebuia să ştie că impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile nu au fost reţinute, percepute sau transferate de contribuabil.

 

(2) Obligaţia de a reţine sau percepe impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi rămîne a fi a contribuabilului a cărui persoană cu funcţie de răspundere este obligată să le reţină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere pînă cînd impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care trebuia să fie reţinute sau percepute ori pînă la stingerea lor totală în celelalte cazuri.

 

(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul articol rămîn obligaţii ale contribuabilului pînă la stingerea lor deplină în cazul reţinerii sau perceperii impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.

 

(4) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

 

Articolul 183. Responsabilitatea persoanei care dobîndeşte o proprietate de a stinge restanţa persoanei care îi transmite proprietatea

Dacă o persoană care are restanţă transmite o proprietate unei alte persoane, iar acestea sînt interdependente, persoana care primeşte proprietatea este responsabilă de stingerea restanţei în mărimea diferenţei dintre valoarea de piaţă a proprietăţii dobîndite şi suma plătită efectiv pentru ea.

 

Articolul 184. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare

 

(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare le stinge, din contul mijloacelor ei băneşti inclusiv din veniturile obţinute din comercializarea activelor ei, organul, organizaţia, persoana, responsabili, conform legislaţiei, de lichidarea acesteia.

 

(2) În cazul aplicării modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii, obligaţiile fiscale se sting în conformitate cu legislaţia respectivă.

 

Articolul 185. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în cazul reorganizării ei

 

(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei reorganizate le stinge succesorul ei.

 

(2) Stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate este impusă succesorului ei indiferent de faptul că acesta a ştiut ori nu, înainte de finalizarea reorganizării, că persoana reorganizată nu a stins sau a stins parţial obligaţia fiscală.

 

(3) Reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul reorganizării persoanei, drepturile şi obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va înştiinţa despre aceasta organul fiscal, în raza căruia se află, pentru efectuarea unui control fiscal şi determinarea volumului de drepturi şi obligaţii succesoare ale persoanei nou-create.

 

(4) În cazul existenţei mai multor succesori, fiecare dintre ei poartă răspundere, în limita drepturilor şi obligaţiilor preluate în urma reorganizării, pentru stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate.

 

(5) Responsabilitatea asumată de succesorul persoanei reorganizate devine obligaţia lui fiscală care, în cazul reorganizării acestuia, trece la succesorii lui.

 

(6) În cazul reorganizării prin contopirea mai multor persoane, persoana astfel creată este considerată succesor al fiecărei persoane contopite în stingerea obligaţiilor ei fiscale.

 

(7) În cazul reorganizării persoanei prin absorbţie, persoana absorbantă este considerată succesorul acesteia în stingerea obligaţiei ei fiscale.

 

(8) În cazul reorganizării persoanei prin divizare, persoanele astfel create sînt considerate succesorii primei în stingerea obligaţiilor ei fiscale proporţional cotei ce le aparţine.

 

(9) În cazul reorganizării persoanei prin separare, persoana reorganizată şi persoana care s-a constituit în urma separării sînt responsabile de stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate proporţional cotei ce le aparţine.

 

(10) În cazul reorganizării persoanei prin transformare, persoana astfel creată este considerată succesorul celei dintîi în stingerea obligaţiei ei fiscale.

 

Articolul 186. Stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice decedate, declarate moarte, dispărute fără veste, lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă

 

(1) Obligaţia fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, în modul stabilit, o stinge fiecare moştenitor al ei în limitele valorii bunurilor moştenite şi proporţional părţii sale de moştenire.

 

(2) Obligaţia fiscală a persoanei fizice declarate, în modul stabilit, dispărută fără veste se stinge de către tutorele numit să administreze bunurile dispărutului din contul acestora.

 

(3) Obligaţia fiscală a persoanei fizice, inclusiv a minorului, recunoscute, în conformitate cu legislaţia, incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă o sting părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul din contul bunurilor acesteia.

 

(4) Obligaţia fiscală care nu a putut fi stinsă, în conformitate cu prezentul articol, din cauza insuficienţei de bunuri se stinge prin scădere, efectuată de organul fiscal în conformitate cu prezentul cod.

 

(5) În cazul în care instanţa judecătorească emite o decizie de anulare a declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste ori o decizie de recunoaştere a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea obligaţiilor fiscale stinse anterior prin scădere se restabileşte, fără a se aplica majorările de întîrziere şi amenzile pentru perioada cuprinsă între momentul declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste, sau lipsită de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă şi data emiterii deciziei respective.

 

Capitolul 7
DAREA DE SEAMĂ FISCALĂ

 

Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale

 

(1) În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau de taxă.

 

(2) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal în care se află la evidenţă dări de seamă privind impozitele şi taxele.

 

(21) Darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, după cum urmează:

a) începînd cu 1 ianuarie 2012 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A. care se deservesc de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Chişinău, Inspectoratul fiscal de stat pe municipiul Bălţi şi Direcţia administrării fiscale Comrat din cadrul Inspectoratului fiscal de stat pe unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;

b) începînd cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A., cu excepţia celor specificaţi la lit. a).

 

(3) Darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să conţină:

a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;

b) codul fiscal al contribuabilului, iar după caz şi codul subdiviziunii acestuia;

c) perioada fiscală pentru care se prezintă;

d) tipul impozitului sau al taxei;

e) obiectul impozabil (baza impozabilă);

f) cota impozitului sau taxei;

g) facilităţile fiscale;

h) suma impozitului sau a taxei;

i) alte date şi informaţii;

j) pentru darea de seamă pe suport de hîrtie – semnătura, autentificată cu ştampilă, a persoanelor responsabile (conducătorul şi contabilul-şef) ale contribuabilului sau semnătura contribuabilului (a reprezentantului acestuia);

k) pentru darea de seamă în format electronic – semnătura electronică, aplicată în modul stabilit de Guvern, sau semnătura electronică de autentificare, aplicată în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a persoanelor menţionate la lit. j).

 

(31) Dacă contribuabilul persoană juridică sau forma organizatorică cu statut de persoană fizică îşi încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată să prezinte, în termen de 60 de zile de la luarea deciziei de încetare a activităţii, organului teritorial al Serviciului Fiscal de Stat informaţia despre încetarea activităţii, în forma aprobată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. La informaţie se anexează copia de pe decizia de încetare a activităţii, adoptată de fondatori, precum şi copia de pe avizul privind iniţierea procedurii de încetare a activităţii, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat.

 

(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.

 

(5) Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care organul fiscal o primeşte, dacă este întocmită în modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(6) Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de organul fiscal în conformitate cu alin. (5) în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul fiscal, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc.

 

(7) Instrucţiunile privind modul de întocmire şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale, inclusiv a celor unificate, se emit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.

 

Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată

 

(1) Darea de seamă fiscală corectată este versiunea dării de seamă fiscale precedente.

 

(2) Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală corectată, conform formularului şi modului de întocmire în vigoare pentru darea de seamă fiscală care se corectează.

 

(3) Darea de seamă fiscală corectată, depusă înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o anumită perioadă fiscală se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă.

 

(4) Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă dacă cea corectată a fost prezentată:

Litera a) este abrogată prin Legea nr. 267 din 23.12.2011.

b) după emiterea de către conducerea organului care exercită controlul a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării unui control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni;

c) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.

 

Articolul 189. Calcularea impozitelor şi taxelor de către organul fiscal

 

(1) Organul fiscal calculează impozitele şi taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă au fost stabilite cazuri de nerespectare a legislaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia fiscală.

 

(2) Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de evidenţă contabilă ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, organul fiscal calculează impozitele şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau după prezentarea documentelor respective.

 

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător în cadrul utilizării metodelor indirecte de estimare în conformitate cu prevederile cap. 111 din prezentul titlu.

 

Capitolul 8
EVIDENŢA OBIECTELOR IMPOZABILE ŞI A OBLIGAŢIILOR FISCALE

 

Articolul 190. Principiile generale de evidenţă a obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale

 

(1) Evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale se ţine de către contribuabil de sine stătător, dacă legislaţia nu prevede altfel, pentru a se estima baza impozabilă, cuantumul obligaţiilor fiscale calculate, modificate, stinse şi restante.

 

(2) Evidenţa contabilă şi/sau o altă evidenţă pe care se întemeiază evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale trebuie să reflecte oportun, integral şi veridic operaţiunile contribuabilului şi situaţia lui financiară.

 

(3) Pentru a controla stingerea obligaţiilor fiscale, organul fiscal, alte autorităţi cu atribuţii de administrare fiscală, în cazurile prevăzute expres de legislaţia fiscală, ţin evidenţa acestora, înscriind în conturile personale ale contribuabilului, deschise pentru fiecare impozit şi taxă, cuantumul, data apariţiei, modificării sau stingerii lor.

 

(4) Înscrierile în conturile personale ale contribuabilului se efectuează conform modului stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(5) Evidenţa impozitelor şi taxelor locale pe obiectele impozabile care nu se află în raza organului fiscal în a cărei evidenţă este contribuabilul o ţine organul fiscal în a cărei rază se află obiectul impozabil. Evidenţa impozitelor şi taxelor calculate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale se ţine de aceste servicii.

 

Articolul 191. Avizul de plată a obligaţiei fiscale

 

(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale reprezintă o înştiinţare scrisă prin care organul fiscal sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală cere contribuabilului să stingă obligaţiile fiscale indicate în el.

 

(2) Avizul de plată se întocmeşte şi se remite contribuabilului în cazul în care obligaţia fiscală este calculată de organul fiscal sau de o altă autoritate publică cu atribuţii de administrare fiscală, excepţie făcînd cazurile în care calculul este efectuat în funcţie de rezultatele controalelor fiscale.

 

(3) Dacă în calculul obligaţiei fiscale, pentru care a fost remis aviz de plată, au fost făcute rectificări, organul fiscal sau o altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală întocmeşte şi expediază contribuabilului un aviz de plată rectificat.

 

(4) Formularul tipizat al avizului de plată a obligaţiei fiscale se aprobă de Ministerul Finanţelor.

 

(5) Avizul de plată a obligaţiei fiscale trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:

a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;

b) codul fiscal al contribuabilului;

c) data emiterii sale;

d) tipul, termenele de stingere şi suma obligaţiei fiscale;

e) adresa şi codul fiscal al organului fiscal sau al unei alte autorităţi care a întocmit avizul de plată.

 

(6) Avizul de plată a obligaţiei fiscale intră în vigoare la data la care contribuabilul l-a primit şi este valabil pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la anularea lui.

 

Articolul 192. Termenul de remitere a avizului de plată şi termenul de stingere
 a obligaţiei fiscale

 

(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale se remite contribuabilului pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale indicat în el, dacă legislaţia fiscală
 nu prevede altfel.

 

(2) Obligaţiile fiscale indicate în avizul de plată trebuie să fie stinse în termenele indicate în aviz.

 

(3) Dacă avizul de plată a fost remis contribuabilului după expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, majorarea de întîrziere (penalitatea) şi/sau amenda pentru nestingerea ei în termen se aplică după expirarea a 10 zile calendaristice de la data la care contribuabilul a primit avizul de plată.

 

Capitolul 9
EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE

 

Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale

Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:

a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art. 252;

b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod;

c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c) şi d);

d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale

 

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:

a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);

b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;

c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit. a) şi b);

d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit. a), b) şi c).

 

(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.

 

(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate de întreprinzător nu a fost stinsă în 
totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, organul fiscal are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de prezentul cod.

 

Articolul 195. Organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale

 

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către organul fiscal în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

 

(2) Executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale se efectuează în comun cu organul fiscal, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

 

Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale

 

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se face în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la ea.

 

(2) Dacă contribuabilul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, organul fiscal va solicita intervenţia autorităţilor publice competente.

 

(3) În cazul în care contribuabilul a fost trecut, complet sau parţial, la evidenţa sau asistenţa unui alt organ fiscal, dosarul lui şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale se remit acestuia în termen de pînă la 10 zile lucrătoare în vederea continuării procedurii.

 

(4) Dacă bunurile sau debitorii contribuabilului se află în diferite unităţi administrativ-teritoriale, executarea silită a obligaţiei fiscale o efectuează organul fiscal de la locul de evidenţă sau asistenţă a contribuabilului şi, după caz, cu participarea funcţionarului fiscal de la locul aflării bunurilor sau de la sediul (domiciliul) debitorului.

 

(5) Organul fiscal este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art. 94 alin. (1) lit. b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care are valoare de document executoriu.

 

(6) Cheltuielile aferente executării silite a obligaţiei fiscale se efectuează de la bugetul de stat, urmînd să fie recuperate din contul contribuabilului.

 

Articolul 197. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului

 

(1) Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, organul fiscal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi, a contului provizoriu (de acumulare al mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă organul fiscal le cunoaşte. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în monedă naţională. La executarea ordinului incaso emis în moneda naţională înaintat la contul în valută străină al contribuabilului, instituţia financiară efectuează operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naţionale aplicînd cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea leilor moldoveneşti la bugetul public naţional în aceeaşi zi.

 

(11) Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori se efectuează conform prevederilor prezentului articol.

 

(2) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso al organului fiscal în decursul a 24 de ore din momentul în care a fost primit.

 

(21) În cazul în care în ziua sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului au fost înaintate alte documente executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi cont/conturi bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi 
nu sînt suficiente pentru executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit de către instituţia financiară (sucursală sau filială) în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent, pentru încasarea şi distribuirea mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite de Codul de executare. În aceeaşi zi, instituţia financiară (sucursala sau filiala) va informa în scris 
şi/sau prin alte metode legale organul fiscal despre existenţa altor ordine incaso şi/sau documente executorii şi despre remiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.

 

(3) În cazul în care contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total sau parţial, obligaţia fiscală şi nu există situaţiile prevăzute la alin. (21), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite organului fiscal, în termen de 3 ore după termenul reglementat de alin. (2) al prezentului articol, informaţia privind executarea ordinului incaso. În cazul suspendării operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea obligaţiei fiscale instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează imediat organul fiscal despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare se stabileşte de Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.

 

(31) Pentru situaţiile reglementate la alin. (21) al prezentului articol se vor aplica prin analogie dispoziţiile art. 92 din Codul de executare.

 

(32) În urma alăturării realizate conform procedurii stabilite la alin. (31) al prezentului articol şi după expirarea termenului de alăturare stabilit la art. 92 din Codul de executare, executorul judecătoresc va comunica, în termen de 3 zile, organului fiscal despre toate acţiunile şi actele care trebuie sau au fost realizate cu această ocazie, în special cele care vizează gradul de prioritate a creanţelor care concurează pentru mijloacele băneşti aflate pe conturile debitorului ce sînt implicate în procedura de executare respectivă şi va solicita avizul organului fiscal în acest sens.

 

(33) Repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în speţele care vizează şi creanţele statului) se va realiza conform prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului pozitiv al organului fiscal.

În cazul primirii refuzului privind ordinea de repartizare a sumelor, actele ulterioare în acest sens ale executorului judecătoresc sînt lovite de nulitate, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze prescripţiilor privind modul de repartizare a sumelor indicate de către organul fiscal, ţinînd cont de prevederile legislaţiei în vigoare.

 

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care în contul bancar al contribuabilului sînt înscrise mijloace băneşti încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vînzării bunului gajat şi în limita creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat.

 

Articolul 198. Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar

 

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale prin ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată contribuabilului persoană juridică sau persoană fizică subiect al activităţii de întreprinzător.

 

(2) Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul fiscal controlează locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.

 

(3) Prin derogare de la art. 129 pct. 4), în calitate de reprezentant al contribuabilului, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. Aceştia sînt obligaţi să prezinte documentele necesare şi să asigure accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.

 

(4) Deschiderea fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa acestuia a locurilor şi localurilor în care se păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora din urmă, funcţionarul fiscal sigilează locurile şi localurile.

 

(5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului este consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat contribuabilului în aceeaşi zi sau în următoarea zi lucrătoare.

 

(6) Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este obligată să le primească şi să le transfere la bugetele respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) contra lei moldoveneşti la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor moldoveneşti la bugetele respective. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară internă) se păstrează la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) pînă la posibila comercializare.

 

(7) Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicării lor este imposibilă, ele vor fi predate casieriei organului fiscal pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare în următoarea zi lucrătoare.

 

Articolul 199. Reguli generale de sechestrare a bunurilor

 

(1) Îndeplinirea hotărîrii organului fiscal de sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectuează, dacă legislaţia nu prevede altfel, în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care contribuabilul este persoană fizică neînregistrată ca subiect al activităţii de întreprinzător – a unui membru major al familiei lui.

 

(2) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor. Deschiderea fără consimţămîntul contribuabilului (reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află bunurile, precum şi sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.

 

(3) Dacă bunurile contribuabilului se află la domiciliul sau la reşedinţa lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va face numai cu consimţămîntul contribuabilului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa.

 

(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, organul fiscal va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă.

 

(5) Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a 30 zile lucrătoare din data sechestrării, organul fiscal este în drept să comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd acţiunile organului fiscal sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se suspendă pînă la soluţionarea cauzei.

 

(6) În cazul în care, în urma examinării contestaţiei sau a cererii de chemare în judecată, de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul, organul fiscal este în drept să sechestreze alte bunuri ale contribuabilului.

 

(7) Bunurile sechestrate de organul fiscal se urmăresc în conformitate cu legislaţia în vigoare.

 

Articolul 200. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale

 

(1) În temeiul hotărîrii organului fiscal privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sînt pasibile de sechestrare toate bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, în conformitate cu alin. (6), nu sînt sechestrabile.

 

(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii organului fiscal este efectuată de funcţionarul fiscal.

 

(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie
 de răspundere li se remite o copie de pe hotărîrea privind executarea silită a obligaţiei fiscale şi li se aduce la cunoştinţă, în scris sau oral, ce drepturi şi obligaţii au 
în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

 

(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să prezinte spre sechestrare toate bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă, precum şi documentele confirmative ale dreptului de proprietate asupra bunurilor, şi să comunice în scris:

a) informaţii despre bunurile care nu aparţin contribuabilului şi despre proprietarii acestora;

b) informaţii despre bunurile care aparţin contribuabilului şi care au fost date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă;

c) informaţii despre bunurile gajate;

d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.

 

(5) Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze locurile în care se presupune că se află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei – cu acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.

 

(6) Nu sînt sechestrabile următoarele bunuri:

a) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;

b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării;

c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu sînt urmăribile;

d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;

e) alte bunuri care, conform legislaţiei, sînt neurmăribile.

 

(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării, şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.

 

(8) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte preţul de sechestru al bunurilor după valoarea lor contabilă, în conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care, conform legislaţiei, nu ţin evidenţă contabilă şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul fiscal, luînd în considerare starea lor tehnică şi alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile mobiliare sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.

 

(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, după un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru.

 

(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării.

 

(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi se semnează de participanţii la sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.

 

(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la contribuabil sau la o altă persoană. În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat să le primească. La decizia funcţionarului fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre păstrare la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sînt contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.

 

(13) Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, contribuabilul nu va plăti restanţele, bunurile sechestrate se vor comercializa.

 

(14) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere refuză să semneze actul de sechestru, funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui acestuia: „A refuzat să semneze”. Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura martorilor asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului.

 

(15) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sînt prezenţi la sechestru, faptul se va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24 de ore.

 

(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, organul fiscal va remite copia de pe actul de sechestru registratorului independent sau persoanei care ţine evidenţa lor. Aceştia vor consemna în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor mobiliare. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul organului fiscal, nici o operaţiune cu valorile mobiliare sechestrate.

 

(161) În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, organul fiscal va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia de pe actul de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale oficiilor cadastrale teritoriale pentru notarea aplicării sechestrului.

 

(17) Dacă contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, sînt sechestrabile, funcţionarul fiscal întocmeşte un act de carenţă.

 

Articolul 201. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane

 

(1) Bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. Bunurile sînt examinate, după caz, la locul aflării lor.

 

(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sînt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul organului fiscal. Concomitent, se va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).

 

(3) După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va verifica după documentele de evidenţă contabilă ale contribuabilului. După identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.

 

Articolul 2011. Executarea silită a producţiei agricole nerecoltate (viitoare)

 

(1) Organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art. 200 alin. (6) lit. a).

 

(2) Aplicarea sechestrului nu absolvă contribuabilul de cultivare, recoltare şi/sau păstrare a producţiei.

 

(3) În cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, organul fiscal va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia actului de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform modului şi formularului aprobat de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul organului fiscal tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.

 

Articolul 202. Ridicarea sechestrului

 

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:

a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită;

b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare silită;

c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor;

d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;

e) imposibilităţii comercializării bunurilor;

f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;

g) încheierii cu organul fiscal a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;

h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată.

 

(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, organul fiscal le restituie contribuabilului dacă le-a pus la păstrare în alt loc. În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de prezentul cod, acestea nu se restituie.

 

(3) În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, organul fiscal va dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi imediat va aplica sechestru pe bunurile contribuabilului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea restanţelor existente şi compensarea cheltuielilor de executare silită suportate sau eventuale, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor.

 

Articolul 203. Comercializarea bunurilor sechestrate

 

(1) Comercializarea bunurilor sechestrate se efectuează la licitaţii, organizate în conformitate cu prevederile capitolului 10.

 

(2) Evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (7), (8), (9) şi (15), se organizează de către organul fiscal.

 

(3) Pentru efectuarea evaluării bunurilor şi comercializarea lor la licitaţie, inspectoratele fiscale de stat teritoriale/inspectoratele fiscale de stat specializate, iar în cazul în care bunurile au fost sechestrate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat – subdiviziunea responsabilă, selectează persoanele care dispun de licenţă pentru activitatea respectivă, încheie cu ele contracte şi le repartizează materialele pentru evaluare. Plata serviciilor prestate de aceste persoane nu poate depăşi 10% din mijloacele băneşti obţinute din comercializarea bunurilor sechestrate.

 

(4) Bunurile sechestrate se comercializează la licitaţia cu strigare. Dacă la licitaţia cu strigare nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, organul fiscal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie cu reducere.

 

(5) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu strigare, comercializarea se efectuează în bază de contract încheiat cu organul fiscal la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial, iar la licitaţia cu reducere comercializarea se efectuează în baza unui contract similar la un preţ redus cu cel mult 10% faţă de preţul iniţial. Dacă părţile nu au ajuns la un acord privind preţul de comercializare a bunurilor, participantului i se restituie acontul.

 

(6) Comercializarea terenurilor pe care sînt amplasate bazine de apă închise, clădiri, construcţii, instalaţii şi alte obiective, care nu pot fi mutate fără a se cauza pierderi directe destinaţiei lor şi terenului aferent necesar utilizării lor normale, se efectuează în conformitate cu legislaţia.

 

(7) Expertiza, evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor şi ale altor obiecte cuprinse în programul de privatizare în care statul deţine mai mult de o pătrime din capitalul social se organizează de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei, în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.

 

(8) Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate se efectuează de către Bursa de valori în modul stabilit de Comisia Naţională a Pieţei Financiare. În acest sens, organele fiscale vor remite Bursei de valori documentele aferente sechestrării valorilor mobiliare, iar Bursa de valori va organiza comercializarea acestora.

 

(9) Bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern.

 

(10) Cu cel puţin 3 zile înainte de licitaţie, contribuabilului i se permite, cu acordul scris al organului fiscal, să comercializeze bunurile sechestrate la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul iniţial de comercializare stabilit de organul fiscal, cu condiţia virării sau vărsării sumelor mijloacelor obţinute direct în contul stingerii obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită.

 

(11) Mijloacele băneşti din comercializarea bunurilor sechestrate se virează sau se varsă la bugetul public naţional. Sumele încasate la buget se îndreaptă succesiv de către organul fiscal la recuperarea cheltuielilor de executare silită, la stingerea restanţelor faţă de bugetul public naţional, la achitarea impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate al căror termen de plată este stabilit pînă la data comercializării lor. Excedentul se rambursează contribuabilului. Procedura virării sau vărsării la bugetul public naţional a mijloacelor băneşti din comercializarea bunurilor sechestrate, precum şi rambursării excedentului de mijloace băneşti se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.

 

(12) Neasigurarea integrităţii bunurilor sechestrate, înstrăinarea, substituirea, tăinuirea, deteriorarea, descompletarea sau folosirea lor atrag răspunderea stabilită de legislaţie. Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana la care s-au păstrat bunurile sechestrate nu poartă răspundere pentru pierderile suportate în limitele normelor de perisabilitate şi în urma pieirii fortuite a bunurilor.

 

(13) Pentru contribuabil, comercializarea bunurilor sechestrate înseamnă desfacerea şi livrarea de mărfuri cu toate consecinţele ce decurg din aceste operaţiuni, inclusiv cu eliberarea obligatorie a facturii fiscale, cu calcularea şi plata posibilelor impozite şi taxe aferente.

 

(14) Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris nici un participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, organul fiscal, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia la care nu s-a înscris nici un participant sau de la efectuarea licitaţiei, va anunţa o licitaţie repetată. Dacă şi de data aceasta nu se înscrie nici un participant sau dacă bunurile nu sînt vîndute, organul fiscal va ridica sechestrul de pe bunurile necomercializate.

 

(15) Prin derogare de la prevederile prezentului articol şi ale art. 204, comercializarea bunurilor sechestrate a căror valoare, conform actului de sechestru, constituie mai puţin de 10  000 lei (cu excepţia mijloacelor de transport, a imobilului, a valorilor mobiliare, a bunurilor calificate drept mărfuri bursiere cu valoarea lotului mai mare de 10 000 lei), precum şi a bunurilor care au fost expuse la bursa de mărfuri, dar nu au fost solicitate spre a fi comercializate şi au fost excluse din planul de licitaţie conform reglementărilor legale în vigoare, se efectuează prin intermediul unităţilor comerciale. Modul de ridicare, predare, evaluare, comercializare a patrimoniului menţionat şi de vărsare la buget a sumelor încasate se stabileşte de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

Articolul 204. Ridicarea bunurilor

 

(1) După semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi achitarea integrală a preţului lotului, organul fiscal va ridica bunurile sechestrate spre a le remite cumpărătorului. Prin derogare de la art. 203 alin. (10), bunurile supuse accizelor se ridică cu condiţia achitării accizului în conformitate cu legislaţia fiscală. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor sechestrate, dreptul de proprietate asupra acestora trece la cumpărător, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.

 

(2) În cazul în care contribuabilul sau participanţii la licitaţie contestă rezultatele acesteia din motivul încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile sechestrate nu se vor ridica. În astfel de situaţii, ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor.

 

(3) Tranzacţiile în urma cărora bunurile sechestrate au fost înstrăinate fără acordul scris al organului fiscal pot fi declarate nule de instanţa judecătorească din momentul încheierii lor. Răspunderea pentru pierderile suportate de acestea o poartă contribuabilul sau persoana care a înstrăinat bunurile sau a decis înstrăinarea lor.

 

(4) Ridicarea bunurilor sechestrate se efectuează în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere şi a cumpărătorului (a reprezentantului acestuia). În cazul absenţei nemotivate a contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, ridicarea bunurilor se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, organul fiscal va efectua ridicarea lor forţată.

 

(5) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor sechestrate, organul fiscal este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcînd situaţiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnată şi cumpărătorul le-a acceptat la preţul din contractul de vînzare-cumpărare.

 

(6) Dacă bunurile unui contribuabil au fost vîndute mai multor cumpărători, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumpărător.

 

(7) Asupra faptului ridicării bunurilor sechestrate se va întocmi, în 3 exemplare, un act de un model stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Al treilea exemplar se remite, contra semnătură, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere, al doilea exemplar – cumpărătorului, iar primul exemplar va rămîne la organul fiscal care a ridicat bunurile.

 

(8) În timpul ridicării bunurilor sechestrate sau în cel mult 24 de ore după semnarea actului de ridicare, contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să remită organului fiscal sau nemijlocit cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate dacă aceste documente nu au fost ridicate de organul fiscal o dată cu sechestrarea bunurilor.

 

(9) În temeiul actului de ridicare a bunurilor sechestrate, contribuabilul efectuează înregistrările contabile în legătură cu comercializarea lor.

 

(10) În temeiul contractului de vînzare-cumpărare, al actului de ridicare a bunurilor sechestrate şi al certificatului de achitare integrală eliberat de organul fiscal, cumpărătorul înregistrează la organele de resort, în cazurile prevăzute de legislaţie, bunurile ridicate. Cumpărătorul poate folosi bunurile şi pînă la înregistrare (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza contractului de vînzare-cumpărare şi a actului de ridicare. După expirarea termenului de plată stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, bunurile nu vor mai putea fi folosite în baza documentelor menţionate.

 

Articolul 205. Urmărirea datoriei debitoare

 

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentate de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune organul fiscal. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul contribuabililor străini.

 

(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.

 

(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte organului fiscal lista debitorilor, semnată de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea organului fiscal, datele din listă sînt confirmate documentar. Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:

a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de contact;

b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) în care sînt deschise conturile;

c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;

d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;

e) data ultimei verificări reciproce.

 

(4) În baza datelor furnizate de contribuabil, organul fiscal verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata este confirmat, organul fiscal remite debitorului somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.

 

(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total, datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele de rigoare.

 

(6) Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns organului fiscal, acesta are dreptul să aplice debitorului, în
modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale enumerate la art. 194 alin. (1) lit. a), b) şi c).

 

Articolul 206. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale

 

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:

a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;

b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;

c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei organului fiscal asupra cazului de încălcare fiscală sau de executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;

d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă.

 

(2) Perioada aflării obligaţiilor fiscale la evidenţă fiscală specială constituie:

a) pentru cazurile indicate la alin. (1) lit. a) – perioada termenului de prescripţie prevăzut la art. 265;

b) pentru cazurile indicate la alin. (1) lit. b) – din data emiterii deciziei instanţei de judecată şi pînă la definitivarea procesului;

c) pentru cazurile indicate la alin. (1) lit. c) şi d) – din data emiterii actului şi pînă la expirarea valabilităţii acestuia.

 

(3) Suma obligaţiei fiscale a cărei executare silită este imposibilă, precum şi suma obligaţiilor fiscale stinse prin scădere conform art. 174 alin. (1), (2) şi 4) sînt luate la o evidenţă specială, care este parte componentă a evidenţei generale, în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În cazurile prevăzute la art. 186 alin. (5), sumele luate la evidenţă specială se restabilesc.

 

(4) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale privind suma obligaţiei fiscale luate la evidenţă specială.

 

(5) Din data expirării valabilităţii actului de suspendare, obligaţiile fiscale, luate la evidenţă specială conform alin. (1) lit. c) se restabilesc în conturile contribuabilului cu data iniţială a actului de suspendare.

 

Articolul 207. Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale

 

(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale o ţine organul fiscal în modul stabilit.

 

(2) În ziua semnării sau cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a obligaţiei fiscale se înscriu la organul fiscal în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau computerizat, de un model stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(3) În dosarul contribuabilului căruia i s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale, se păstrează hotărîrea organului fiscal despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vînzare-cumpărare, corespondenţa cu contribuabilul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.

 

Capitolul 10
ORGANIZAREA LICITAŢIEI DE BUNURI SECHESTRATE

 

Articolul 208. Organizarea evaluării bunurilor sechestrate

 

(1) După sechestrarea bunurilor, organizarea evaluării şi comercializării lor se pune în sarcina inspectoratelor fiscale de stat teritoriale /inspectoratelor fiscale de stat specializate, iar în cazul în care bunurile au fost sechestrate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat – în sarcina subdiviziunii responsabile, cu excepţia celor prevăzute la alin. (7), (8), (9) şi (15) ale art. 203.

 

(2) La aplicarea sechestrului asupra bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi ale întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor cu cota statului în capitalul social, neincluse în programul de privatizare, acest fapt se înştiinţează în scris organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţilor administraţiei publice locale. În cazul neluării de măsuri pentru achitare în termenul stabilit, organul fiscal va organiza evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate conform principiilor generale.

 

(3) Organizatori ai licitaţiei sînt: organul fiscal şi persoanele admise de inspectoratele fiscale de stat teritoriale/ Inspectoratele fiscale de stat specializate, iar în cazul în care bunurile au fost sechestrate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat – de subdiviziunea responsabilă, pe bază de concurs.

 

(4) În baza materialelor expertizei şi a materialelor de evaluare a bunurilor, organul fiscal aprobă preţul iniţial de comercializare al bunurilor care urmează să fie comercializate la licitaţie.

 

(5) Organul fiscal transferă beneficiarilor, de la bugetul de stat, banii destinaţi finanţării cheltuielilor de executare silită a obligaţiei fiscale. După comercializarea bunurilor sechestrate, aceste cheltuieli se recuperează cu prioritate.

 

Articolul 209. Organizarea licitaţiilor

 

(1) Pentru a organiza comercializarea bunurilor, expertul transmite organului fiscal dosarele loturilor de bunuri. Referitor la operaţiunea de predare-primire se întocmeşte un proces-verbal.

 

(2) Organul fiscal efectuează următoarele acţiuni:

a) examinează dosarele loturilor de bunuri;

b) aprobă actul preţului iniţial de licitare a fiecărui lot aparte dacă expertiza şi evaluarea bunurilor au fost efectuate de specialişti în domeniu;

c) decide asupra scoaterii bunurilor la licitaţie;

d) dispune publicarea comunicatului informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

e) aprobă componenţa comisiei de licitaţie şi numeşte preşedintele ei;

f) determină modul de comercializare a patrimoniului sechestrat;

g) în cazul apariţiei litigiului, desemnează un reprezentant pentru apărarea intereselor sale în instanţa de judecată.

 

(3) Organul fiscal are dreptul:

a) să verifice îndeplinirea deciziilor sale şi să monitorizeze procesul de evaluare şi comercializare a patrimoniului sechestrat;

b) să examineze plîngerile şi contestaţiile privind corectitudinea desfăşurării licitaţiilor de comercializare a patrimoniului sechestrat;

c) să declare nule rezultatele licitaţiei în cazul constatării unor abateri sau încălcări ale reglementărilor privind pregătirea şi desfăşurarea licitaţiilor, precum şi în cazul în care cumpărătorul nu achită lotul în termenul stabilit. În aceste cazuri, se va anunţa o nouă licitaţie – cu strigare sau cu reducere.

 

(4) Deciziile cu privire la aprobarea preţurilor bunurilor sechestrate şi expunerea lor spre comercializare se emit de organul fiscal. Comunicatele informative ale organului fiscal cu privire la expunerea bunurilor sechestrate spre comercializare se aprobă de către conducerea lui.

 

(5) Comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi trebuie să conţină:

a) data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei;

b) specificarea bunurilor, principalelor caracteristici tehnico-economice şi locului aflării lor;

c) informaţii despre proprietarul bunurilor;

d) informaţii despre terenul pe care sînt amplasate bunurile imobiliare şi condiţiile de utilizare a terenului de către proprietar;

e) condiţiile de comercializare a bunurilor;

f) informaţii despre forma de plată, condiţiile de plată eşalonată, dacă aceasta este prevăzută de organul fiscal;

g) modul de familiarizare prealabilă cu bunurile scoase la licitaţie;

h) condiţiile de înaintare a cererilor de participare la licitaţie;

i) termenul final de primire a cererilor, propunerilor şi altor documente pentru participare la licitaţie;

j) informaţia despre necesitatea depunerii unui acont de 10% din preţul iniţial de comercializare a bunurilor şi contul bancar la care acesta urmează să fie vărsat;

k) informaţia de contact a comisiei de licitaţie, a organului fiscal şi a altor organizatori ai licitaţiei;

l) alte informaţii necesare.

 

(6) Licitaţia urmează să aibă loc la cel puţin 15 zile de la data publicării comunicatului informativ în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

(7) Licitaţia se face în localitatea de reşedinţă a inspectoratului fiscal de stat teritorial în a cărui rază au fost sechestrate bunurile. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure publicului accesul la ele.

 

(8) Licitaţia are loc dacă la ea sînt înscrişi cel puţin doi participanţi.

 

Articolul 210. Comisia de licitaţie

 

(1) Pentru comercializarea bunurilor sechestrate, la fiecare licitaţie se formează o comisie în a cărei componenţă intră cel puţin 5 membri dintre reprezentanţii organului fiscal şi ai autorităţilor administraţiei publice locale şi experţi independenţi. Reprezentanţii organului fiscal şi ai autorităţilor administraţiei publice locale sînt propuşi de către conducerea acestora. Experţii independenţi pot fi propuşi de contribuabil sau de alte persoane interesate în comercializarea bunurilor scoase la licitaţie. Componenţa comisiei se aprobă prin ordin de către conducerea organului fiscal. Licitatorul nu este membru al comisiei de licitaţie.

 

(2) Şedinţa comisiei de licitaţie este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membri. Hotărîrea se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi. În cazul parităţii de voturi, cel al preşedintelui comisiei este decisiv.

 

(3) Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:

a) primeşte şi verifică dosarele loturilor scoase la licitaţie, alte documente;

b) perfectează documentele aferente licitaţiei;

c) organizează familiarizarea prealabilă a participanţilor cu bunurile scoase la licitaţie;

d) eliberează bilete de participant, înregistrează participanţii la licitaţie;

e) ţine licitaţia;

f) exercită controlul asupra îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie şi asigură respectarea drepturilor cumpărătorului;

g) desfăşoară negocieri directe în cazul înscrierii unui singur participant;

h) dă informaţii, la solicitarea mass-media şi cu asentimentul cumpărătorului, despre rezultatele licitaţiei.

 

Articolul 211. Condiţiile de participare
 la licitaţie

 

(1) La licitaţie au dreptul să participe persoanele care au depus la timp cerere de participare, au prezentat documentele necesare şi au plătit, în modul stabilit, acontul de 10% din preţul iniţial al bunurilor.

 

(2) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta organului fiscal următoarele documente:

a) cerere de participare de un model stabilit;

b) copie de pe documentul de plată care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în comunicatul informativ despre desfăşurarea licitaţiei;

c) procură, după caz, pentru dreptul de a încheia contract de vînzare-cumpărare.

 

(3) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei.

 

(4) Datele despre persoanele care au depus cereri de participare la licitaţie şi numărul acestora sînt confidenţiale.

 

(5) Cu cel puţin 2 zile înainte de data licitaţiei, organul fiscal va prezenta, iar comisia de licitaţie va examina documentele indicate la alin. (2). După examinare, comisia de licitaţie înregistrează în calitate de participant la licitaţie persoana care a depus cerere sau poate respinge cererea dacă persoana nu a respectat cerinţele prezentului cod referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor. Motivul respingerii cererilor comisia îl va indica distinct în hotărîre, pe care o va comunica persoanei avizate. În acest caz, ei i se va restitui acontul.

 

(6) Persoana are dreptul să-şi retragă cererea de participare, adresînd un demers în scris cu 3 zile înainte de data licitaţiei. În acest caz, ei i se va restitui acontul.

 

(7) Dacă a fost înregistrat un singur participant, comisia de licitaţie va duce cu acesta, în ziua licitaţiei, negocieri directe. După stabilirea preţului de comercializare a bunurilor şi după semnarea procesului-verbal referitor la rezultatele negocierilor directe, materialele vor fi remise organului fiscal organizator al licitaţiei pentru a se încheia contractul de vînzare-cumpărare.

 

(8) Dacă la licitaţie nu s-a înscris nici un participant, documentele ei vor fi remise organului fiscal pentru a întreprinde acţiunile prevăzute de legislaţia fiscală.

 

Articolul 212. Desfăşurarea licitaţiei

 

(1) În ziua licitaţiei, concomitent cu înmînarea biletelor de participant, comisia de licitaţie va înregistra participanţii prezenţi. Înregistrarea se va încheia cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii întîrziaţi nu vor fi admişi.

 

(2) Licitaţia este condusă de un licitator, desemnat în bază de contract de organizatorul licitaţiei.

 

(3) Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. După ce unul dintre participanţi a ridicat biletul, ceilalţi pot pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta fixează printr-o lovitură de ciocan faptul vînzării lotului.

 

(4) Participantul la licitaţie care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei, întocmit pe un formular tipizat, aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(5) Participantul care a cîştigat lotul la licitaţia cu strigare, dar care a refuzat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, iar licitarea va reîncepe de la preţul oferit de participantul anterior. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.

 

(6) Potrivit deciziei organului fiscal, bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare vor fi scoase la licitaţia cu reducere. Licitatorul va începe licitarea fiecărui lot cu anunţarea preţului lui maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.

 

(7) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi nici un participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul, licitatorul va reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.

 

(8) Licitatorul va reduce preţul pînă cînd unul din participanţi va fi de acord cu preţul propus, cerînd acestuia să confirme oferta numind suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În cazul confirmării, licitatorul va striga preţul de 3 ori, fixînd faptul vînzării printr-o lovitură de ciocan. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, el are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi, declarînd intenţia sa în timpul repetării preţului, pînă la lovitura de ciocan, şi-şi va confirma oferta ridicînd biletul de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.

 

(9) Reducerea preţului va continua pînă se va ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Organul fiscal poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţia cu reducere limita la care poate fi redus preţul.

 

(10) Dacă licitatorul, preşedintele sau orice membru al comisiei de licitaţie vor constata încălcarea procedurii de licitaţie, ei vor suspenda licitaţia în orice moment pînă cînd comisia de licitaţie va decide continuarea licitaţiei sau scoaterea lotului de la licitaţie.

 

(11) Participantul la licitaţia cu reducere care a cîştigat lotul este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să-l semneze, participantul este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care va reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.

 

(12) Dacă licitarea unui lot este declarată nulă din motive prevăzute de prezentul cod, se va întocmi un proces-verbal al licitaţiei nule pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În acest caz, participanţii din a căror vină licitaţia a fost declarată nulă nu vor fi admişi la licitaţiile ulterioare la care va fi expus lotul a cărui licitare a fost declarată nulă. Lor nu li se va restitui acontul.

 

Articolul 213. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi achitarea preţului lotului

 

(1) La încheierea licitării unui lot, comisia de licitaţie va negocia direct cu cîştigătorul lotului asupra modului şi termenelor lui de plată, fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 24 de ore, contribuabilului.

 

(2) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se efectueze printr-o sumă unică, ultimul plăteşte integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.

 

(3) În cazul în care comisia de licitaţie şi cumpărătorul au convenit ca achitarea preţului lotului să se facă eşalonat, în acelaşi termen de 7 zile cumpărătorul varsă prima tranşă, de cel puţin 40%, din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul în termenul stabilit în contractul de vînzare-cumpărare, care nu va depăşi 60 de zile din data încheierii licitaţiei. Pentru această perioadă, cumpărătorul achită suplimentar o majorare de întîrziere, calculată, în modul stabilit, pentru suma eşalonată în funcţie de perioada eşalonării, iar contribuabilul este absolvit de majorarea de întîrziere (penalitatea) respectivă.

 

(4) Cetăţenii străini şi apatrizii, persoanele care nu au raporturi cu sistemul bugetar al Republicii Moldova achită integral preţul lotului în termen de 7 zile din data semnării contractului de vînzare-cumpărare.

 

(5) La cumpărarea lotului, acontul depus de cumpărător este inclus în suma stabilită în contractul de vînzare-cumpărare. Cu excepţiile stabilite de legislaţia fiscală, celorlalţi participanţi li se va restitui acontul în termen de 3 zile lucrătoare din data încheierii licitaţiei.

 

(6) Aconturile nerestituite conform prezentului cod se consideră venit al contribuabilului ale cărui bunuri au fost scoase la licitaţie şi se folosesc pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită, pentru plata restanţelor la bugetele respective.

 

(7) Dacă cumpărătorul nu achită preţul lotului în termenul stabilit, organul fiscal are dreptul să anuleze rezultatele licitaţiei. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.

 

(8) Vînzător al bunurilor sechestrate este organul fiscal care le-a sechestrat. Acesta va încheia contract de vînzare-cumpărare în cazul vînzării atît prin procedura licitaţiei, cît şi prin negocieri directe.

 

(9) Contractul de vînzare-cumpărare se încheie în termen de 5 zile din data încheierii licitaţiei sau a negocierilor directe. Dacă, după încheierea contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorul se dezice de bunuri, licitarea lor se consideră nulă. În acest caz, bunurile se scot la o nouă licitaţie cu strigare sau, respectiv, cu reducere, iar acontul nu se restituie.

 

(10) Rezultatele licitaţiei pot fi contestate, în modul stabilit de lege, în instanţă judecătorească.

 

Capitolul 11
CONTROLUL FISCAL

 

Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal

 

(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau în cîteva perioade fiscale.

 

(2) Controlul fiscal este exercitat de organul fiscal 
şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele competenţei acestuia, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.

 

(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin. (2), poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

 

(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie, stabilite la art. 264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.

 

(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin. (2) sînt în drept să solicite de la alte persoane orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv.

 

(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.

 

(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin. (6).

 

(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere, cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin. (5), cînd necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.

 

(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.

 

Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau al altui organ cu atribuţii de administrare fiscală

 

(1) Controlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare fiscală (denumit în continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei fiscale.

 

(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.

 

(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul care a efectuat controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul stabilit.

 

(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în 
cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală pot întocmi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor art. 216 alin. (6) şi (8).

 

Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului

 

(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art. 145 alin. (2) – (6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.

 

(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul. Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.

 

(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale; cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor prevăzute la art. 131 alin. (5) sau în legătură cu auditul activităţii organului fiscal de către organul ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării contestaţiei.

 

(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul. Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.

 

(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de organul fiscal, cu respectarea prevederilor de la art. 159 alin. (2).

 

(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.

 

(7) Controlul fiscal la faţa locului, cu excepţia controlului fiscal prin metoda verificării operative, asupra filialelor, sucursalelor şi/sau reprezentanţelor contribuabilului, iniţiat de organul fiscal, se organizează şi se efectuează de către inspectoratul fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află contribuabilul care le-a instituit, cu participarea inspectoratului fiscal de stat în a cărui rază de deservire se află filiala, sucursala şi/sau reprezentanţa.

 

(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului. În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd documentele de rigoare.

 

Articolul 217. Verificarea faptică

 

(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.

 

(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.

 

Articolul 218. Verificarea documentară

Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.

 

Articolul 219. Verificarea totală

 

(1) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.

 

(2) Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislaţia fiscală.

 

Articolul 220. Verificarea parţială

Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă, verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.

 

Articolul 221. Verificarea tematică

Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului.

 

Articolul 222. Verificarea operativă

 

(1) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.

 

(2) Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.

 

Articolul 223. Verificarea prin contrapunere

Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.

 

Articolul 224. Cumpărătura de control

 

(1) Cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona (consuma) sau de a le comercializa. Cumpărătura de control poate fi efectuată atît în monedă naţională, cît şi în valută străină.

 

(2) Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane împuternicirile de a acţiona în numele contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă din situaţia sau din documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia.

 

(3) Mijloacele băneşti, inclusiv valuta străină, obţinute de la comercializarea bunurilor materiale, de la primirea comenzii de executare a lucrărilor şi a serviciilor urmează a fi restituite funcţionarului fiscal care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale se restituie contribuabilului.

 

(4) Ca probe ale comiterii încălcării în timpul efectuării cumpărăturii de control pot servi înregistrările audio, foto, video, precum şi dispozitivele de înregistrare.

 

(5) Cumpărătura de control se efectuează din contul mijloacelor destinate pentru acest scop şi prevăzute în bugetul Serviciului Fiscal de Stat. Modul de utilizare a mijloacelor destinate cumpărăturii de control se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.

 

Articolul 225. Metodele şi sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale

 

(1) În cadrul administrării fiscale, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale, autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art. 189 alin. (2) şi (3), metode şi surse indirecte, conform legii. Metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se folosesc şi în cadrul controalelor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale în conformitate cu art. 146.

 

(2) Metodele şi sursele indirecte includ:

a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;

b) mărimea capitalului contribuabilului;

c) veniturile din vînzări ale contribuabilului, inclusiv cele constatate în cadrul posturilor fiscale;

d) numărul de angajaţi ai contribuabilului, precum şi fondul de remunerare a muncii şi alte recompense;

e) categoria clienţilor contribuabilului şi numărul lor;

f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;

g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;

h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;

i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale contribuabilului;

j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;

k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare cu cele ale contribuabilului;

l) proprietatea persoanei cu funcţie de răspundere (locuinţa, automobilul etc.) procurată sau folosită în scopuri personale, starea ei fizică, apartenenţa persoanei la diferite cercuri, numărul personalului ei casnic;

m) informaţii de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora), birourile notariale, organele vamale, organele poliţiei, Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, bursele de valori privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de contribuabil şi datele despre el;

m1) indicatorii contoarelor de evidenţă a elementelor de consumuri şi cheltuieli;

m2) capacitatea normativă a utilajului de producţie/prelucrare;

n) alte obiective, procese şi fenomene, informaţii şi date care denotă suma obligaţiei fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.

 

Alineatele (3), (4) şi (5) sînt abrogate prin Legea nr. 48 din 26.03.2011.

 

Articolul 2251. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale

 

(1) Drept bază pentru estimarea veniturilor din vînzări (prestări servicii) servesc livrările zilnice de mărfuri şi servicii.

Pentru aplicarea prevederilor din prezentul alineat este necesară respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) posturile fiscale au fost instituite cel puţin de două ori pe parcursul anului fiscal;

b) perioadele de funcţionare ale posturilor fiscale sînt de cel puţin 30 de zile calendaristice, iar diferenţa dintre perioadele de activitate este de cel puţin 60 de zile calendaristice;

c) livrările de mărfuri şi servicii în medie pe zi pînă la şi între perioadele de funcţionare a posturilor fiscale sînt mai mici de 70% faţă de livrările medii pe zi înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.

 

(2) Estimarea veniturilor din vînzări se efectuează, avînd ca bază livrările zilnice de mărfuri şi servicii înregistrate pe perioada funcţionării posturilor fiscale, pentru perioada de la începutul anului fiscal pînă la instituirea primului post fiscal şi între perioadele de funcţionare a posturilor fiscale, pentru lunile în care media zilnică a livrărilor înregistrate în evidenţa agentului economic este mai mică de 70% din media zilnică a livrărilor înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.

 

Articolul 226. Citaţia la organul fiscal, inclusiv citaţia bancară, procedura de audiere

 

(1) Citaţia este un înscris în care persoana este invitată la organul fiscal ca să depună documente sau să prezinte alt gen de informaţie, relevante pentru determinarea obligaţiei fiscale. Organul fiscal este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.

 

(2) Modelul citaţiei este stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. În ea se indică scopul citării, data, ora şi locul unde trebuie să se prezinte persoana citată, obligaţiile şi responsabilitatea ei.

 

(3) În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli:

a) citaţia să fie semnată de conducerea organului fiscal;

b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia nu prevede altfel;

c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă urmează să fie prezentate;

d) la cererea persoanei citate, organul fiscal poate schimba data, ora sau locul de prezentare;

e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său;

f) organul fiscal este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepţia procesului-verbal.

 

(4) Înainte de audiere, se identifică persoana citată, i se expun drepturile, obligaţiile, precum şi răspunderea pe care o implică depunerea deliberată a unor mărturii false. Toate acestea se trec într-un proces-verbal, semnat, pentru conformitate, de persoana citată. La audiere, i se solicită să declare tot ceea ce cunoaşte despre cazul pentru care a fost citată. După ce persoana depune mărturii, funcţionarul fiscal îi poate adresa întrebări. Mărturiile se consemnează în procesul-verbal, semnat de cel care le-a depus.

 

(5) Citaţia bancară reprezintă o cerere specifică, adresată în scris instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) prin intermediul sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare, în care acesteia i se solicită să prezinte informaţii despre persoana supusă controlului fiscal ori pasibilă de el şi documentele referitoare la operaţiunile din conturile bancare ale persoanei.

 

(6) Citaţia bancară trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să fie de un model aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

Litera b) este abrogată prin Legea nr. 178 din 11.07.2012.

c) să fie remisă, după caz, instituţiei financiare respective sau filialei (sucursalei) în care contribuabilul are deschis cont bancar ori instituţiei financiare dacă filiala (sucursala) ei nu este cunoscută sau dacă contribuabilul are ori se presupune că are conturi bancare la mai multe filiale ale acesteia;

d) să indice perioada examinării documentelor specificate în ea, perioadă care va dura cel mult 10 zile din data primirii documentelor.

 

(7) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea citaţiei bancare, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) trebuie să asigure colectarea tuturor documentelor pe care le deţine referitor la contul bancar al contribuabilului şi la operaţiunile efectuate în acest cont pentru perioada (perioadele) supusă examinării şi să le prezinte organului fiscal.

 

Capitolul 111
Metodele indirecte de estimare 
a venitului impozabil al persoanelor fizice

 

Articolul 2261. Noţiuni

În sensul prezentului capitol, se definesc următoarele noţiuni:

1) Metodă indirectă de estimare – metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a persoanei fizice, conform art. 2267 alin. (1).

2) Sursă indirectă de informaţie – orice sursă pasibilă să furnizeze documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe referitoare la persoana fizică supusă verificării 
şi/sau referitoare la situaţii similare produse în condiţii similare relevante pentru estimarea venitului impozabil prin metode indirecte.

3) Situaţie fiscală – stare fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată, care se exprimă prin totalitatea caracteristicilor cantitative, calitative şi/sau valorice ale elementelor enumerate la art. 6 alin. (9) şi a relaţiilor cu bugetul public naţional.

4) Venit impozabil estimat – venit impozabil apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor indirecte de estimare.

5) Valoare mobiliară – titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinătorului nominal al acestor valori mobiliare.

6) Mijloace băneşti – sume de bani în monedă naţională şi/sau în valută străină aflate în proprietate, cu excepţia celor împrumutate, deţinute în numerar, în conturile din instituţiile financiare naţionale şi din străinătate şi/sau împrumutate altor persoane.

7) Mijloc de transport – orice mijloc destinat transportului de bunuri şi pasageri pe toate căile posibile, inclusiv unităţile de transport utilizate în scopuri sportive şi de agrement.

8) Bunuri imobiliare – bunurile care corespund caracteristicii expuse la art. 276 pct. 2).

9) Cheltuieli individuale – plăţi efectuate pentru procurarea şi/sau schimbul bunurilor, lucrărilor şi/sau serviciilor pentru consum curent şi/sau pe termen lung, în scopuri personale sau în alte scopuri, exceptînd poziţiile expuse la pct. 5)–8).

10) Declaraţie cu privire la disponibilul de mijloace băneşti  declaraţie care nu se consideră dare de seamă fiscală, care conţine date despre disponibilul de mijloace băneşti ale persoanei fizice la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012, 1 noiembrie 2012 sau 28 decembrie 2012 şi care nu poate fi prezentată după termenul-limită de prezentare.

 

Articolul 2262. Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat

Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat al persoanei fizice nu va depăşi termenul stabilit la art. 264.

 

Articolul 2263. Subiecţii estimării prin metode indirecte

Subiecţi ai estimării prin metode indirecte sînt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care:

a) în perioada unui an fiscal, începînd cu 1 ianuarie 2012, obţin proprietăţi (bunuri imobiliare, valori mobiliare, mijloace de transport, mijloace băneşti) ce depăşesc cumulativ suma de un milion de lei. Persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare a căror construcţie a început pînă la 1 ianuarie 2012, iar înregistrarea la organul cadastral s-a efectuat după această dată nu vor fi consideraţi subiecţi ai estimării numai referitor la bunurile imobiliare menţionate;

b) efectuează pe parcursul unui an fiscal, începînd cu 1 ianuarie 2012, cheltuieli individuale, altele decît cele specificate mai sus, ce depăşesc suma de 500 mii lei;

c) efectuează, pe parcursul unui an fiscal, ieşiri de bunuri, mijloace băneşti, prestări servicii ce depăşesc suma de 500 mii lei.

 

Articolul 2264. Obiectele estimării prin metode indirecte

Obiecte ale estimării prin metode indirecte sînt orice venituri obţinute de subiecţii estimării începînd cu 1 ianuarie 2012.

 

Articolul 2265. Modalitatea impozitării

Impozitarea venitului impozabil estimat se efectuează în modul general stabilit de legislaţia fiscală pentru impozitarea pe venit a persoanelor fizice.

 

Articolul 2266. Metodele indirecte de estimare

(1) Organul fiscal este în drept să utilizeze următoarele metode indirecte de estimare a venitului impozabil:

a) metoda cheltuielilor;

b) metoda fluxului de mijloace băneşti;

c) metoda proprietăţii;

d) alte metode utilizate în practica internaţională.

 

(2) Selectarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil se face în funcţie de situaţia constatată, de sursele de informaţii şi de înscrisurile identificate şi/sau documentele obţinute.

 

(3) Utilizarea metodelor indirecte se efectuează individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de informaţii şi de perioada verificată.

 

(4) La determinarea venitului impozabil estimat se va ţine cont de mijloacele băneşti declarate conform art. 2267, de veniturile neimpozabile conform art. 20 obţinute după 1 ianuarie 2012 şi de veniturile ce au fost impozitate final la sursa de plată. La determinarea venitului impozabil estimat, veniturile obţinute de persoanele fizice în afara Republicii Moldova, inclusiv cele ce sînt transmise rudelor şi afinilor de pîna la gradul III, se vor considera ca neimpozabile dacă:

a) sînt confirmate documentar prin declaraţiile vamale, documentele ce confirmă transferul bancar, documentele ce autentifică intrarea lor legală în ţară după 1 ianuarie 2012;

b) sînt prezentate documente ce confirmă gradul de rudenie sau de afinitate.

 

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), se vor considera impozabile veniturile persoanelor fizice ce sînt stipulate la art. 14 alin. (1) lit. c) şi/sau cele obţinute pentru activitatea în Republica Moldova.

 

(51) La determinarea venitului impozabil, venitul obţinut din activitatea în baza patentei de întreprinzător ce nu depăşeşte mărimea prevăzută la art. 18 alin. (3) din Legea 
nr. 93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător, proporţional perioadei de activitate, se va considera venit neimpozabil.

 

(6) Pentru subiecţii estimării care, la data de 31 decembrie 2011, aveau 18 ani împliniţi şi care au fost sau nu au fost obligaţi să depună declaraţia conform art. 2267, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu 500 mii de lei. Pentru subiecţii estimării care au depus declaraţia conform art. 2267, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu suma de mijloace băneşti declarate.

 

(7) Obligaţia de a prezenta dovezi privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama organului fiscal.

 

(8) Calcularea suplimentară a impozitului pe venit la buget se va efectua în baza diferenţei pozitive dintre impozitul pe venit determinat din venitul impozabil estimat şi impozitul pe venit declarat de subiectul estimării. În cazul în care în procesul aplicării metodelor indirecte de estimare pentru o perioadă fiscală concretă se vor stabili legături cauzale cu alte perioade fiscale, organul fiscal va examina fiecare perioadă fiscală necesară care începe cu data de 1  ianuarie 2012, în funcţie de fiecare caz concret.

 

(9) Atribuţiile de aplicare a prevederilor prezentului capitol se pun în sarcina structurilor organizatorice ale Serviciului Fiscal de Stat prin ordin al conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are competenţă în aplicarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întreg teritoriul ţării.

 

(10) În scopul aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice, organul fiscal:

a) solicită, în condiţiile legii, informaţii de la sursele indirecte de informaţii enumerate la art. 22611, precum şi de la Comisia Electorală Centrală, de la consiliile electorale de circumscripţie, de la Comisia Naţională de Integritate, de la notari, executori judecătoreşti şi de la avocaţi;

b) analizează informaţiile, documentele şi alte probe referitoare la posibilii subiecţi ai estimării prin metode indirecte;

c) confruntă informaţiile obţinute din toate sursele de informaţii cu cele din declaraţiile cu privire la impozitul pe venit sau constată faptul nedepunerii acestei declaraţii;

d) solicită, în condiţiile legii, informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte probe de la persoana fizică supusă controlului fiscal şi/sau de la persoanele cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;

e) discută constatările organului fiscal cu persoana fizică supusă controlului şi/sau cu reprezentantul legal al acesteia;

f) stabileşte, după caz, venitul impozabil estimat prin metodele indirecte prevăzute de prezentul cod, precum şi obligaţiile fiscale corespunzătoare acestuia;

g) adoptă o decizie asupra cazului de încălcare fiscală în condiţiile prezentului cod.

 

Articolul 2267. Declararea disponibilului de mijloace băneşti

 

(1) Persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova care, la situaţia de la 1 ianuarie 2012, deţine mijloace băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină are obligaţia să depună la inspectoratul fiscal de stat teritorial după locul domiciliului sau reşedinţei ori la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, pînă la 31 decembrie 2012, declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti. În cazul în care suma declarată va fi mai mare de un milion de lei, persoana fizică este obligată să anexeze la declaraţie documentele care confirmă disponibilul sumei declarate.

 

(2) Formularul declaraţiei şi modul de declarare sînt aprobate de Ministerul Finanţelor.

 

(3) Sumele declarate conform alin. (1) se consideră neimpozabile şi se vor lua în considerare la determinarea venitului impozabil estimat obţinut în perioada de după 1 ianuarie 2012. Pentru persoanele fizice care nu au depus declaraţia în conformitate cu alin. (1), mijloacele băneşti respective vor fi considerate ca fiind obţinute după 1 ianuarie 2012.

 

(31) La declararea disponibilului de mijloace băneşti la situaţia din 1 ianuarie 2012 prin intermediul reprezentantului persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova, la declaraţie va fi anexat originalul documentului ce confirmă acest drept, autentificat în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

 

(4) Drept documente care confirmă disponibilul sumei declarate, prevăzute la alin. (1), servesc:

a) extrasul din cont eliberat de instituţia financiară pe numele deţinătorului de mijloace băneşti;

b) copia contractului de împrumut şi/sau certificatul eliberat de persoana care a primit împrumutul.

 

(5) Documentele enumerate la alin. (4) vor conţine, în mod obligatoriu, date despre:

a) emitentul documentului (numele, prenumele, denumirea, codul fiscal, adresa juridică);

b) persoana fizică (numele, prenumele, codul fiscal);

c) suma de mijloace băneşti aflate în cont la situaţia de la 1 ianuarie 2012 sau la altă dată stabilită de lege, cu indicarea numărului contului – în cazul emiterii documentului de către instituţia financiară;

d) soldul de mijloace băneşti împrumutate la situaţia de la 1 ianuarie 2012 cu referire la documentul de primire a mijloacelor în casă sau la contul bancar şi la contractul de împrumut, dacă persoana care a primit împrumutul are obligaţia de a ţine evidenţa contabilă – în cazul emiterii documentului de către împrumutător;

e) înregistrarea şi data emiterii documentului.

 

(6) Documentele eliberate de persoanele nerezidente sau de persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova urmează a fi prezentate în original. La declaraţia privind disponibilul de mijloace băneşti va fi anexată copia originalului prezentat, cu traducere în limba de stat, autentificată notarial, cu excepţia documentelor întocmite în limba rusă sau în limba engleză.

 

(7) Persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care, la data de 1 ianuarie 2012, dispuneau de mijloace băneşti în sumă mai mare de un milion de lei, total sau parţial în numerar, pot confirma disponibilul de numerar prin depunerea acestora în conturile bancare deschise în instituţiile financiare din ţară şi obţinerea extrasului din cont care confirmă suma existentă în cont la sfîrşitul zilei de 1 noiembrie 2012 sau de 28 decembrie 2012. Diferenţa dintre disponibilul în numerar la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012 şi soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul zilei de 1 noiembrie 2012 sau, după caz, de 28 decembrie 2012 va fi luată în considerare în cazul confirmării documentare a sumei cheltuite.

 

Articolul 2268. Metoda cheltuielilor

 

(1) Metoda cheltuielilor constă în compararea cheltuielilor individuale efectuate de către subiectul estimării cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

 

(2) Diferenţa pozitivă dintre cheltuielile individuale şi valorile elementelor expuse la art. 2266 alin. (4)–(6) constituie venit impozabil estimat.

 

(3) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

 

Articolul 2269. Metoda fluxului mijloacelor băneşti

 

(1) Metoda fluxului mijloacelor băneşti constă în compararea intrărilor/ ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrărilor/ieşirilor de sume în numerar, cu sursele de venit şi utilizarea acestora.

 

(2) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, intrările/ieşirile de mijloace băneşti în/din conturile bancare şi/sau intrările/ieşirile de sume în numerar şi, pe de altă parte, valorile elementelor expuse la art. 2266 alin. (4)–(6) constituie venit impozabil estimat.

 

(3) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

 

Articolul 22610. Metoda proprietăţii

 

(1) Metoda proprietăţii permite stabilirea venitului impozabil estimat, analizînd creşterea şi, respectiv, descreşterea proprietăţii subiectului estimării.

 

(2) Creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii procurate sau înstrăinate se determină prin compararea valorii proprietăţii la începutul perioadei cu cea de la sfîrşitul perioadei. În scopul aplicării prezentului capitol, rezultatele reevaluării valorii proprietăţii nu au impact asupra creşterii sau descreşterii valorii proprietăţii, dacă legea nu prevede altfel.

 

(3) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii şi, pe de altă parte, valorile elementelor expuse la art. 2266 alin. (4)–(6) constituie venit impozabil estimat. La stabilirea diferenţei se va ţine cont şi de normele care reglementează impozitarea creşterii de capital.

 

(4) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.

 

Articolul 22611. Surse indirecte de informaţii

 

(1) În scopul determinării venitului impozabil estimat, pot fi utilizate următoarele surse indirecte:

a) informaţii de la instituţii financiare (sucursale sau filiale ale acestora), persoane care desfăşoară activitate notarială, organe vamale, organe de drept, burse de valori şi/sau alte organe publice privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de persoana fizică şi datele despre aceasta, precum şi privind tranzacţiile şi operaţiunile similare efectuate de către alte persoane fizice în condiţii similare;

b) informaţii deţinute de persoane fizice şi juridice referitoare la bunuri, lucrări, servicii şi mijloace băneşti comercializate şi/sau transmise cu titlu gratuit, referitoare la mijloacele băneşti sau bunurile materiale procurate şi/sau primite de persoana fizică supusă verificării;

c) informaţia disponibilă din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat;

d) informaţia sau alte probe obţinute de organul fiscal prin utilizarea mijloacelor speciale, prin analize, măsurări, comparări, cercetări;

e) alte documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe obţinute atît de la persoanele terţe, cît şi de la persoana fizică supusă verificării.

 

(2) În vederea executării prezentului capitol, persoanele fizice şi/sau juridice enumerate mai jos vor prezenta Inspectoratului Fiscal Principal de Stat următoarele informaţii:

1) Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”:

a) informaţia privind datele personale;

b) informaţia privind documentarea mijloacelor de transport, inclusiv a celor transmise de către proprietari în folosinţă cu titlu oneros sau gratuit.

2) instituţiile financiare – informaţia privind toate tipurile de conturi deschise, inclusiv rulajele (mişcările) pe aceste conturi;

3) Poliţia de Frontieră – informaţia privind trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;

4) companiile turistice – informaţia privind serviciile turistice prestate;

5) companiile de asigurare – informaţia privind contractele de asigurare;

6) deţinătorii de registre ale deţinătorilor de valori mobiliare – informaţia privind tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate în perioada anului fiscal;

7) Banca Naţională a Moldovei – informaţia despre persoanele cărora li s-a autorizat, conform legislaţiei valutare, deschiderea de conturi în străinătate, precum şi rapoartele privind conturile deschise în străinătate prezentate conform legislaţiei de titularii de conturi;

8) notarii şi alte persoane care desfăşoară activitate notarială:

a) informaţia privind contractele de vînzare-cumpărare, de schimb, de arendă a bunurilor imobiliare şi mobiliare;

b) informaţia privind contractele de împrumut şi de donaţii;

c) informaţia privind alte contracte aferente activelor de capital.

9) executorii judecătoreşti – informaţia privind realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare.

 

(3) Persoanele indicate la alin. (2) sînt obligate să prezinte informaţiile gratuit, în modul şi în termenele stabilite de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(4) Modul de prezentare şi structura informaţiei se stabilesc de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(5) Informaţiile vor conţine date despre:

a) intrările/ieşirile pe parcursul unui an fiscal de mijloace băneşti în/din fiecare cont bancar şi/sau în/din conturile bancare ale unei persoane fizice în sume ce depăşesc 300 mii lei;

b) serviciile turistice procurate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei;

c) primele de asigurare achitate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei;

d) tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei pentru o persoană fizică;

e) contractele autentificate notarial pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 300 mii lei pe numele unei persoane fizice;

f) realizarea drepturilor creditorilor efectuate pe parcursul unui an fiscal, care cumulativ depăşesc suma de 300 mii lei pentru o persoană fizică.

 

Articolul 22612. Etapele aplicării metodelor indirecte de estimare

Procedura de verificare a persoanei fizice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare se va efectua în următoarele etape:

a) analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării;

b) verificarea fiscală prealabilă a persoanei fizice;

c) controlul fiscal.

 

Articolul 22613. Analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării

 

(1) În procesul analizei şi selectării persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării, organul fiscal întreprinde următoarele acţiuni:

a) aplică metodele de analiză a riscurilor în scopul stabilirii domeniilor cu cel mai înalt nivel al riscurilor;

b) selectează persoanele fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile.

 

(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de către organul fiscal pentru a identifica riscurile de nedeclarare a venitului impozabil de către persoanele fizice, în vederea selectării acestora pentru verificarea prealabilă.

 

(3) Pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile, organele fiscale procedează la identificarea, evaluarea şi gestionarea riscurilor de nedeclarare a veniturilor impozabile ale persoanelor fizice.

 

(4) Activitatea de identificare a riscurilor constă în efectuarea următoarelor operaţiuni:

a) stabilirea surselor de informaţii;

b) culegerea informaţiilor deţinute de alte persoane;

c) formalizarea informaţiei în structura necesară analizei;

d) stabilirea indicatorilor fiscali şi patrimoniali pentru definirea caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a venitului impozabil.

 

(5) Stabilirea surselor de informaţii se realizează prin evaluarea informaţiei deţinute de organele fiscale cu privire la persoanele fizice şi prin stabilirea necesarului de informaţii care trebuie obţinute pentru identificarea diferenţelor dintre situaţia fiscală şi veniturile declarate organelor fiscale.

 

(6) Culegerea informaţiilor deţinute de persoanele juridice şi/sau fizice se realizează prin oricare dintre următoarele modalităţi:

a) accesul la bazele de date pe baza protocoalelor sau acordurilor de colaborare şi schimb de informaţii încheiate, în condiţiile legii, între organele fiscale şi persoanele deţinătoare;

b) solicitarea informaţiei necesare în baza unei cereri adresate de organul fiscal persoanei deţinătoare;

c) obţinerea informaţiilor de către organele fiscale din surse deschise accesului public.

 

(7) Formalizarea informaţiei în structura necesară analizei se efectuează asupra:

a) grupurilor masive de informaţii, existente în bazele de date proprii ale organelor fiscale sau descărcate din bazele de date ale altor persoane la care Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are acces;

b) informaţiilor individuale obţinute din oricare surse prevăzute la alin. (6).

 

(8) În scopul definirii caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a veniturilor impozabile, se vor avea în vedere, în principal, următorii indicatori fiscali şi patrimoniali privind persoanele fizice:

a) veniturile declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit;

b) creşterea/descreşterea proprietăţii persoanei fizice;

c) cheltuielile individuale efectuate;

d) fluxurile mijloacelor băneşti.

 

(9) Informaţiile utilizate pentru indicatorii prevăzuţi la alin. (8) sînt cele obţinute din surse directe şi indirecte.

 

(10) Activitatea de evaluare a riscurilor pe care persoanele fizice le prezintă din punct de vedere fiscal se realizează prin:

a) compararea veniturilor declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit cu fluxurile mijloacelor băneşti, precum şi cu valoarea creşterii/descreşterii valorii proprietăţii şi a cheltuielilor individuale efectuate;

b) evaluarea riscului de nedeclarare, care reprezintă diferenţa dintre, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală;

c) stabilirea diferenţei semnificative dintre veniturile impozabile estimate şi veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit.

 

(11) Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile impozabile estimate calculate în baza situaţiei fiscale şi veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 300 mii lei. Diferenţa stabilită în sumă de pînă la 300 mii lei inclusiv se va considera risc minim acceptat.

 

(12) Dacă constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, veniturile impozabile estimate, organul fiscal va iniţia verificarea prealabilă.

 

(13) Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile se face din lista celor care depăşesc 300 mii lei, în funcţie de nivelul diferenţei semnificative (nivelul de risc).

 

(14) Activitatea de gestionare a riscurilor de nedeclarare se realizează prin:

a) întocmirea listei persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat;

b) elaborarea propunerilor pentru efectuarea verificării fiscale prealabile, avînd în vedere valoarea riscului de nedeclarare, începînd cu cea mai mare valoare negativă, cu respectarea valorii riscului minim acceptat. Dacă, din informaţiile deţinute, organul fiscal identifică existenţa în lista prevăzută la lit. a) a unor persoane care au calitatea de soţ/soţie, rudă sau afin pînă la gradul al III-lea inclusiv, elaborarea propunerilor se face concomitent pentru toate aceste persoane;

c) actualizarea datelor şi informaţiilor obţinute la etapa de analiză şi selectare a persoanelor fizice cu cele ce se constată în cadrul verificărilor fiscale prealabile.

 

Articolul 22614. Verificarea fiscală prealabilă

 

(1) Verificarea fiscală prealabilă constă în reconstituirea situaţiei fiscale prealabile a persoanei fizice supuse verificării şi compararea venitului impozabil estimat ce decurge din situaţia fiscală constatată cu venitul impozabil declarat de aceasta. Verificarea fiscală prealabilă se efectuează la sediul organului fiscal în baza informaţiilor deţinute de acesta.

 

(2) La reconstituirea situaţiei fiscale prealabile, organul fiscal:

a) acumulează documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe din toate sursele indirecte disponibile;

b) cercetează minuţios datele şi probele obţinute;

c) constată situaţia fiscală prealabilă.

 

(3) Activitatea de verificare fiscală prealabilă se desfăşoară cu înştiinţarea persoanei fizice.

 

(4) Prin verificarea prealabilă se stabileşte:

a) mărimea diferenţei dintre venitul impozabil estimat, determinat din situaţia fiscală prealabilă constatată şi venitul impozabil declarat de persoana fizică;

b) necesitatea efectuării controlului fiscal sau încetării procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.

 

(5) Rezultatele verificării fiscale prealabile se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă.

 

(6) Raportul de verificare fiscală prealabilă va conţine toate constatările stabilite de organul fiscal pe perioada desfăşurării verificării, precum şi propunerea de iniţiere a controlului fiscal sau de încetare a procedurii de verificare. După examinarea raportului de verificare fiscală prealabilă, conducătorul organului fiscal emite decizia privind iniţierea controlului fiscal sau privind încetarea procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.

 

(7) Decizia privind iniţierea controlului fiscal va conţine lista persoanelor propuse pentru control, ţinînd cont de valoarea descrescîndă a diferenţei dintre venitul impozabil estimat şi cel declarat şi de capacitatea de a efectua un număr de controale. Conducătorul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este în drept să modifice lista persoanelor propuse pentru control în cazul apariţiei unor informaţii suplimentare.

 

(8) Durata verificării fiscale prealabile nu va depăşi 45 de zile de la data înştiinţării privind iniţierea verificării prealabile.

 

(9) Raportul de verificare fiscală prealabilă nu este act administrativ.

 

Articolul 22615. Controlul fiscal

 

(1) În baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal, organul fiscal citează persoana fizică supusă verificării pentru a o înştiinţa despre iniţierea controlului fiscal. Citaţia se va emite în conformitate cu prevederile art. 226 alin. (1)–(3).

 

(2) Persoana citată este obligată să prezinte, pînă la iniţierea controlului fiscal, declaraţia cu privire la proprietate conform formularului şi modului stabilit de Ministerul Finanţelor.

 

(3) La data prezentării persoanei fizice citate, organul fiscal o va anunţa despre rezultatele verificării fiscale prealabile şi despre iniţierea controlului fiscal. În final se va întocmi un proces-verbal de înştiinţare, în care se va menţiona:

a) temeiul iniţierii controlului fiscal;

b) data efectuării controlului fiscal;

c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;

d) posibilitatea de a solicita amînarea datei începerii controlului fiscal;

e) dreptul persoanei fizice de a fi reprezentată conform prevederilor art. 244;

f) materialele anexate la procesul-verbal;

g) alte date relevante.

 

(4) La procesul-verbal de înştiinţare se anexează:

a) extrasul din raportul de verificare fiscală prealabilă ce conţine concluziile verificării care au stat la baza luării deciziei de iniţiere a controlului fiscal;

b) carta contribuabilului.

 

(5) Procesul-verbal de înştiinţare se contrasemnează de ambele părţi, un exemplar al căruia, cu anexe, se înmînează persoanei fizice.

 

(6) Controlul fiscal se va iniţia nu mai devreme de 15 zile de la data înmînării procesului-verbal de înştiinţare, cu prezentarea deciziei privind iniţierea controlului fiscal.

 

(7) Amînarea datei de iniţiere a controlului fiscal se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a persoanei supuse verificării, pentru motive justificate. În solicitare persoana fizică prezintă motivele pentru care solicită amînarea şi, după caz, documentele justificative în susţinerea acestora.

 

(8) Cererea de amînare se examinează în termen de 5 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia luată se comunică persoanei fizice în mod oficial. În cazul în care cererea a fost soluţionată pozitiv, în decizie se indică data la care a fost reprogramată iniţierea controlului fiscal.

 

(9) Controlul fiscal se efectuează la sediul organului fiscal cu respectarea prevederilor art. 145 alin. (2)–(6).

 

(10) La data iniţierii controlului fiscal, persoana fizică va prezenta organului fiscal toate documentele, informaţiile şi/sau alte probe disponibile şi/sau explicaţiile necesare ce vizează obiectul controlului fiscal.

 

(11) Durata efectuării controlului fiscal este stabilită de organul fiscal şi nu poate depăşi 3 luni de la data iniţierii verificării prealabile. Persoana verificată poate solicita prelungirea termenului de control cu 45 de zile.

 

(12) Controlul fiscal poate fi sistat la apariţia uneia din următoarele condiţii ce ţin de obiectul controlului:

a) necesitatea obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;

b) solicitarea efectuării expertizei;

c) solicitarea de la persoana fizică supusă verificării a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;

d) solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmate de organul fiscal, care duce la imposibilitatea continuării controlului fiscal.

Pe perioada unui control fiscal, persoana fizică poate solicita sistarea acestuia doar o singură dată.

 

(13) Data de la care se sistează controlul fiscal se comunică în scris persoanei fizice prin decizia de sistare. După încetarea condiţiilor care au generat sistarea, controlul fiscal va fi reluat, data acestuia fiind comunicată persoanei fizice prin citaţie cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data reluării.

 

(14) Perioada sistării controlului fiscal nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua iniţierii lui pînă la ziua semnării actului de control fiscal.

 

(15) În cazul în care organul fiscal apreciază că sînt necesare noi documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe relevante pentru control, le poate solicita de la persoana fizică supusă controlului. În acest caz, organul fiscal va sista, conform prevederilor alin. (12), efectuarea controlului fiscal şi va stabili, de comun acord cu persoana verificată, un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile şi nu poate depăşi 45 de zile calendaristice, pentru prezentarea documentelor, informaţiilor, explicaţiilor şi/sau altor probe solicitate. În cazul în care se atestă unele circumstanţe ce împiedică persoana fizică să se încadreze în termenul respectiv, la decizia organului fiscal acesta poate fi prelungit.

 

(151) Pe parcursul desfăşurării controlului, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat poate solicita instituţiilor şi autorităţilor publice implicate, persoanelor fizice sau juridice documentele şi informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale de control.

 

(152) La solicitarea motivată a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, conducătorii instituţiilor, autorităţilor publice, persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice au obligaţia să prezinte acestuia, în cel mult 15 zile lucrătoare, pe suport de hîrtie sau în format electronic, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele care ar putea conduce la soluţionarea cauzei.

 

(153) Documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe relevante pentru control sînt cele necesare stabilirii situaţiei fiscale a persoanei fizice după cum urmează:

a) situaţia cheltuielilor individuale;

b) situaţia bunurilor imobile şi mobile deţinute, intrările şi ieşirile de patrimoniu în cursul perioadei verificate;

c) situaţia valorilor mobiliare şi a cotelor de participare în societăţi comerciale sau alte entităţi;

d) bunuri aparţinînd unor persoane fizice sau juridice puse la dispoziţia persoanei fizice;

e) împrumuturi, credite acordate şi/sau contractate;

f) tranzacţii cu metale preţioase, obiecte de artă şi alte bunuri de valoare;

g) donaţii, sponsorizări şi/sau succesiuni;

h) alte precizări necesare stabilirii situaţiei fiscale.

 

(16) Pe parcursul efectuării controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu organul fiscal prin prezentarea suplimentară a oricăror documente, informaţii, explicaţii şi/sau altor probe relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale. La prezentarea acestora, organul fiscal va întocmi un proces-verbal semnat de ambele părţi.

 

(17) Cu acordul persoanei fizice supuse verificării, organul fiscal este în drept să efectueze controlul fiscal suplimentar la domiciliul acesteia. În caz de refuz, organul fiscal va întocmi un act de control fiscal, în baza căruia va înainta o acţiune în instanţa de judecată. După ce instanţa de judecată emite o hotărîre în favoarea organului fiscal, acesta, însoţit de colaboratorul poliţiei, va efectua controlul fiscal faptic la domiciliul persoanei fizice supuse verificării.

 

(18) Toate documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau 
alte probe cunoscute de organul fiscal ce ţin de obiectul controlului vor fi luate în considerare la stabilirea situaţiei fiscale a persoanei fizice.

 

(19) La finalizarea controlului fiscal, organul fiscal prezintă persoanei fizice constatările şi consecinţele fiscale cu întocmirea unui act de control fiscal, în conformitate cu prevederile art. 216 alin. (5), (6) şi (8), în care se vor menţiona constatările stabilite.

 

(20) La actul de control fiscal se anexează materialele ce au stat la baza rezultatelor stabilite.

 

(21) Examinarea cazurilor de încălcare fiscală şi contestarea deciziei pronunţate se vor efectua în condiţiile generale stabilite de prezentul cod.

 

(22) Dacă documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau
 alte probe prezentate de persoana fizică sînt incorecte, incomplete, false, dacă persoana fizică refuză să prezinte documentele sau, prin orice alte acţiuni, împiedică efectuarea controlului fiscal, inclusiv prin neprezentarea neîntemeiată la controlul fiscal, organul fiscal va determina valoarea estimată a obiectului impozabil în baza probelor reale acumulate şi va adopta decizia corespunzătoare.

 

(23) Dacă persoana fizică supusă verificării va fi de acord, la orice etapă, cu obligaţiile fiscale estimate şi le va achita, controlul fiscal nu va fi iniţiat sau, în cazul în care a fost iniţiat, va fi finisat prin emiterea deciziei corespunzătoare, fără aplicarea amenzilor fiscale.

 

(24) Controlul fiscal repetat se efectuează în conformitate cu prezentul cod.

 

(25) În cazul în care în procesul controlului fiscal se vor constata cheltuieli sau venituri comune ale persoanei supuse controlului cu alte persoane, organul fiscal este în drept să iniţieze procedura de aplicare a metodelor indirecte de estimare a obligaţiei fiscale.

 

Articolul 22616. Mecanismul de declarare şi de asigurare a confidenţialităţii

 

(1) Declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 se depun, pe suport de hîrtie, la inspectoratul fiscal de stat teritorial după locul domiciliului sau reşedinţei de către persoanele care au această obligaţie conform art. 2267. În cazul în care persoana fizică nu dispune de domiciliu sau reşedinţă, declaraţia se prezintă la organul fiscal teritorial în raza căruia se deserveşte agentul economic care a constituit ultimul loc de muncă al persoanei fizice. Persoanele fizice cu domiciliul sau reşedinţa în unităţile administrativ-teritoriale care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova prezintă declaraţia la organul fiscal teritorial corespunzător razei de deservire stabilite potrivit art. 132 alin. (5).

 

(2) Declaraţiile cu privire la proprietate se depun, pe suport de hîrtie, la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de către persoanele care au această obligaţie conform art. 22615 alin. (2).

 

(3) Inspectoratul Fiscal Principal de Stat desemnează prin ordin funcţionarii fiscali, inclusiv pe cei din inspectoratele fiscale de stat teritoriale, responsabili de recepţionarea declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 
1 ianuarie 2012 şi a declaraţiilor cu privire la proprietate, încheind cu aceştia contracte de asigurare a confidenţialităţii.

 

(4) Declaraţiile se depun la persoanele responsabile de recepţionarea lor în termenul stabilit la art. 2267 alin. (1) şi la art. 22615 alin. (2).

 

(5) Persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor au următoarele atribuţii:

a) primesc şi verifică respectarea condiţiilor de formă ale declaraţiilor, stabilite în modul prevăzut de prezentul cod;

b) în cazul în care depistează greşeli în declaraţia completată, recomandă declarantului să le rectifice;

c) înregistrează declaraţiile în Registrul declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 şi în Registrul declaraţiilor cu privire la proprietate, ale căror modele sînt aprobate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

d) eliberează imediat persoanei care a depus declaraţia o recipisă de primire, al cărei model este aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;

e) la cerere, pun gratuit la dispoziţia persoanei fizice formularele declaraţiilor;

f) acordă consultanţă referitoare la completarea corectă şi prezentarea în termen a declaraţiei;

g) la solicitarea declarantului, acordă consultanţă referitoare la aplicarea prevederilor legale privind metodele indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice.

 

(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (5), persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor se subordonează direct conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, care răspunde de desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora.

 

(7) După verificarea declaraţiilor şi anexelor la ele şi înregistrarea lor în registrul respectiv, persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor le îndosariază într-un dosar confidenţial, care se păstrează într-un seif metalic.

 

(8) Pînă la 15 ianuarie 2013, dosarele care conţin declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012, cu anexele la ele, şi lista documentelor cuprinse în ele se şnuruiesc, se sigilează şi se transmit de către inspectoratele fiscale de stat teritoriale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Dosarele menţionate se transmit, printr-un act de primire-predare, persoanei desemnate prin ordin al conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

 

(9) Declaraţiile privind proprietatea se păstrează în dosarul confidenţial al fiecărui contribuabil în privinţa căruia s-a iniţiat procedura de control.

 

(10) Modul de păstrare a dosarelor cu declaraţii şi a dosarelor contribuabililor în privinţa cărora s-a iniţiat procedura de control este stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

 

(11) Orice informaţie primită de organul fiscal este tratată ca secret fiscal şi, prin derogare de la art. 131 alin. (5), este prezentată doar organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti în scopul examinării cazurilor de evaziune fiscală. Autorităţile menţionate vor utiliza informaţia numai în acest scop. Organul fiscal poate dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în baza hotărîrilor judiciare pe problemele legate de utilizarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor persoanelor fizice. Rezultatele controalelor fiscale pot fi date publicităţii doar după expirarea tuturor căilor de atac.

 

(12) Funcţionarii fiscali cărora le-au devenit cunoscute date şi informaţii care constituie secret fiscal sînt obligaţi să nu divulge aceste informaţii decît în condiţiile alin. (11), atît în perioada exercitării atribuţiilor, cît şi după demisionare. Nerespectarea prevederilor alin. (11) atrage răspundere conform legislaţiei.

 

(13) Indicarea în declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti şi cu privire la proprietate a datelor inexacte sau incomplete, în mărimi mai mari decît riscul minim acceptat, atrage răspundere conform legislaţiei.

 

(14) Şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat deţine dreptul exclusiv de semnare a citaţiei bancare cu privire la solicitarea de la băncile comerciale a informaţiei care este secret bancar.

 

Capitolul 12
ASIGURAREA STINGERII OBLIGAŢIEI FISCALE

 

Articolul 227. Măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale

 

(1) Stingerea obligaţiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat majorării de întîrziere (penalităţii) la impozite şi taxe, prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), prin sechestrarea bunurilor şi prin alte măsuri prevăzute de prezentul titlu şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.

 

(2) Stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal şi convenţional, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj.

 

(3) În cazul trecerii frontierei vamale şi/sau al plasării mărfurilor în regim vamal, se aplică măsuri de asigurare a stingerii obligaţiilor fiscale în conformitate cu legislaţia vamală.

 

Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea)

 

(1) Majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către organul fiscal sau alt organ abilitat a majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.

 

(2) Pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere, determinată în conformitate cu alin. (3) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor, pentru perioada care începe după scadenţa impozitului, taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv.

 

(21) În cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă darea de seamă corectată, precum şi în cazul în care contribuabilul nu are obligaţia prezentării dării de seamă, dar descoperă că au fost efectuate greşit calculul şi plata impozitelor şi taxelor, iar în urma acestora apar obligaţii fiscale suplimentare, se aplică majorarea de întîrziere (penalitatea) în conformitate cu prezentul articol, dar nu mai mult decît obligaţia fiscală corespunzătoare.

 

(3) Cuantumul majorării de întîrziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă la 4 semne după virgulă.

 

(4) Pentru neplata în termen a impozitului şi a taxei înscrise de organul cu atribuţii de administrare fiscală în contul personal al contribuabilului, majorarea de întîrziere (penalitatea) se calculează fără a fi emisă vreo decizie. Procedura şi periodicitatea calculării (aplicării) majorării de întîrziere (penalităţii) şi reflectării ei în contul personal al contribuabilului se stabilesc de conducerea organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, iar pentru impozitele administrate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale – de către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale. În cazurile reflectării periodice a majorării de întîrziere (penalităţii)în contul personal al contribuabilului, se permite de a 
nu reflecta suma ei calculată pentru fiecare impozit şi taxă în parte în mărime mai mică de 10 lei.

 

(5) La cererea contribuabililor, în cazul prezentării documentelor confirmative, organele cu atribuţii de administrare fiscală nu vor aplica (nu vor calcula) majorări de întîrziere (penalităţi):

a) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul, de pe un cont pe altul, al sumelor plătite în cadrul unui buget – pentru perioada de la data achitării şi pînă la data transferului efectiv, în limitele sumei achitate;

a1) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul sumelor plătite din contul unui buget (bugetul de stat, bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile obligatorii de asistenţă medicală) la contul altui buget (bugetul de stat, bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile obligatorii de asistenţă medicală) – pentru perioada de la data intrării documentelor la organul respectiv şi pînă la data transferului efectiv;

a2) contribuabililor care au depus cerere pentru compensarea datoriilor faţă de buget din contul restituirii T.V.A. sau accizelor – pentru perioada de la data adoptării deciziei şi pînă la data transferului efectiv;

b) contribuabililor care efectuează cheltuieli compensate de la buget prin finanţare directă ori care furnizează mărfuri, execută lucrări şi/sau prestează servicii instituţiilor finanţate de la buget, în limitele alocaţiilor aprobate pentru aceste scopuri, – pe perioada existenţei datoriei faţă de contribuabil la obligaţiile fiscale care nu vor depăşi cuantumul acestei datorii.

 

(6) Pentru obligaţiile fiscale luate la evidenţă specială conform art. 206, nu se calculează majorare de întîrziere (penalitate). Majorarea de întîrziere (penalitatea) se restabileşte în conturile contribuabilului odată cu parvenirea circumstanţelor indicate la art. 186 alin. (5).

 

(7) În cazurile în care termenul de stingere a obligaţiei fiscale coincide cu data încasării sumelor în numerar de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în contul stingerii obligaţiei fiscale indicate, nu se aplică (nu se calculează) majorare de întîrziere (penalitate) pentru perioada de timp stabilită la art. 171 alin. (6).

 

Alineatul (8) este abrogat prin Legea nr. 267 din 23.12.2011.

 

(9) Contribuabilii pentru care, potrivit alin. (5) lit. b), 
nu se aplică (nu se calculează) majorări de întîrziere (penalităţi) nu vor calcula penalităţi instituţiilor publice finanţate de la buget pentru neefectuarea în termen a plăţilor pentru mărfuri şi servicii în limitele bugetelor aprobate.

 

(10) Pentru sumele impozitelor şi taxelor solicitate de către contribuabil spre restituire şi restituite în mărimi mai mari decît suma calculată în condiţiile legii, se calculează majorare de întîrziere (penalitate) pentru suma restituită în plus pentru perioada care începe cu data restituirii efective la contul bancar al agentului economic, sau în contul stingerii datoriilor acestuia ori ale creditorilor lui faţă de bugetul public naţional şi pînă la data recuperării acestora.

 

Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare

 

(1) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut , a conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care organul fiscal limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară (sucursală sau filială a acesteia).

 

(11) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori se efectuează conform prevederilor prezentului articol.

 

(2) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei încălcări din cele prevăzute la art. 253 alin. (1), la art. 255, la art. 260 alin. (1), la art. 263 alin. (1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în termenul stabilit, a obligaţiei fiscale şi urmăririi sumei debitoare a contribuabilului restanţier.

 

(21) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului, emisă pentru încasarea mijloacelor băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale, nu împiedică executarea ordinelor incaso sau a documentelor executorii emise de către executorul judecătoresc. În acest sens, organul fiscal se va alătura procedurii de executare conform art. 92 din Codul de executare prin emiterea ordinelor incaso aferente dispoziţiilor de suspendare respective.

 

(22) După eliberarea sumelor realizate în faza de executare, executorul judecătoresc va prezenta, în termen de 3 zile, informaţii cu privire la sumele distribuite creditorilor în modul stabilit de Codul de executare. În cazul neexecutării prescripţiilor menţionate, precum şi în cazul nedistribuirii sumelor conform categoriilor de creanţe prevăzute la art. 145 din Codul de executare, în partea ce ţine de obligaţia fiscală aferentă bugetului, faţă de executorul judecătoresc responsabil se va aplica, în baza deciziei organului fiscal, o sancţiune prevăzută la art. 253 alin. (11) şi (41) din prezentul cod cu obligarea executorului judecătoresc, în cazul în care nu a distribuit sau a distribuit incorect sumele băneşti, să le transfere în termen de 3 zile la bugetul respectiv.

 

(3) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se emite, de către conducerea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sau a organului fiscal la care este luat la evidenţă sau asistenţă, pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi are valoare de document executoriu.

 

(4) Organul fiscal remite atît instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în care contribuabilul are conturi bancare, cît şi acestuia dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile lui bancare.

 

(5) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) execută necondiţionat dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului imediat după ce o primeşte, permiţînd trecerea la scăderi:

a) a oricăror sume în contul bugetului;

b) în contul creditorilor gajişti a sumelor băneşti încasate de la exercitarea dreptului de gaj;

c) a sumelor transferate de la contul de împrumut al întreprinderii în scopurile pentru care a fost acordat împrumutul.

 

(6) Limitarea dreptului contribuabilului de a utiliza noi conturi se exercită prin refuzul organului fiscal de a confirma primirea în evidenţa sa a noului cont bancar.

 

(7) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care suspendă operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului în conformitate cu prezentul articol nu poartă răspundere pentru aceste acţiuni.

 

(8) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează odată cu lichidarea încălcării pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, a cererii contribuabilului (debitorului), ţinînd cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii – bunuri libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj asupra unor bunuri mobile, fidejusiune, precum şi în baza deciziei instanţei de judecată sau a contractului de amînare şi eşalonare.

 

Articolul 230. Sechestrarea bunurilor

Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plăţii impozitelor, taxelor şi/sau amenzilor se exercită în modul şi în condiţiile prevăzute la capitolul 9.

 

Capitolul 13
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCĂRI FISCALE

 

Articolul 231. Noţiunea şi temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală

 

(1) În sensul prezentului cod, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către organul fiscal, în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale.

 

(2) Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.

 

(3) Încălcările fiscale se califică după cum urmează:

a) încălcare fiscală nesemnificativă;

b) încălcare fiscală semnificativă.

 

(4) Nesemnificativă se consideră încălcarea fiscală care corespunde cel puţin unui criteriu:

a) suma impozitului sau taxei constituie pînă la 100 lei pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi 1 000 lei pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nedeclarării, declarării tardive sau diminuării impozitului sau taxei;

b) a fost comisă pentru prima dată, în cazurile în care încălcarea nu cade sub incidenţa alin. (5) lit. b).

 

(5) Semnificativă se consideră încălcarea fiscală care corespunde cel puţin unui criteriu:

a) suma impozitului sau taxei care urmează a fi achitată este mai mare de 100 lei pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi 1 000 lei pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, inclusiv pentru fiecare perioadă fiscală în parte – în cazul nedeclarării, declarării tardive sau diminuării impozitului sau taxei;

b) este prevăzută de art. 253, 254, 256, 257, 2571, 259, art. 260 alin. (4)–(5), art. 261, 262, 2621, 263, 2631 din prezentul cod.

 

Articolul 232. Persoanele pasibile de răspundere pentru încălcare fiscală

Este tras la răspundere pentru încălcare fiscală:

a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală;

b) contribuabilul persoană fizică care nu practică activitate de întreprinzător ce a săvîrşit o încălcare fiscală. În cazul în care acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrînsă, pentru încălcarea fiscală săvîrşită de el reprezentantul său legal (părinţii, înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia fiscală şi de bunurile contribuabilului;

c) contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală.

 

Articolul 233. Condiţii generale de tragere la răspundere pentru încălcare fiscală

 

(1) Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei fiscale în vigoare în timpul şi la locul săvîrşirii încălcării, cu excepţia situaţiilor cînd legea nouă prevede sancţiuni mai blînde, cu condiţia că încălcarea fiscală, prin caracterul ei, nu atrage după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.

 

(2) Procedura de tragere la răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică în conformitate cu legislaţia în vigoare în timpul şi în locul examinării cazului de încălcare fiscală.

 

(3) Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă răspundere juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere (penalităţii), stabilite de legisla
ţie. Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală a contribuabililor specificaţi la art. 232 nu eliberează persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora, dacă există temeiurile respective, de răspundere administrativă, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie.

 

Articolul 234. Absolvirea de răspundere pentru încălcare fiscală

 

(1) Sancţiunea fiscală nu se aplică, în întregime sau parţial, iar în cazul în care a fost deja stabilită se anulează, în întregime sau parţial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor acţiunilor (inacţiunilor) sau a unor acţiuni (inacţiuni) considerate anterior ilegale. Veridicitatea şi autenticitatea dovezilor prezentate pot fi verificate de organul fiscal la sursă sau la alte persoane. Documentele prezentate cu încălcarea termenelor stabilite de organul fiscal sau după efectuarea controlului fiscal sînt verificate în mod obligatoriu.

 

(11) Amenzile prevăzute la art. 260 alin. (1), (2) şi (3) nu se aplică în cazul în care nu apar obligaţii suplimentare privind impozite şi/sau taxe.

 

(2) Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate dacă respectă strict următoarele condiţii:

a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la lit. b);

b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligaţia fiscală prin compensare conform art. 175.

În cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit. a) şi b), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, de sine stătător, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare din data expirării termenului prevăzut la lit.b), adoptă o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%;

c) în cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit. a) şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă stingerea sumelor prevăzute la lit. a) şi b).

În baza documentelor prezentate conform lit. c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data prezentării documentelor, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În cazul în care, după adoptarea deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.

 

(3) Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi iminenţa unor evenimente pe care persoana ce a săvîrşit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut nu constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.

 

(4) Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor greşite, prezentate în scris de organul fiscal, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora.

 

(5) Persoanele care au calculat greşit impozitul 
şi/sau taxa, dacă acest fapt nu a fost depistat în cadrul controlului fiscal anterior, la efectuarea repetată a controlului fiscal în condiţiile reglementate la art. 214 alin. (8), sînt absolvite de aplicarea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcările fiscale depistate aferente perioadelor supuse controlului repetat.

 

Articolul 235. Scopul şi forma sancţiunilor fiscale

 

(1) Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii.

 

(11) Avertizarea se aplică pentru încălcarea fiscală nesemnificativă.

 

(2) Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de avertizare sau amendă.

 

Articolul 236. Amenda

 

(1) Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.

 

 

(2) Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.

 

 

(3) În cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă darea de seamă corectată, precum şi în cazul în care contribuabilul nu are obligaţia prezentării dării de seamă, dar descoperă că au fost efectuate greşit calculul şi plata impozitelor şi taxelor, iar în urma acestora apar obligaţii fiscale suplimentare şi acestea sînt achitate pînă la anunţarea unui control fiscal, amenda nu se aplică.

 

 

Articolul 237 este exclus prin Legea nr. 1163-XV din 27.06.2002.

 

 

 

Articolul 238. Regulile generale de aplicare a sancţiunii fiscale

 

 

(1) Sancţiunea fiscală se aplică în limitele stabilite de articolul respectiv din prezentul cod, în strictă conformitate cu legislaţia fiscală.

 

(11) Amenda se aplică în cazurile de încălcare fiscală semnificativă.

 

(2) În cazul în care o persoană a săvîrşit două sau mai multe încălcări fiscale, sancţiunea fiscală se aplică pentru fiecare încălcare fiscală şi pentru fiecare perioadă fiscală în parte, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 188 alin. (2).

 

Capitolul 14
PROCEDURA DE EXAMINARE A CAZURILOR DE ÎNCĂLCARE FISCALĂ

 

Articolul 239. Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală

Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă a circumstanţelor în care s-a produs, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor şi consolidarea legalităţii.

 

Articolul 240. Circumstanţele care exclud procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală

Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă:

a) se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;

b) persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală a fost lichidată sau a decedat;

c) nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de
întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale.

 

Articolul 241. Autoritatea abilitată să examineze cauzele privind încălcările fiscale

 

(1) Cauzele privind încălcările fiscale sînt examinate de către autorităţile fiscale.

 

(2) Este în drept să examineze cauzele privind încălcările fiscale şi să aplice sancţiuni fiscale, în numele autorităţilor abilitate, conducerea organului fiscal.

 

Articolul 242. Drepturile şi obligaţiile persoanei trase la răspundere pentru
 încălcare fiscală

Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate.

 

Articolul 243. Participarea persoanei trase
 la răspundere pentru încălcare fiscală la examinarea cazului

 

(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării. Organul fiscal o anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului.

 

(2) Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amînată examinarea.

 

(3) Contribuabilul persoană fizică îşi exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun cu reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică – prin intermediul conducătorului sau al reprezentantului său.

 

Articolul 244. Reprezentantul şi confirmarea împuternicirilor lui

 

(1) Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă este înfăţişată de reprezentantul ei legal (părinte, înfietor, tutore, curator). Acesta va prezenta autorităţii care examinează cazul certificatul împuternicirilor.

 

(2) Reprezentantul legal efectuează, personal sau prin reprezentant, toate acţiunile de care are dreptul, cu restricţiile prevăzute de lege.

 

(3) Împuternicirile reprezentantului altul decît cel legal trebuie să fie confirmate printr-o procură, eliberată în conformitate cu prezentul articol, sau printr-un document ce atestă funcţia ori împuternicirile pe care le deţine – în cazul conducătorului persoanei juridice.

 

(4) Procura dată de o persoană fizică se autentifică, după caz: de notar, de secretarul primăriei satului (comunei), de administraţia (conducerea) persoanei la care lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice staţionare în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful) unităţii militare – dacă mandantul este militar – sau de şeful locului de detenţiune – dacă mandantul se află în detenţiune.

 

(5) Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei (locţiitorul acestuia).

 

(6) Împuternicirile avocatului se certifică printr-o ordonanţă emisă de biroul de avocaţi.

 

Articolul 245. Locul şi modul examinării cazului de încălcare fiscală

 

(1) Cazul de încălcare fiscală este examinat la oficiul organului fiscal unde contribuabilul se află la evidenţă sau asistenţă ori în alt loc, stabilit de organul fiscal.

 

(2) Cazul de încălcare fiscală se examinează în regim închis de către autoritatea abilitată să examineze astfel de cazuri, cu condiţia respectării secretului fiscal. Pronun
ţarea deciziei poate fi publică, la voinţa autorităţii care o adoptă, în cazul în care nu este contestată timp de 30 de zile de la momentul în care contribuabilul a luat cunoştinţă de această decizie.

 

Articolul 246. Termenele de examinare a cazului de încălcare fiscală

 

(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:

a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;

b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere.

 

(2) În cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul menţionat la alin. (1) poate fi prelungit cu 30 de zile prin decizia organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală, conform art. 243 alin. (2). În aceste cazuri, persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală i se comunică din timp, conform art. 243 alin. (1), data examinării cazului.

 

(21) Prin derogare de la prevederile alin. (1), la solicitarea scrisă a contribuabilului cu menţiunea că este de acord cu rezultatele controlului, examinarea cazului de încălcare fiscală poate fi efectuată fără respectarea termenului de prezentare a dezacordului prevăzut la art. 216 alin. (8).

 

Articolul 247. Clarificarea circumstanţelor cazului de încălcare fiscală

Persoana care examinează cazul de încălcare fiscală este obligată să clarifice dacă:

a) a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală;

b) trebuie să fie trasă la răspundere persoana respectivă pentru săvîrşirea de încălcare fiscală;

c) există alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului.

 

Articolul 248. Decizia asupra cazului de încălcare fiscală

După examinarea cazului de încălcare fiscală, organul fiscal emite o decizie, care trebuie să conţină:

a) denumirea organului în al cărui nume se pronunţă decizia;

b) funcţia, numele şi prenumele persoanei care a emis decizia;

c) data şi locul examinării cazului;

d) remarca despre participarea persoanelor care au săvîrşit încălcarea fiscală (reprezentanţilor lor);

e) denumirea (numele, prenumele), sediul (domiciliul), codul fiscal al persoanei care a săvîrşit încălcarea fiscală;

f) descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor, alineatelor, punctelor din actele normative care au fost încălcate;

g) indicarea articolului, alineatului, punctului din actul normativ care prevede sancţiunea fiscală;

h) decizia asupra cazului;

i) termenul şi modul de contestare a deciziei;

j) alte date referitoare la caz;

k) semnătura persoanei care a emis decizia.

 

Articolul 249. Tipurile de decizii

 

(1) Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele decizii privind:

a) aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate suplimentar, de majorare de întîrziere;

b) clasarea cazului;

c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.

 

(2) Decizia privind clasarea cazului se pronunţă în cazul în care:

a) există circumstanţe, prevăzute de prezentul cod, ce exclud sau absolvă de răspundere pentru săvîrşirea încălcării fiscale şi nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale;

b) este adoptat, conform art. 172, un act de anulare a sancţiunii fiscale, sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii);

c) există, pentru acelaşi fapt, în privinţa persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală, o decizie privind aplicarea unei sancţiuni fiscale şi/sau încasarea sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) ori există o decizie de clasare a cazului;

d) materialele cazului se transmit conform competenţei, dacă se constată că examinarea acestuia poate fi efectuată cu plenitudine de o altă autoritate abilitată să examineze cazurile de încălcare fiscală.

 

(3) Se pronunţă decizie privind suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat dacă există mărturii contradictorii care, la momentul examinării cazului, nu pot fi argumentate prin probe. După încheierea controlului repetat, reîncepe examinarea cazului.

 

Articolul 250. Pronunţarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală şi înmînarea unui exemplar al deciziei

 

(1) Decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea examinării lui.

 

(2) În decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al deciziei se înmînează sau se expediază recomandat persoanei vizate în ea.

 

Articolul 251. Propunerile de lichidare a cauzelor şi condiţiilor săvîrşirii încălcării fiscale

 

(1) Stabilind cauzele şi condiţiile săvîrşirii încălcării fiscale, organul fiscal care examinează cazul poate prezenta propuneri de lichidare a acestor cauze şi condiţii.

 

(2) Dacă în procesul examinării cazurilor de încălcare fiscală au fost constatate indicii de infracţiune, materialele se remit spre urmărire penală organelor de urmărire penală conform competenţei.

 

Articolul 252. Executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală

 

(1) Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o execute în termen de 30 de zile din data pronunţării. Pentru această perioadă nu se suspendă calcularea majorării de întîrziere.

 

(2) În caz de contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală nu se suspendă dacă autoritatea care examinează contestaţia nu dispune altfel.

 

(3) După expirarea termenului de 30 de zile, dacă 
nu a fost executată benevol sau nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către organul fiscal unde persoana vizată se află la evidenţă sau asistenţă.

 

Capitolul 15
TIPURILE DE ÎNCĂLCĂRI FISCALE ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ELE

 

Articolul 253. Împiedicarea activităţii organului fiscal

 

(1) Împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei.

 

(11) Neprezentarea, prezentarea tardivă a informaţiei şi/sau prezentarea informaţiei neautentice conform prevederilor art. 197 alin. (32) şi art. 229 alin. (22) se sancţionează cu amendă de 3 000 de lei.

 

Alineatele (2) şi (3) sînt excluse prin Legea nr. 177-XVI din 20.07.2007.

 

(4) Neexecutarea deciziei organului cu atribuţii de administrare fiscală de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor.

 

(41) Neexecutarea sau executarea neconformă a prevederilor art. 197 alin. (32) şi (33) şi ale art. 229 alin. (22) se sancţionează, pentru fiecare încălcare, cu amendă în proporţie de 30% din suma încasată sau ce urma a fi încasată de la contribuabil în contul stingerii obligaţiei fiscale.

 

(5) Pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia organului fiscal, persoanele fizice se sancţionează cu o amendă în mărime de 500 de lei, persoanele juridice – în mărime de 5 000 de lei, iar neexecutarea cerinţelor din citaţia bancară se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei.

 

(51) Amenzile prevăzute la alin. (5) nu se aplică în cazul în care persoanele prezintă documente justificative în partea ce ţine de imposibilitatea prezentării acestora la organul fiscal.

 

(6) Prezentarea tardivă a informaţiei prevăzute la art. 22611 alin. (5) de către persoanele indicate la art. 22611 alin. (2) se sancţionează cu amendă în mărime de 2% din suma indicată în informaţia prezentată tardiv.

 

(7) Prezentarea informaţiei prevăzute la art. 22611 alin. (5) neautentice de către persoanele indicate la art. 22611 alin. (2) se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din diferenţa dintre suma care urma să fie indicată şi cea indicată în informaţie.

 

(8) Neprezentarea informaţiei prevăzute la art. 22611 alin. (5) de către persoanele indicate la art. 22611 alin. (2) se sancţionează cu amendă în mărime de 50% din suma care urma să fie indicată în informaţie.

 

Articolul 254. Neutilizarea maşinilor de casă şi de control/terminalelor de plată în numerar

 

(1) Efectuarea încasărilor băneşti în numerar în lipsa maşinii de casă şi de control, în cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, se sancţionează cu amendă de 7 000 de lei.

 

(2) Efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei.

 

(3) Neasigurarea emiterii la maşina de casă şi de control a bonului de casă de valoarea sumei real încasate/primite se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei.

 

(4) Neasigurarea bilanţului numerarului în maşina de casă şi de control care constă în formarea excedentului de numerar nejustificat documentar se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei. Sancţiunea nu se aplică dacă suma excedentului nu depăşeşte 20 de lei.

 

(5) Utilizarea maşinii de casă şi de control defectate care constă în neactivarea memoriei fiscale sau imposibilitatea de identificare a softului instalat se sancţionează cu amendă de 7 000 de lei.

 

(6) Utilizarea maşinii de casă şi de control care nu este sigilată de organul fiscal în modul stabilit se sancţionează cu amendă de 7 000 de lei.

 

(7) Utilizarea maşinii de casă şi de control care nu este înregistrată la organul fiscal în modul stabilit se sancţionează cu amendă de 7 000 de lei.

 

(8) Utilizarea terminalului de plată în numerar care nu este înregistrat la organul fiscal în modul stabilit se sancţionează cu amendă de 7 000 de lei.

 

(9) Utilizarea terminalului de plată în numerar fără a emite documentul/ bonul fiscal se sancţionează cu amendă de 5 000 de lei.

 

Alineatele (10)–(12) se abrogă prin Legea nr. 71 din 12.04.2015.

 

Articolul 2541. Nerespectarea reglementărilor din domeniul transporturilor auto de călători. Neeliberarea biletelor de călătorie

 

(1) Efectuarea transporturilor auto de călători prin servicii ocazionale, inclusiv turistice, fără a dispune de licenţă pentru acest gen de activitate (copia autorizată a licenţei), foaie de parcurs, listă de control sau contract de prestări servicii pentru traficul intern de călători şi documente de plată care confirmă achitarea serviciilor de către beneficiar, în cazul în care achitarea a fost efectuată la oficiu în numerar sau prin alt instrument de plată, inclusiv bon de casă emis de maşina de casă şi de control a agenţilor transportatori, a agenţiilor de vînzare a biletelor, a agenţiilor turistice sau copie a dispoziţiei de plată, constituie activitate ilicită, care se sancţionează cu amendă de 3 000 lei aplicată persoanei fizice – conducător al mijlocului de transport.

 

(2) Efectuarea de către agentul transportator a transporturilor auto de călători prin servicii regulate în trafic urban, suburban, interurban, raional sau internaţional fără emiterea şi/sau raportarea biletelor (bilet – bon de casă emis de maşina de casă şi de control sau document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în mod tipografic sau electronic, ce confirmă dreptul la călătorie al persoanei, încheierea contractului de transport rutier între operatorul de transport rutier/întreprindere şi persoane, precum şi faptul asigurării obligatorii a persoanei) şi/sau biletelor de bagaje (bilet de bagaje – bon de casă emis de maşina de casă şi de control cu memorie fiscală sau document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în mod tipografic sau electronic, ce confirmă plata şi primirea bagajelor pentru transport, precum şi faptul asigurării obligatorii a bagajelor) prin intermediul planului unic de facturare şi decontare se sancţionează cu amendă de 3 000 lei aplicată agentului transportator.

 

(3) Efectuarea transporturilor auto de călători în regim de taxi cu mijloc de transport nedotat cu aparat de taxat legalizat (maşină de casă şi de control) sau fără a dispune de copia conformă a licenţei de transport rutier pentru acest gen de activitate (copia autorizată a licenţei), sau fără foaie de parcurs constituie activitate ilicită, care se sancţionează cu amendă de 3 000 lei aplicată persoanei fizice – conducător al mijlocului de transport.

 

(4) Efectuarea transporturilor auto de călători în regim de taxi fără eliberarea de către conducătorul mijlocului de transport a bonului de casă emis de aparatul de taxat legalizat (maşină de casă şi de control) sau fără deţinerea de către agentul transportator a documentelor de plată care confirmă achitarea serviciilor de către beneficiar la finalizarea cursei, inclusiv a bonului de casă emis de maşina de casă şi de control a agentului transportator, în cazul în care achitarea a fost efectuată la oficiu în numerar sau prin alt instrument de plată, sau a copiei dispoziţiei de plată, se sancţionează cu amendă de 3 000 lei aplicată persoanei fizice – conducător al mijlocului de transport.

 

Articolul 255. Neprezentarea informaţiei despre sediu

Neprezentarea, prezentarea cu întîrziere sau prezentarea organului fiscal a unor informaţii neveridice despre sediul sau despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui se sancţionează cu amenda de 4 000 de lei. Sînt pasibile de amendă subdiviziunile care corespund noţiunii indicate la art. 5 pct. 29).

 

Articolul 256. Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor

 

Alineatele (1), (2) şi (3) sînt excluse prin Legea nr. 177-XVI din 20.07.2007.

 

(4) Încălcarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a prevederilor art. 167 se sancţionează cu amendă în mărime de 3 000 lei.

 

(5) Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără certificatul organului fiscal ori cu încălcarea regulilor stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori prezentarea tardivă organului fiscal a informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de 6 000 de lei.

 

(6) Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor operaţiuni pe contul bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără ca organul fiscal să confirme luarea la evidenţă a contului bancar deschis se sancţionează cu amendă în proporţie de 30% din sumele înscrise în acest cont.

 

(7) Neînregistrarea sau înregistrarea tardivă în calitate de plătitor de T.V.A. sau de subiect al impunerii cu accize se sancţionează cu amendă în mărime de 10% din volumul de livrări impozabile, exceptînd cazurile de livrări impozabile destinate numai exportului. În cazul aplicării amenzii în conformitate cu prezentul alineat, amenda prevăzută la art. 261 alin. (5) nu se aplică.

 

(8) Neprezentarea sau prezentarea tardivă la organul fiscal de către contribuabil a informaţiei despre contul bancar deschis în străinătate se sancţionează cu amendă în mărime de 5 000 lei pentru fiecare cont bancar.

 

Articolul 257. Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale

 

 

Alineatul (1) este abrogat prin Legea nr. 178 din 11.07.2012.

 

(2) Folosirea blanchetelor de documente primare de un alt model decît cel stabilit prin act normativ în vigoare, precum şi folosirea tipizatelor de documente primare plastografiate sau străine (inclusiv facturile fiscale) se sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice înscrise în astfel de documente.

 

Alineatele (3) şi (4) sînt excluse prin Legea nr. 177-XVI din 20.07.2007.

 

(5) Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de evidenţă şi/sau a benzilor de control (benzilor de control pe suport electronic specializat) şi/sau lipsa totală ori parţială a evidenţei contabile, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal, se sancţionează cu amendă de 50 000 de lei, cu calcularea impozitelor şi taxelor respective conform art.189 alin. (2) din prezentul cod.

 

Alineatul (6) este abrogat prin Legea nr. 267 din 23.12.2011.

 

(7) Prin derogare de la alin. (2) şi (5), prevederile respective nu se aplică entităţilor care ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile financiare în baza IFRS, pe o perioadă de pînă la 2 ani de la data implementării standardelor menţionate.

 

(8) Efectuarea de către agentul economic, la care este instituit post fiscal şi care a fost înştiinţat despre aceasta conform prevederilor legislaţiei în vigoare, a intrărilor/ieşirilor de mărfuri/servicii fără informarea despre aceasta a inspectorului sau a inspectoratului fiscal de stat responsabil de activitatea postului fiscal se sancţionează cu amendă egală cu suma operaţiunilor economice respective.

<