Журнал “Contabilitate şi audit” » №5, 2016 » ОБЗОР СОБЫТИЙ
Постоянный адрес статьи: http://www.contabilitate.md/?mod=article&id=6761
Pavel TOSTOGAN
doctor în economie,
redactor-şef al revistei „Contabilitate şi audit"
 

Pulsul lunii mai


Proiectul bugetului de stat pe anul 2016 deja a fost aprobat de către Guvern. Deci, amendamentele la CF şi pachetul de documente pentru bugetul de stat, probabil, vor fi votate de Parlament pînă la finele lunii mai. În paralel, pot să fie propuse Parlamentului alte doua proiecte interesante, elaborate de Guvern. Primul proiect este o nouă lege cu privire la zilieri – persoane angajate care, prin derogare de la Codul muncii, reglementează munca „cu ziua“ în agricultură (precum şi în economia vînatului, piscicultură, silvicultură). Proiectul permite angajarea zilierilor după o schemă simplificată, fără întocmirea CIM şi a altor formalităţi, însă aceşti lucrători pot fi angajaţi pe parcursul anului nu mai mult de 90 de zile. Zilierii vor fi remuneraţi cu salarii care trebuie să fie achitate zilnic (sau săptămînal), cu reţinerea din acestea doar a impozitului pe venit conform art. 90 din CF. Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii nu se vor calcula, iar în privinţa primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nu este clar dacă acestea trebuie să fie calculate, de aceea considerăm că în proiectul de lege trebuie să fie expres stabilit regimul aplicat în privinţa lor.

Cel de-al doilea proiect presupune înlocuirea cîtorva dări de seamă (şi anume: a IRV 14, BASS, REV 5, MED 08, 2-03/l şi a statelor de funcţii) cu una singură – FSIC-16 care va fi prezentată doar organului fiscal (spre deosebire de modul actual de prezentare diferitor organe în termene diferite). Substituirea mai multor dări de seamă cu una singură presupune economisirea timpului folosit pentru întocmirea acestora, însă, dat fiind faptul că noua dare de seamă este alcătuită din 4 tabele, dările de seamă, în esenţă, nu vor fi anulate, ci comasate (în locul rapoartelor BASS şi REV 5 se prevede întocmirea unui singur tabel). Este benefic faptul că termenul de prezentare a noii dări de seamă este data de 25 a lunii următoare. Nu este, însă, clar dacă trebuie să prezinte această dare de seamă entităţile pentru perioadele în care nu au sume salariale calculate şi achitate. Un aspect negativ este că contribuabilii nu vor avea posibilitate să corecteze această dare de seamă după 25 martie a anului următor anului de gestiune.

În acest proiect este prevăzută, de asemenea, anularea carnetului de muncă.

Se presupune că, începînd cu anul 2017, vor fi introduse modificări în legislaţia cu privire la patenta de întreprinzător. Posibil că aceste patente vor fi anulate. Modificările expuse nu sînt bine-venite pentru deţinătorii de patente care consideră că înfiinţarea unei ÎI sau a unei SRL nu este rezonabilă în raport cu activitatea modestă pe care o desfăşoară, deoarece se impun cerinţe complicate privind evidenţa, raportarea şi impozitarea. Sîntem de acord cu această opinie chiar în privinţa actualelor ÎI sau SRL mici, deoarece în legislaţia actuală deseori nu sînt prevăzute reguli speciale pentru evidenţa micului business, sau, dacă acestea şi există, ele se referă doar la un cerc restrîns de persoane (de exemplu, darea de seamă unificată UNIF 14 este prevăzută numai pentru ÎI şi GŢ neplătitoare de TVA, cu cel mult trei angajaţi, iar sistemul contabil în partidă simplă – numai pentru ÎI şi GŢ pînă la înregistrarea în calitate de plătitori de TVA). În majoritatea cazurilor legislaţia care reglementează activitatea de întreprinzător este unică pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma şi mărimea acestora. Dacă patentele vor fi anulate, problema simplificării legislaţiei privind micul business va deveni mai actuală şi există şanse că aceasta va fi soluţionată.

În BGPF au apărut noi răspunsuri – de exemplu, răspunsul 29.1.3.62 referitor la deducerea costului mărfurilor la vînzarea lor la un preţ mai mic decît costul. Întrebarea nu este legată de modificările operate în CF, dar şi răspunsul este unul aşteptat: legislaţia fiscală nu presupune restricţii privind deducerea costului în funcţie de venitul din vînzări. De asemenea, în BGPF au apărut răspunsuri privind taxa pentru amenajarea teritoriului. În răspunsul actualizat 6.2.2.7 se examinează necesitatea calculării acestei taxe pentru ÎI care nu activează, fondatorul căreia este angajat la o altă întreprindere. În acest răspuns se afirmă, pe de o parte, că întreprinderea nu va calcula taxa doar în cazul în care şi-a suspendat activitatea sau nu are baza de impozitare respectivă, iar, pe de altă parte, pentru fondatorul ÎI taxa se calculează, dacă acesta activează în cadrul ÎI fondate într-o anumită funcţie. Totuşi din răspuns nu este clar, dacă urmează a se calcula taxa pentru fondatorul întreprinderii care nu activează. Răspunsul se regăseşte în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: dat fiind faptul că activitatea de întreprinzător sub formă de ÎI reprezintă o activitate de muncă individuală, taxa pentru amenajarea teritoriului pentru fondator urmează a fi calculată pe parcursul întregii perioade de existenţă a ÎI (cu excepţia perioadei de suspendare a activităţii conform procedurii stabilite). În răspunsul 6.2.2.10 la întrebarea privind calcularea taxei pentru lichidator (persoana desemnată, care efectuează lichidarea (închiderea) întreprinderii) se menţionează următoarele: lichidatorul nu este nici angajat, nici fondator, de aceea pentru el taxa nu se calculează.

Cum se corectează greşelile depistate în evidenţa contabilă? Această problemă îl frămîntă pe fiecare contabil. Greşelile pot fi diferite, iar soluţia concretă de corectare deseori poate fi individuală. Actele normative privind evidenţa contabilă nu prevăd recomandări concrete privind corectarea formulelor contabile greşite. În ajutorul specialiştilor vine profesorul universitar Alexandru Nederiţa cu un ciclu unic de articole vizînd corectarea greşelilor contabile, sistematizate după tipurile elementelor contabile şi operaţiunile specifice acestora. În numărul curent al revistei este prezentat primul articol din ciclul privind corectarea greşelilor referitoare la imobilizări (vezi p. 9).

Greşelile contabile duc la greşeli fiscale. Dacă după corectarea greşelilor contabile rapoartele fiscale nu vor fi corectate, aceasta poate conduce la aplicarea sancţiunilor şi penalităţii. Însă sancţiunea poate fi evitată chiar şi în cazul dării de seamă necorectate, dacă greşeala nu a condus la apariţia obligaţiilor suplimentare sau suma obligaţiilor este mai mică de 1 000 lei. Este interesantă în acest sens poziţia IFPS, expusă în scrisoarea nr. 26-11/1-14-274/2455 din 01.04.2015 (vezi p. 118), conform căreia aplicarea sancţiunilor vizavi de greşelile din dările de seamă depinde de faptul dacă impozitul nedeclarat sau declarat cu întîrziere a fost achitat. Această poziţie se bazează pe prevederile art. 234 alin. (11) din CF şi esenţa ei constă în faptul că, dacă darea de seamă nu a fost prezentată în genere sau a fost prezentată cu întîrziere, dar impozitul a fost plătit, sancţiunile pentru încălcarea fiscală nu vor fi aplicate. Acest fapt este logic, deoarece mijloacele băneşti au fost virate la buget, iar contribuabilul nu a solicitat returnarea lor. Totodată, nu este clar de ce nu se aplică o abordare similară în cazul diminuării impozitelor şi taxelor, cu condiţia că acestea au fost achitate în întregime. Or, în esenţă, prezentarea unei dări de seamă eronate reprezintă o încălcare fiscală mai puţin gravă decît neprezentarea sau prezentarea cu întîrziere a acesteia. Nu se încalcă oare în acest caz principiul echităţii fiscale consfinţit în art. 6 alin. (8) lit. c) din CF? Modul de aplicare al sancţiunilor fiscale în diverse situaţii este examinat în articolul lui Petru Griciuc şi Roman Vieru (vezi p. 18).

În contabilitate persistă probleme nerezolvate: unele din ele se soluţionează odată cu intrarea în vigoare a noilor SNC. Dar apar şi întrebări noi, de exemplu, privind plantaţiile viticole evidenţa cărora este stabilită în Regulamentul privind evidenţa contabilă a plantaţiilor viticole în procesul plantării, exploatării şi defrişării acestora, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 21 din 24.02.2014. În particular, nu este clar, amortizarea activelor de producţie subvenţionate trebuie să fie raportată la cheltuieli sau la costuri? Conform SNC „Imobilizări necorporale şi corporale“ şi SNC „Particularităţile contabilităţii în agricultură“, amortizarea se trece la costuri, iar conform Regulamentului menţionat – la cheltuieli. Reflectarea la cheltuieli pare a fi logică, dar de ce acest lucru nu este stabilit expres în SNC?

Altă întrebare este legată de anul punerii plantaţiilor viticole pe rod. Conform legislaţiei, acest lucru se face în al cincilea an de la plantare, iar, conform Regulamentului sus-menţionat, punerea pe rod poate fi amînată cu un an. Cum să procedeze entităţile în această situaţie şi să evite divergenţele posibile în evidenţa contabilă şi fiscală? Aceste şi alte aspecte legate de evidenţa plantaţiilor viticole sînt examinate în articolul Elenei Cireş (vezi p. 58).

Alte întrebări interesante privind fiscalitatea sînt examinate în prezentul număr al revistei în rubricile „Întrebări-răspunsuri”, „Discutăm problema” (în particular, privind nerestabilirea TVA pentru anumite costuri de producţie în agricultură, trecerea în cont a TVA în cadrul contractelor de cesiune a creanţelor şi de preluare a datoriilor, impozitarea imobilizărilor).


   © "Contabilitate şi audit", 2020
   Использование материалов сайта возможно только с письменного разрешения редакции