Сегодня: Четверг 2 июля 2020 | EUR: 19.2517 | USD: 17.1821
 
"Contabilitate şi audit" № 12, 2019
Главная » Архив журнала » № 12, 2019 » ОБСУЖДАЕМ ПРОБЛЕМУ

Elena IAVORSCAIA
auditor "Regula de aur" SRL

Rulajele nu se însumează – un adevăr imuabil

Încă de pe timpul lui Luca Pacioli se ştie – rulajul debitor şi rulajul creditor sunt caracteristici diametral opuse ale unui element contabil şi, desigur, nu pot fi însumate. Acest adevăr, însă, nu pentru toţi este atât de evident. Astfel, în anul 2018 a fost stabilită o nouă obligaţie pentru antreprenori – declararea informaţiilor despre persoanele fizice care acordă împrumuturi business-ului. Necesitatea acesteia a apărut în legătură cu extinderea ariei de colectare a informaţiilor despre veniturile şi cheltuielile cetăţenilor din toate sursele posibile.

Noua obligaţie a fost prevăzută în art. 22611 din CF şi formulată după cum urmează:

Articolul 22611. Surse indirecte de informaţii

(2) În vederea executării prezentului capitol, persoanele fizice şi/sau juridice enumerate mai jos vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat următoarele informaţii:

12) persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor fizice care practică activitate independentă – informaţia privind împrumuturile contractate de la persoane fizice în perioada anului fiscal şi cele rambursate persoanelor fizice;

(5) Informaţiile vor conţine date despre:

i) contractarea/rambursarea împrumuturilor pe parcursul unui an fiscal, reflectate în contabilitatea întreprinderii, ce depăşesc cumulativ suma de 200 mii de lei.

 

Orice contabil, familiarizându-se cu norma citată, va înţelege următoarele:

• se cere prezentarea informaţiei despre împrumuturile acordate de către persoanele fizice – atât despre cele oferite, cât şi despre cele rambursate;

• urmează a fi declarate împrumuturile oferite pe parcursul anului care depăşesc cumulativ suma de 200 mii lei, precum şi cele rambursate care, la fel, depăşesc cumulativ suma de 200 mii lei.


 

 

Prevederile privind plafonarea rulajelor debitoare şi creditoare ale împrumuturilor respective au fost interpretate cu totul altfel de către SFS. Cu câteva zile înainte de data limită de prezentare a informaţiei solicitate la acest capitol (25.02.2019), în BGPF a apărut un răspuns cu următorul conţinut:

 

9.2.3. Cum se va determina suma cumulativă de 200 mii lei în scopul aprecierii obligaţiunii de raportare a împrumuturilor?

Conform prevederilor art. 22611 alin. (5) lit. i) din Codul fiscal, informaţia prezentată de către persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor fizice care practică activitate independentă, va conţine date despre contractarea/rambursarea împrumuturilor pe parcursul unui an fiscal, reflectate în contabilitatea întreprinderii, ce depăşesc cumulativ suma de 200 mii de lei. Respectiv, în cazul în care în contabilitatea întreprinderii se înregistrează atât intrări de sume acordate de către persoana fizică ca împrumut, cât şi rambursări ale împrumutului în adresa aceleiaşi persoane fizice, pentru a stabili depăşirea plafonului de 200 mii lei se vor calcula cumulativ sumele tranzacţiilor.

 

Nici din sintagma evidenţiată nu este clar ce anume se cumulează, deoarece noţiunea „tranzacţii” în acest context poate fi şi ea interpretată în mod diferit: împrumuturi oferite şi rambursate privite ca tranzacţii diferite sau împrumuturi oferite şi rambursate privite ca un tot întreg. În urma discuţiilor pe care le-am avut cu specialiştii SFS am înţeles  că trebuie însumate anume rulajele debitor şi creditor ale împrumuturilor aferente unei persoane fizice. Mai mult ca atât, recent inspectorii fiscali au constatat un caz de încălcare a obligaţiei de prezentare a informaţiei privind împrumuturile. Motivul invocat a fost că suma rulajelor debitor şi creditor a depăşit 200 mii lei, deşi fiecare dintre acestea se afla sub limita stabilită (respectiv, 145 500 lei şi 91 100 lei).

Mărul discordiei s-a strecurat în norma fiscală datorită barei oblice din sintagma „contractarea/rambursarea împrumuturilor”. Conform regulilor de punctuaţie, aceasta poate fi folosită între cuvinte, iar rolul ei este de a realiza în scris economie de mijloace verbale1. Bara oblică are funcţii de delimitare şi de substituire. În funcţia sa de substituire, bara oblică substituie conjuncţiile „şi, sau”. Aceste conjuncţii, însă, în contextul examinat, au semantică diametral opusă: pe de o parte, „contractarea şi rambursarea” înseamnă că aceste două aspecte sunt analizate împreună, iar pe de altă parte, „contractarea sau rambursarea” înseamnă o cercetare separată.

În condiţiile unei astfel de incertitudini un economist va alege doar varianta contabilă, deoarece fiscalitatea este bazată completamente pe contabilitate, şi anume varianta „contractarea sau rambursarea” din care rezultă perceperea separată a rulajelor debitoare şi creditoare. Chiar dacă mai rămân careva îndoieli, acestea urmează a fi înlăturate în temeiul principiului de superioritate a interpretării în favoarea contribuabilului (art. 11 alin. (1) din CF).

Comunitatea contabilă a întreprins un şir de măsuri pentru a aduce la cunoştinţa organelor de resort incertitudinile existente în interpretarea prevederilor art. 22611 din CF. Astfel, despre situaţia creată a fost informat Ministerul Finanţelor şi SFS, a fost propusă o altă redacţie a normei confuze în contextul pachetului de modificări ale politicii fiscale şi vamale, iar oficialii au  promis că vor solicita de la Comisia parlamentară de resort explicaţii privind interpretarea corectă a normei în cauză. Dat fiind faptul că până în prezent nu sunt înregistrate careva rezultate în acest sens, în cazurile în care apare obligaţia prezentării raportului respectiv conform opiniei SFS considerăm rezonabilă prezentarea acestuia pentru a evita litigiile de lungă durată.

În final menţionăm că nu poate fi acceptată utilizarea în actele normative, şi mai cu seamă în cele care reglementează fiscalitatea, a barei oblice şi a abrevierilor2. După cum am constatat mai sus, bara oblică (şi abrevierile) permite (permit) economisirea mijloacelor verbale, dar oare este mai importantă economisirea locului în textul actului normativ decât explicarea simplă şi clară a acestuia? Să nu uităm că unul dintre principiile fundamentale ale legislaţiei fiscale este anume certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare care exclud interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor (art. 6 alin. (8) lit. b) din CF).



2 O altă „durere de cap” în interpretarea prevederilor CF este abrevierea „ex.”, care în lipsa unei liste care descifrează abrevierile utilizate ar putea însemna atât ”exclusiv”, cât şi „excepţie”.




Комментарии:
К этой статье пока нет комментариев.

Для того чтобы оставить комментарий необходимо авторизоваться.
Если Вы еще не зарегистрированы, пройдите процедуру регистрации.