Сегодня: Четверг 19 мая 2022 | EUR: 20.0655 | USD: 19.0765
 
"Contabilitate şi audit" № 7, 2012
Главная » Архив журнала » № 7, 2012 » ОБСУЖДАЕМ ПРОБЛЕМУ

Marcela DIMA
doctor în economie,
deţinător al certificatului DipIFR,
director al companiei de audit "Audit-Sedan" SRL
Ion PRISĂCARU
şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

Aplicarea TVA aferentă serviciilor de comodat

Punem în discuţie situaţia unei întreprinderi de stat (partea capitalului social proprietate a statului este de 100%), controlul asupra activităţii căreia este exercitat de către o autoritate publică a Republicii Moldova. Entităţii îi aparţin cu drept de proprietate bunuri imobiliare care sînt transmise, în temeiul contractelor de comodat, instituţiilor publice finanţate din bugetul de stat.

În conformitate cu art. 13 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2012, instituţiile publice finanţate de la bugetul de stat se scutesc de plata chiriei (exceptînd plata serviciilor comunale) pentru încăperile închiriate de la alte instituţii publice finanţate de la bugetul de stat, precum şi de la întreprinderile de stat ai căror fondatori sînt instituţiile publice respective sau autoritatea ierarhic superioară acestora.

Pornind de la prevederile legii menţionate, bunurile imobiliare au fost transmise în folosinţă temporară instituţiilor publice interesate, în baza contractului de comodat şi de prestare a serviciilor comunale, conform căruia comodatarul se scuteşte de achitarea chiriei, acesta fiind obligat să achite doar serviciile comunale şi utilităţile aferente.

În acest context, se conturează o lacună legislativă, care nu este soluţionată expres prin prevederile legale, şi anume: apare sau nu obligaţia calculării şi achitării TVA la transmiterea în folosinţă de către întreprinderile de stat instituţiilor publice a bunurilor imobiliare în condiţiile prevăzute de art. 13 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2012?

Pentru perioada de tranziţie la statul de drept în care se află Republica Moldova este caracteristică existenţa diverselor lacune legislative şi contradicţii între prevederile actelor normative, fapt ce complică aplicarea şi executarea legislaţiei în vigoare, cu implicaţii nedorite atît pentru relaţiile economice şi sociale, cît şi pentru imaginea statului Republica Moldova, precum şi din partea autorităţilor europene şi investitorilor străini. Republica Moldova deseori este considerată drept un stat cu legislaţie imperfectă şi contradictorie, cu o justiţie imprevizibilă şi condiţii nesigure de activitate chiar şi pentru agenţii economici care depun eforturi pentru a activa în conformitate cu multitudinea de acte normative de toate nivelurile.

În contextul problemei discutate, este necesar de menţionat că în Codul fiscal al Republicii Moldova (în continuare – CF) nu se prevede scutirea de TVA, în cazul operaţiunilor ce reies din contractul de comodat, în condiţiile prevăzute de art. 13 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2012. În consecinţă, din punct de vedere legal, întreprinderile de stat sînt obligate să transmită în folosinţă autorităţilor publice bunuri imobiliare doar cu titlu gratuit, iar din punct de vedere fiscal, acestea, în calitate de contribuabil, au obligaţia de a calcula, declara şi achita bugetului TVA aferentă acestor servicii.

Pentru a se asigura o abordare corectă şi exhaustivă a problemei discutate, este necesar să invocăm prevederile unor acte normative relevante, după cum urmează:

Contractele de comodat se încheie în temeiul prevederilor conţinute în capitolul IV din Codul civil al Republicii Moldova. Potrivit art. 859 al acestui Cod, prin contract de comodat o parte (comodant) dă cu titlu gratuit un bun în folosinţă celeilalte părţi (comodatar), iar aceasta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost dat.

Pentru a clarifica aspectele fiscale ale subiectului în discuţie şi a determina dacă apare sau nu necesitatea aplicării TVA la transmiterea în comodat, vom examina următoarele noţiuni:

  • Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional, transmiterea drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri contra plată, cu plată parţială sau gratuit… (art. 93 alin. (4) din CF).
  • Obiecte impozabile constituie:
  • a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova (art. 95 alin. (1) din CF).
  • Marfă – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum şi produse cu destinaţie tehnico-economică, clădiri, construcţii şi alte bunuri imobiliare, activele nemateriale (art. 93 alin. (2) din CF).
  • Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător (art. 93 alin. (6) din CF).

Pentru bunurile imobiliare oferite cu titlu gratuit întreprinderea – proprietar suportă cheltuieli legate de uzură. Totodată, art. 97 alin. (4) din CF reglementează modul de determinare a valorii impozabile în situaţia cînd preţul de livrare este mai mic decît preţul de cost. Astfel, valoarea impozabilă a livrării impozabile de servicii nu poate fi mai mică decît valoarea consumurilor pentru producerea lor.

În baza prevederilor legale menţionate mai sus, deducem că, deşi întreprinderea –propri­etar al bunului suportă cheltuieli nerambursate legate de uzura bunului, ea are şi obligaţia de a calcula, declara şi achita lunar la buget TVA aferentă serviciilor de transmitere în comodat, pornind de la valoarea uzurii calculate.

În acelaşi timp, există funcţionari care apreciază diferit situaţiile de genul celei expuse, susţinînd că acordarea în folosinţă temporară cu titlu gratuit la decizia organelor de stat reprezintă livrări scutite de TVA. Aceste afirmaţii se bazează pe prevederile art. 103 alin. (1) pct. 4) din CF, care stipulează că sînt scutite de TVA livrările de mărfuri şi servicii ce ţin de instituţiile preşcolare, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi substaţiile electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform destinaţiei), precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; proprietatea de stat transferată gratuit, la decizia autorităţilor publice, de la bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat sau de la bilanţul unei întreprinderi municipale la bilanţul altei întreprinderi municipale...

Analizînd prevederea legală invocată, observăm că aceasta se referă expres doar la transmiterea gratuită de la bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat, dar nu şi la transmiterea gratuită în folosinţă temporară, fără transferul dreptului de proprietate asupra imobilului al unei întreprinderi de stat unei instituţii publice.

În condiţiile existenţei unui cadru legislativ care oferă organelor de control posibilitatea interpretării libere a actelor normative şi, respectiv, aplicarea aleatorie şi tendenţioasă a acesteia, antreprenorii, deşi au depus eforturi de a desfăşura o activitate corectă, pot ajunge la situaţia de a fi acuzaţi că ar fi încălcat legea, că ar avea obligaţii bugetare restante mai mici, mai mari sau deosebit de mari (în conformitate cu intima convingere a celui ce interpretează legea), că nu au prezentat facturi fiscale, astfel impunîndu-le sancţiuni fiscale, fapt destul de grav şi nedorit.

Expunerea clară şi întemeiată legal a chestiunii privind aplicarea TVA aferentă operaţiunilor de transmitere în comodat instituţiilor publice a bunurilor imobiliare proprietate a întreprinderilor de stat necesită o abordare serioasă şi amplă a prevederilor legale în acest sens, mai cu seamă ţinînd cont de practica foarte răspîndită de transmitere în comodat a bunurilor imobiliare proprietate a întreprinderilor cu capital de stat.

În concluzie, vom reitera necesitatea stringentă de modificare a art. 103 din CF, care să prevadă expres scutirea de TVA în contextul situaţiei discutate, iar pînă la soluţionarea acestei probleme de către legiuitor, recomandăm contribuabililor, în vederea evitării sancţiunilor fiscale, să aplice prevederile art. 859 alin. (2) din Codul civil al Republicii Moldova şi să includă în contractul de comodat compensarea de către comodatar a uzurii bunului, la care să fie calculată, declarată şi achitată TVA. O altă soluţie ar fi, de asemenea, ca la suma uzurii calculate să se calculeze, să se declare şi să se achite TVA din contul întreprinderii de stat, aceste cheltuieli fiind nedeductibile în scopuri fiscale.

 




Комментарии:
К этой статье пока нет комментариев.

Для того чтобы оставить комментарий необходимо авторизоваться.
Если Вы еще не зарегистрированы, пройдите процедуру регистрации.