Deşi în ultimii 10–20 de ani lucrarea minimă la suprafaţă a terenurilor arabile prin aşa-numitele metode mini-till şi/sau no-till este supusă unui elogiu excesiv, cu evidenţierea unilaterală doar a priorităţilor acestora (reducerea tasării solului, economisirea carburanţilor etc.), totuşi efectuarea aratului de toamnă (sau de zăble) rămâne o lucrare mecanizată de bază în majoritatea entităţilor autohtone care cultivă plante agricole de câmp.