Republica Moldova

GUVERNUL

HOTĂRÂRE Nr. 693
din 11-07-2018

cu privire la determinarea obligațiilor fiscale
aferente impozitului pe venit

Publicat: 10-08-2018 în Monitorul Oficial Nr. 295-308 art. 834

Modificat: HG539 din 26.08.25, MO452-455/29.08.25 art.540; în vigoare 29.09.25

 În scopul executării prevederilor art. 151, art. 24 alin. (3), (19) şi (21), art. 36, art. 49 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007), cu modificările și completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător, conform anexei nr. 1;

2) Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova, conform anexei nr. 2;

3) Regulamentul cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților, conform anexei nr. 3.

2. Se abrogă unele hotărîri ale Guvernului, conform anexei nr. 4.

PRIM-MINISTRU                                                                          Pavel FILIP

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor                                                                   Octavian ARMAŞU

Nr. 693. Chişinău, 11 iulie 2018.

Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 693
din 11 iulie 2018

REGULAMENT
cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente
impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor
fizice care practică activitate de întreprinzător

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice şi persoanelor fizice care practică activitate de întreprinzător (în continuare – Regulament) rezidă în reglementarea modului de determinare şi achitare a impozitului pe venit, a principiilor evidenţei, constatarea veniturilor impozabile şi a cheltuielilor ce se deduc în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare – Cod) (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Subiecţii impunerii sînt prevăzuţi la art.13 din Cod.

3. Obiectul impunerii este stabilit la art. 14 din Cod.

4. Obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile ce ţin de reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit (specificate la art. 901 din Cod) este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

5. La calcularea venitului impozabil, în venitul brut al persoanelor juridice şi fizice ce practică activitate de întreprinzător nu se includ tipurile de venituri specificate drept neimpozabile de Cod şi Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

6. Cotele impozitului pe venit pentru perioada fiscală sînt stabilite la art. 15 din Cod.

7. Prezentul Regulament, în partea ce ține de deducerea cheltuielilor pentru acordarea burselor private, se aplică și persoanelor care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției și în domeniul sănătății (specificate la capitolul 10¹ al titlului II din Cod).

Capitolul II
REGULI DE EVIDENŢĂ

8. Regulile de constatare a veniturilor şi cheltuielilor, precum şi de evidenţă a acestora sînt reglementate la art. 44 şi 45 din Cod.

9. Subiecţii impunerii stabiliţi prin prezentul Regulament îşi determină obligaţiile fiscale aferente impozitului pe venit după contabilitatea de angajamente și contabilitatea de casă, după caz.

Capitolul III
VENITUL IMPOZABIL

10. Pentru determinarea venitului impozabil, rezultatul financiar obţinut de către subiecţii ce practică activitate de întreprinzător, determinat în conformitate cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 118/2013  sau ale Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, se corectează (majorează, micşorează) cu sumele aferente unor tipuri de venituri şi cheltuieli, care, ţinînd cont de prevederile Codului, se stabilesc conform regulilor aprobate de acesta.

11. În cazul în care o tranzacţie este declarată nulă şi părţile sînt readuse la poziţia iniţială, întreprinderea care a reflectat la venit valoarea activelor livrate sau a serviciului prestat urmează să corecteze cu suma respectivă suma veniturilor şi cheltuielilor aferente perioadei în care a avut loc constatarea.

12. În sensul aplicării capitolului 6 al titlului II din Cod:

1) venitul se consideră cîştigat în cazul în care producţia a fost vîndută, lucrările au fost efectuate, serviciile au fost prestate etc., deci acţiunile legate de obţinerea venitului au fost efectuate.

Suma avansurilor primite în contul comercializării ulterioare a producţiei, mărfurilor, lucrărilor, serviciilor nu se reflectă în componenţa venitului;

2) procentul de îndeplinire a lucrărilor reflectă partea lucrărilor executate la sfîrşitul perioadei fiscale şi se determină ca raportul dintre suma cheltuielilor efectiv suportate în legătură cu executarea contractului la finele perioadei fiscale și suma totală a cheltuielilor prevăzute în deviz;

3) venitul brut determinat în baza procentului de îndeplinire a lucrărilor în perioada fiscală se determină conform următoarei formule:

SVf = (Pî x Ct) – SVp,

unde:

SVf – suma venitului brut, determinat conform metodei procentajului îndeplinit în perioada fiscală;

Pî – procentul îndeplinirii, %;

Ct – costul total al contractului;

SVp – suma venitului reflectat în perioadele fiscale precedente, conform metodei procentajului îndeplinit;

4) după încheierea executării contractului (acordului), repartizarea impozitului pe anii fiscali, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza indicatorilor reali. Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung, la prezentarea declaraţiei fiscale pentru anul în care s-a încheiat executarea contractului (acordului), şi nicidecum de la o dată anterioară.

Capitolul IV
REGULI SPECIALE DE DETERMINARE
A VENITULUI IMPOZABIL

Secţiunea 1
Reguli de nerecunoaștere a venitului în cazul
pierderii forțate a proprietății

13. Prevederile art. 22 alin. (1) din Cod se referă la acele cazuri cînd în urma pierderii forţate a proprietăţii sau deteriorării ei parţiale, contribuabilul a primit o compensaţie: fie sub forma unei despăgubiri de asigurare de la companiile de asigurări, în cazul în care această proprietate a fost asigurată, fie de la alte persoane, vinovate de pierderea proprietăţii, fie de la vînzarea deşeurilor utilizabile.

14. Venitul nu este recunoscut spre impozitare în cazul în care compensaţia primită este reinvestită pentru construcţia sau procurarea altei proprietăţi de acelaşi tip ori, în cazul pierderii parţiale a proprietăţii, este investită pentru reparaţia proprietăţii deteriorate pe parcursul perioadei permise pentru înlocuire.

15. Dacă suma îndreptată pentru înlocuirea proprietăţii de acelaşi tip (reparaţia proprietăţii deteriorate) este mai mică decît suma compensaţiei primite, această diferenţă se constată ca venit impozabil în anul în care a avut loc înlocuirea proprietăţii (reparaţia proprietăţii deteriorate).

16. În cazul în care contribuabilul a decis să nu efectueze înlocuirea proprietăţii pierdute forţat cu altă proprietate (reparaţia proprietăţii deteriorate) şi, totodată, a primit o compensaţie, suma respectivă urmează a fi inclusă în componenţa venitului impozabil şi impozitată în modul general stabilit în anul în care a avut loc pierderea proprietăţii sau în anul primirii compensaţiei, dacă aceste perioade diferă.

17. În cazul nerecunoaşterii venitului, baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică a proprietăţii înlocuite, majorată cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea proprietăţii, care nu este acoperită din venitul obţinut în cazul pierderii forţate.

Secţiunea a 2-a
Donaţiile

18. Agentul economic care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă dintre valoarea neamortizată în scopuri fiscale și valoarea de piață la momentul donării.

19. Donaţia se poate efectua sub forma transmiterii:

1) mijloacelor fixe;

3) altor active circulante (producţie finită, materiale, mărfuri, mijloace băneşti etc.).

20. Venitul rezultat din efectuarea donațiilor și supus impozitării se determină în funcție de categoria activelor donate:

1) pentru mijloacele fixe – ca diferență între valoarea de piață la momentul donării și valoarea neamortizată în scopuri fiscale, conform modului stabilit de Regulamentul privind  evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/2019;

2) pentru activele materiale circulante – ca diferenţă dintre preţul de piaţă al acestor active şi cheltuielile suportate legate de procurarea sau producerea acestor active.

21. În cazul efectuării donaţiei sub forma transmiterii mijloacelor băneşti, suma lor nu se permite spre deducere şi urmează a fi ajustată, dacă aceste cheltuieli au fost reflectate drept cheltuieli curente ale întreprinderii, în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau ale Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară.

22. În cazul primirii unei donaţii de la o altă persoană, beneficiarul constată donaţia drept venit financiar care se include în venitul brut și se impune în modul general stabilit.

23. Donațiile efectuate în scopuri filantropice sau de sponsorizare se permit spre deducere în condițiile pct. 58-66.

23¹. Donațiile efectuate conform art. 24 alin. (13¹) din Cod, se permit spre deducere în baza:

a) ordinului emis de către conducătorul întreprinderii; și

b)  documentelor primare, întocmite în conformitate cu prevederile Legii contabilității și raportării financiare nr.287/2017, care justifică transferul alimentelor în limitele cantităților aprobate prin ordin și în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr.299/2022 privind prevenirea pierderii și risipei de alimente.

Capitolul V
DEDUCERI

24. La determinarea venitului impozabil, din venitul brut se deduc cheltuielile suportate în scopul desfășurării activității de întreprinzător, ce ţin de fabricarea (executarea, prestarea) şi desfacerea producţiei (lucrărilor, serviciilor), producerea şi desfacerea mărfurilor, mijloacelor fixe şi altor bunuri, precum şi cheltuielile legate de obţinerea altor venituri, bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate și Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară care nu contravin prevederilor Codului.

25. Deducerea se permite în perioada fiscală pe parcursul căreia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor în care aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

26. În scopuri fiscale se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător ori în scopul desfăşurării acesteia.

Cheltuielile ordinare şi necesare reprezintă cheltuielile caracteristice gestionării activității de întreprinzător şi cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare, caracteristice pentru gestionarea anumitor tipuri de activităţi de întreprinzător, în scopul desfășurării activității economice și obținerii de venituri.

Din contul cheltuielilor mixte (cheltuielile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi personale) se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător, cu condiţia ca acestea să predomine asupra cheltuielilor personale (mai mult de 50%) şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

27. Impozitele, cu excepția impozitului pe venit instituit în titlul II din Cod, taxele și contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate și achitate se includ în componenţa cheltuielilor şi se deduc în scopuri fiscale în modul stabilit la art. 24 alin. (1) din Cod.

28. Cheltuielile a căror deducere este limitată în scopuri fiscale sînt stabilite de Cod.

29. Persoanele fizice ce desfășoară activități profesionale în sectorul justiției și în domeniul sănătății au dreptul de a deduce cheltuielile aferente activității profesionale în sectorul justiției și în domeniul sănătății achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale conform prevederilor stabilite la capitolele 3 și 4 ale titlului II din Cod, similar agenților economici (art.693 din Cod).

30. În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care a fost încasată.

31. Se permite deducerea cheltuielilor, în limita de 0,15% din fondul de retribuire a muncii, sub formă de alocații financiare destinate activității sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă.

32. Se permite deducerea cheltuielilor suportate de către partenerul privat pentru obiectele construite şi transmise gratuit partenerului public conform contractului de parteneriat public-privat.

33. În cazul în care agentul economic a înregistrat cheltuieli în procesul exercitării activității de întreprinzător ca rezultat al constatării unei situații excepționale și nu a înregistrat (a înregistrat parțial) venituri, cheltuielile în cauză, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, se deduc în scopuri fiscale.

Cheltuielile legate de lichidarea consecințelor unei situații excepționale se califică drept cheltuieli excepționale care, pornind de la prevederile art. 24 alin. (1) din Cod, sînt, de asemenea, cheltuieli ordinare și necesare și care, respectiv, se permit spre deducere în scopuri fiscale.

33¹. Se permite deducerea cheltuielilor suportate și determinate de angajator pentru orice plăți efectuate în folosul salariatului, al studentului stagiar și/sau al elevului în baza raporturilor reglementate de Codul educației al Republicii Moldova nr.152/2014și/sau de Legea nr. 110/2022 cu privire la învățământul dual, în raport cu care au fost calculate contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și/sau au fost reținute primele de asigurare obligatorie de asistență medicală și impozitul pe venit din salariu, datorate de angajator și salariat.

Prevederile prezentului punct nu limitează dreptul la deducere în scopuri fiscale a altor tipuri de cheltuieli, conform prevederilor prezentului capitol.

Secțiunea 1
Deducerea cheltuielilor privind transportul
organizat al salariaților/zilierilor/studenților
stagiari/elevilor în învățământul dual

34. Cheltuielile suportate pentru transportul organizat al salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor în învățământul dual se stabilesc în limita plafonului deductibil de 75 de lei (fără TVA) per persoană pentru fiecare zi efectiv lucrată. Acest plafon valoric se calculează ca raportul dintre cheltuielile lunare suportate pentru transportul organizat și numărul de salariați/zilieri/studenți/elevi transportați în decurs de o lună înmulțit cu numărul de zile în care a avut loc transportarea efectivă a acestora.

35. În cazul depășirii plafonului stabilit, suma depășirii se va considera drept o facilitate impozabilă aferent căreia apare obligația de declarare și achitare:

1) în cazul salariaților – a impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală;

2) în cazul zilierilor – a impozitului pe venit și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii;

3) în cazul studenților stagiari/elevilor în învățământul dual – a impozitului pe  venit și a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală.

36. Plafonul stabilit la pct.34 se aplică pentru transportul organizat de la/la locul de muncă sau de la/la unitatea de învățământ dual. Acest plafon nu se aplică pentru celelalte cazuri de transportare a salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor în învățământ dual, în care regimul fiscal se determină conform modului general stabilit.

37. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 34 se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) în cazul organizării transportului în mod independent:

a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări/unității în învățământul dual care stabilește politica de transportare organizată și limita pentru fiecare an;

b) documentul ce reprezintă acordul persoanei fizice pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă sau de la/la unitatea de învățământ dual;

c) itinerarul mijlocului de transport utilizat la transportarea organizată, precum și lista persoanelor fizice transportate per fiecare rută în luna respectivă;

d) foile de pontaj (tabelele de evidență a timpului de muncă al salariaților)/extras din Registrul de evidență al zilierilor/contractul de formare profesională în învățământul dual;

2) în cazul organizării transportului de către persoanele terțe, inclusiv prin utilizarea transportului public:

a) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări/unității în învățământul dual care stabilește politica de transportare organizată;

b) documentul ce reprezintă acordul persoanei fizice pentru serviciile de transport de la/la locul de muncă sau de la/la unitatea de învățământul dual;

c) contractul de prestare a serviciilor, în cazul utilizării transportului public. În celelalte cazuri de utilizare a serviciilor persoanelor terțe, în afară de contract, se va prezenta și itinerarul utilizat, precum și distanța ce urmează a fi parcursă de mijlocul de transport per fiecare rută;

d) foile de pontaj (tabelele de evidență a timpului de muncă al salariaților)/extras din Registrul de evidență a zilierilor/contractul de formare profesională în învățământul dual.

Secțiunea a 2-a
Deducerea cheltuielilor aferente asigurării cu hrană
a salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor
în învățământul dual

38. Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru hrana organizată a salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor în învățământul dual conform art. 24 alin. (19), (19⁴) și (24) din Cod.

39. Angajatorul ai cărui salariați au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de ¾ din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru fiecare an este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a salariaţilor. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de salariaţi în luna respectivă. 

39¹. Prin derogare de la pct. 39, angajatorul din agricultură care practică în decursul perioadei de gestiune nu mai puţin de 70% din activitățile stipulate în grupele 01.1-01.6 din Clasificatorul activităților din economia Moldovei și ai cărui salariați au salariul mediu lunar brut egal sau mai mare de 9 000 de lei este în drept să deducă cheltuielile pentru hrana organizată a salariaților. În sensul prezentului punct, salariul mediu lunar brut se calculează pornind de la fondul lunar de salarizare al angajatorului raportat la numărul mediu scriptic de salariați în luna respectivă.

[Pct.39¹ introdus prin HG539 din 26.08.25, MO452-455/29.08.25 art.540; în vigoare 29.09.25]

40. Cheltuielile suportate pentru hrana organizată a salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor în învățământul dual se stabilesc în  limita plafonului deductibil de 70 de lei (fără TVA) per persoană pentru fiecare zi efectiv lucrată.

40¹. În cazul depășirii plafonului stabilit, suma depășirii se va considera drept o facilitate impozabilă aferent căreia apare obligația de declarare și achitare:

1) în cazul salariaților – a impozitului pe venit, contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală;

2) în cazul zilierilor – a impozitului pe venit și contribuțiilor de asigurări   sociale de stat obligatorii;

3) în cazul studenților stagiari/elevilor în învățământul dual – a impozitului pe venit și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală.

41. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 40 se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului/beneficiarului de lucrări/unității în  învățământul dual care stabilește politica de hrană organizată, lista salariaților/zilierilor/studenților stagiari/elevilor asigurați cu hrană și limita pentru fiecare an per persoana fizică;

2) documentul ce reprezintă acordul persoanei fizice pentru hrană organizată;

3) documentele ce confirmă costul suportat pentru hrana organizată, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de lucrări/unitatea în învățământul dual asigură hrana în mod independent;

4) contractul privind prestarea serviciilor de catering, în cazul în care angajatorul/beneficiarul de servicii/unitatea în învățământul dual asigură hrana  organizată contractând serviciile companiilor terțe;

5) foile de pontaj (tabelele de evidență a timpului de muncă al salariaților)/extras din Registrul de evidență al zilierilor/contractul de formare profesională în învățământul dual.

42. Cheltuielile aferente acordării tichetelor de masă salariaţilor, suportate de către angajator, conform legii, sînt deductibile în scopul calculării impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, conform art. 24 alin. (19¹) din Cod.

43. Valoarea nominală deductibilă a unui tichet de masă pentru o zi lucrătoare este stabilită la art. 4 alin. (1) din Legea nr.166 din 21 septembrie 2017 cu privire la tichetele de masă.

44. Angajatorii pot acorda tichete de masă cu valoarea nominală mai mare, diferenţa dintre aceasta și valoarea nominală prevăzută la pct. 43 fiind deductibilă în scopuri fiscale în condițiile respectării prevederilor art. 24 alin. (19²) din Cod.

Secțiunea a 3-a
Deducerea cheltuielilor pentru studiile profesionale
și perfecționare ale salariaților, precum și pentru
activitățile aferente consolidării culturii corporative
și a spiritului de echipă

45. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile pentru studiile profesionale, suportate în folosul salariaţilor pe parcursul perioadei fiscale, cu condiţia că asemenea cheltuieli sînt suportate exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător şi că se ține cont de necesitatea acestor studii pentru categoria şi specificul de activitate a salariaţilor.

45¹. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pentru perfecționarea salariaților, alta decât cea prevăzută la pct. 45, precum și pentru activitățile aferente consolidării culturii corporative și a spiritului de echipă, ținând cont de plafonul prevăzut la art. 24 alin. (19³) din Cod. La determinarea plafonului prevăzut la art. 24 alin. (19³) din Cod, prin fond de retribuire a muncii se înțelege salariul, alte recompense pentru munca depusă, inclusiv ajutorul material.

46. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 45 și 45¹ se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al angajatorului ce specifică lista salariaților care beneficiază de studiile profesionale sau perfecționare;

2) ordinul intern al angajatorului cu privire la activitățile desfășurate aferente consolidării culturii corporative și a spiritului de echipă;

3) contractul, factura fiscală și alte documente ce confirmă cheltuielile suportate pentru serviciile de instruire profesională/perfecționare a salariaților/cheltuielile suportate pentru desfășurarea activităților aferente consolidării culturii corporative și a spiritului de echipă.

Secţiunea a 4-a
Deducerea cheltuielilor privind amortizarea

47. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale se determină prin aplicarea metodei liniare cu termenul de utilizare limitat.

48. La stabilirea sumei deducerii amortizării, valoarea iniţială a imobilizărilor necorporale se distribuie pe perioada ce nu depăşeşte termenul funcţionării utile, începînd cu data recunoaşterii iniţiale a activului.

49. Durata de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se stabilește pentru termenul în decursul căruia acestea sînt utile întreprinderii. Modul de stabilire a duratei de funcționare utilă a imobilizărilor necorporale se efectuează potrivit cerinţelor standardelor de contabilitate (Standardele Naţionale de Contabilitate „Imobilizări necorporale  și corporale”).

50. Modul de determinare şi deducere a cheltuielilor de amortizare şi reparaţie în scopuri fiscale a mijloacelor fixe este stabilit de Regulamentul privind evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.704/2019. Pentru perioada fiscală 2018–2019, agenții economici pot alege modul de calcul al amortizării și cheltuielilor pentru reparația proprietății conform art.26 și 27 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2018, sau conform art.26¹ din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2019. Alegerea regimului fiscal se realizează prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic.

50¹. Pentru perioada fiscală 2020, agenții economici pot alege modul de calcul al amortizării şi cheltuielilor pentru reparația proprietății conform art.26 şi 27 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2018, sau conform art.261 din Cod, în vigoare la 31 decembrie 2020.

50². Agenții economici care, pe parcursul anului fiscal, în conformitate cu prevederile legislației cu privire la parcurile pentru tehnologia informației, obțin sau li se retrage titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informației au dreptul la deducere în scopuri fiscale a cheltuielilor privind amortizarea și reparația mijloacelor fixe, conform art. 26¹ din Cod, pentru perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în titlul II din Cod.

Secţiunea a 5-a
Deducerea cheltuielilor de reprezentanţă şi de delegaţii

51. La cheltuielile de reprezentanţă ce ţin de activitatea de întreprinzător a entităţii se raportează doar cheltuielile suportate pentru primirea delegaţiilor, atît în Republica Moldova, cît şi în afara Republicii Moldova, ce contribuie la buna desfăşurare a activităţii de întreprinzător şi includ:

1) cheltuielile pentru primirea oficială a delegaţiilor, inclusiv a celor străine, pentru încheierea diverselor acorduri, contracte etc.;

2) cheltuielile pentru frecventarea manifestărilor culturale şi reprezentaţiilor teatralizate în procesul de negocieri ale unor acorduri în scop antreprenorial;

3) cheltuielile de transport în timpul primirii delegaţiilor conform programuluistabilit;

4) cheltuielile pentru achitarea serviciilor traducătorilor neîncadraţi în personalul întreprinderii;

5) cheltuielile pentru trataţii în timpul şi locul unde decurg negocierile de afaceri şi manifestările culturale respective;

6) сadouri/suvenire în mărimea ce nu depășește 2% din suma scutirii personale anuale, pentru fiecare persoană, primită în delegaţie/deplasare realizată conform programului.

52. Documentele ce confirmă primirea delegaţiilor (reprezentanţelor) sînt:

1) ordinul conducătorului întreprinderii, emis în baza înţelegerilor prealabile ale părţilor (programelor, acordurilor, scrisorilor, faxurilor etc.), în care se menţionează componenţa delegaţiilor, scopul, programul şi termenul vizitei;

2) informaţiile referitoare la rezultatele vizitei şi darea de seamă asupra cheltuielilor efectuate, justificate documentar.

Pentru asigurarea confirmării cheltuielilor de reprezentanţă se va asigura dispunerea ambelor categorii de documente din cele menţionate în prezentul punct.

53. Suma-limită a cheltuielilor de reprezentanţă care se permite spre deducere constituie 0,75% din venitul brut.

54. Deducerea cheltuielilor de delegații se efectuează în limitele normelor stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2012 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la delegarea personalului entităților din Republica Moldova.

Secţiunea a 6-a
Deducerea cheltuielilor de asigurare

55. Se permite deducerea primelor de asigurare plătite în baza contractelor de asigurare încheiate în corespundere cu prevederile legislaţiei în vigoare de către agenţii economici şi, după caz, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător, din venitul provenit de la activitatea de întreprinzător, pentru următoarele clase de asigurare din cadrul:

1) asigurărilor obligatorii:

a) asigurări de răspundere civilă auto, care acoperă daunele ce rezultă din folosirea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorilor;

b) asigurări de răspundere civilă avia, care acoperă răspunderea transportatorilor;

c) asigurări de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, care acoperă răspunderea transportatorilor;

d) asigurări de răspundere civilă feroviară, care acoperă răspunderea transportatorilor;

e) alte clase de asigurare pentru care este prevăzută încheierea contractelor de asigurare obligatorie în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător;

2) asigurărilor facultative:

a) asigurări de accidente, inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale;

b) asigurări de viaţă şi anuităţi (contractate în favoarea salariaţilor întreprinderii);

c) asigurări de vehicule terestre (altele decît cele feroviare), care acoperă daunele survenite la vehiculele terestre cu motor;

d) asigurări de vehicule de cale ferată, care acoperă daunele survenite la vehiculele de cale ferată care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane;

e) asigurări de nave aeriene, care acoperă daunele survenite la navele aeriene;

f) asigurări de nave maritime, lacustre şi fluviale, care acoperă daunele survenite la acestea;

g) asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă daunele suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate;

h) asigurări de incendiu şi de alte calamităţi naturale, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) cauzate de incendiu, explozie, furtună, energie nucleară, alunecări de teren, alte fenomene naturale în afară de furtună;

i) asigurări de bunuri, care acoperă daunele suferite de proprietăţi şi bunuri (aflate în proprietatea întreprinderii) în cazul în care aceste daune sînt cauzate de grindină, îngheţ sau furt;

j) asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor în urma exploatării obiectelor industriale periculoase;

k) asigurări de răspundere civilă generală, contractate în baza Convenţiei la 19 mai 1956, şi Convenţiei vamale referitoare la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR din 14 noiembrie 1975, la care Republica Moldova este parte din 26 mai 1993;

l) alte asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă daunele din prejudiciul produs terţilor prin utilizarea şi exploatarea navelor aeriene şi vehiculelor de cale ferată;

m) alte asigurări ordinare şi necesare pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

În cazul asigurărilor indicate la subpct. 2) lit. h)-l) mărimea totală a defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi 3% din suma venitului brut, obţinut din toate sursele, inclusiv din activitatea operaţională, de investiţii şi financiară.

Pentru contractarea asigurărilor subvenţionate de către stat, mărimea defalcărilor permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător în scopuri fiscale nu poate depăşi cota primei de asigurare, care urmează a fi plătită de către asigurat (întreprinderea agricolă, producătorul agricol etc.) în conformitate cu legile speciale respective.

Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultative de asistență medicală ale angajatului în cuantumul stabilit de Cod.

Secţiunea a 7-a
Deducerea cheltuielilor legate de extracţia
resurselor naturale irecuperabile

56. În scopul aplicării prevederilor art. 29 din Cod:

1) mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulțirea bazei valorice a resurselor naturale (baza valorică la începutul perioadei de gestiune) cu rezultatul obţinut din împărţirea volumului extracției resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune la volumul total al extracției prognozat pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală):

unde:

Cext. – cheltuielile perioadei de gestionare legate de extracţia resurselor naturale;

Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală);

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) la începutul perioadei de gestiune.

Baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune se determină ca diferenţa dintre baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente şi suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă:

Bî. = Bî.p.prec. – Cp.prec.,

unde:

Bî. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune;

Bî.p.prec. – baza valorică a zăcămîntului la începutul perioadei de gestiune precedente;

Cp.prec. – cheltuielile legate de extracţia resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.

Volumul prognozat al extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune curentă se determină ca diferenţa dintre volumul prognozat pentru zăcămîntul respectiv în perioada de gestiune precedentă şi volumul extracţiei resurselor naturale în perioada de gestiune precedentă.

Dacă depozitul natural continuă să fie exploatat după epuizarea totală a bazei valorice a resurselor naturale, pentru determinarea cheltuielilor spre deducere, suma cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale nu se calculează şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero.

Dacă extracţia resurselor naturale din depozitul natural s-a terminat pînă la deducerea totală a cheltuielilor legate de explorarea şi exploatarea resurselor naturale, valoarea reziduală a resurselor naturale se deduce în perioada gestionară curentă şi baza valorică a resurselor naturale se egalează cu zero;

2) suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se determină ca raportul dintre cheltuielile necesare (prognozate) pentru recultivare şi soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

      Crec.pl.

Crec.ter. = ——— x Vef. ,

     Vpl.

unde:

Crec.ter. – suma cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor perioadei de gestiune curente;

Crec.pl. – suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune;

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală) perioadei de gestiune;

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).

Suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor (Crec.pl.) în perioada de gestiune se determină ca diferenţa dintre suma cheltuielilor necesare planificate pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă şi suma cheltuielilor pentru recultivarea terenurilor în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere;

3) suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern. Mărimea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole se determină ca raportul dintre costul pierderilor şi soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit cu volumul substanţelor utile extrase în perioada de gestiune:

          Crec.p.p.a.pl.

Crec.p.p.a. = ——————— x Vef. ,

       Vpl.

unde:

Crec.p.p.a. – suma cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune curentă;

Crec.p.p.a.pl. – costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificată);

Vpl. – volumul planificat al extracţiei pentru zăcămîntul respectiv (în expresie naturală);

Vef. – volumul efectiv al extracţiei resurselor naturale pe parcursul perioadei de gestiune (volumul efectiv în expresie naturală).

Costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune (planificate) se determină ca diferenţa dintre costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă şi costul pierderilor producţiei agricole în perioada de gestiune precedentă ce a fost recunoscută la deducere.

Secţiunea a 8-a
Deducerea cheltuielilor legate de formarea rezervelor
tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului

57. Deducerea cheltuielilor legate de formarea de către asigurător a rezervelor tehnice şi rezervelor matematice se efectuează în mărimea sumelor defalcate în aceste rezerve, obţinute ca rezultat al calculelor trimestriale şi anuale, efectuate în conformitate cu actele normative ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare emise în acest sens. Deducerea cheltuielilor se efectuează în perioada fiscală de gestiune.

Secţiunea a 9-a
Deducerea cheltuielilor privind donaţiile în scopuri
filantropice sau de sponsorizare

58. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare reprezintă donaţii efectuate în conformitate cu prevederile art.36 alin.(2) din Cod în scopurile prevăzute la art.2 şi 3 din Legea nr. 1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie şi sponsorizare.

59. Filantrop sau sponsor poate fi orice persoană rezidentă (juridică şi fizică) care desfășoară activitate de întreprinzător, indiferent de forma de proprietate, care efectuează donaţii filantropice sau de sponsorizare sub formă de:

1) transmitere dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a drepturilor de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra oricăror bunuri care sînt obiecte ale dreptului de proprietate, inclusiv asupra mijloacelor băneşti şi/sau obiectelor proprietăţii intelectuale;

2) executare şi prestare dezinteresată (gratuită sau în condiţii avantajoase) a lucrărilor şi serviciilor.

60. Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare pot fi efectuate atît în formă bănească, cît şi nebănească.

61. Agenții economici care pe parcursul perioadei fiscale au efectuat donaţii în scopuri filantropice sau de sponsorizare trebuie să confirme cheltuielile suportate pentru a primi dreptul de a deduce aceste cheltuieli.

62. Deducerea oricăror donaţii efectuate în decursul perioadei fiscale în scopuri filantropice sau de sponsorizare se permite în cuantum ce nu depăşeşte indicatorul stabilit la art. 36 alin. (1) din Cod din venitul impozabil.

63. Drept bază pentru acordarea donaţiilor filantropice sau a sponsorizărilor o constituie contractul de donație și cererea în formă scrisă din partea beneficiarilor care doresc să primească astfel de ajutor şi care, în cadrul Codului, au acest drept.

64. Agentul economic care face o donație sub formă de bunuri se consideră că a vândut bunul donat la un preț ce reprezintă mărimea maximă dintre valoarea neamortizată în scopuri fiscale conform modului stabilit de Regulamentul privind  evidența și calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/2019, și valoarea de piață la momentul donării. Activele după care nu se calculează amortizarea în scopuri fiscale, cu excepția proprietății pentru care se calculează amortizarea, se consideră donate la valoarea cea mai mare dintre valoarea contabilă și valoarea de piață a acestora la momentul donației.

65. În cazul în care donaţiile au formă nebănească, confirmarea donaţiei se face în baza următoarelor documente:

1) contractul de donaţie filantropică/contract de sponsorizare încheiat între filantrop/sponsor şi beneficiarul ajutorului filantropic/sponsorizării în formă simplă scrisă, iar în cazul donării cu titlu filantropic/de sponsorizare a bunurilor imobile, autentificat notarial, cu specificarea fiecăreia dintre valorile donate (mărfuri şi materiale), menţionîndu-se scopul donaţiei sau destinaţia bunurilor donate;

2) contractul încheiat, împuternicirile oferite de destinatar şi, în cazul existenţei deciziei conducerii organizaţiei care acordă ajutorul filantropic/sponsorizarea, documentul primar cu regim special – factura fiscală.

66. În cazurile în care donaţiile filantropice sau sponsorizările au fost făcute sub formă monetară, suplimentar contractului de donaţie/sponsorizare, drept document confirmativ servește documentul de plată la adresa beneficiarilor.

Secțiunea 10 este abrogată prin HG nr. 642 din 26.08.2020.

Secţiunea a 11-a
Deducerea cheltuielilor pentru acordarea burselor private

68. Angajatorul este în drept să deducă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru acordarea burselor private conform Legii nr. 130 din 11 iulie 2014 privind bursele private.

69. Cuantumul bursei private acordate lunar nu poate depăși trei salarii minime pe țară din luna respectivă și se stabilește în contractul de acordare a bursei private.

70. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 68 se permite numai la prezentarea următoarelor documente confirmative:

1) copia contractului de admitere la studii şi/sau adeverința emisă de instituția de învăţămînt (pe teritoriul Republicii Moldova sau în străinătate);

2) copia contractului de acordare a bursei private.

71. Bursele acordate cu încălcarea prevederilor Legii nr.130 din 11 iulie 2014 nu sînt deductibile în scopuri fiscale.

Secțiunea a 12-a
Deducerea cheltuielilor pentru organizarea
procesului de instruire a elevilor în programele
de formare profesională tehnică prin
învățământ dual

72. Unitatea de învățământ dual este în drept să deducă cheltuielile legate de organizarea programelor de formare profesională tehnică prin învățământ dual, inclusiv cele ce țin de:

1) instruirea și retribuirea muncii maistrului-instructor al unității, precum și de remunerația de formare profesională a elevului;

2) asigurarea elevilor cu materialele necesare pentru formarea profesională în cadrul unității în învățământul dual (unelte și/sau materiale consumabile) și cu echipamente, după caz.

73. Deducerea cheltuielilor suportate în conformitate cu prevederile pct. 72 se permite la prezentarea următoarelor documente confirmative:

1) ordinul intern al unității de învățământ dual, care specifică lista elevilor instruiți prin învățământ dual;

2) acordul de cooperare în învățământul dual încheiat între unitatea în învățământ dual și instituția de învățământ profesional tehnic;

3) contractul de formare profesională în învățământul dual, încheiat între unitatea în învățământ dual și elev;

4) factura fiscală și alte documente ce confirmă cheltuielile suportate de unitatea în învățământ dual pentru organizarea procesului de instruire a elevilor.

Secţiunea a 13-a
Cheltuieli nepermise spre deducere

74. Nu se permite deducerea:

1) cheltuielilor personale şi familiale;

2) sumelor plătite la procurarea terenurilor;

3) sumelor plătite la procurarea proprietăţii pentru care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică prevederile art. 26¹, 28 şi 29 din Cod;

4) sumelor pentru compensaţii, remuneraţii, dobînzi, plăţi pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţii de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume;

5) pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente, cu excepția tranzacțiilor pentru care a fost aplicat principiul lungimii brațului la stabilirea prețului. În sensul prezentului punct, pierderea reprezintă diferența dintre suma anuală a costului vânzărilor și suma anuală a venitului din vânzări, înregistrată în evidența contabilă pentru întreaga perioadă fiscală, în relație cu o persoană interdependentă.

Prevederile prezentului punct nu se aplică relațiilor dintre membrii aceleiași cooperative sau aceluiași grup de producători agricoli, precum și relațiilor dintre cooperativa sau grupul de producători agricoli cu membrii săi.

6) cheltuielilor pentru care s-au format obligaţiuni privind persoanele interdependente care folosesc metoda de casă;

7) cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare;

8) cheltuielilor neconfirmate documentar, ce depăşesc limita stabilitădeCod din venitul impozabil al contribuabilului;

9) sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător și persoanelor fizice care desfășoară activități independente;

10) plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale;

11) cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice referitoare la terenuri sau alte bunuri supuse amortizării, precum şi a altor cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii ori precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor;

12) impozitelor pe venit, penalităţilor şi amenzilor aferente lor, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative;

13) impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul;

14) sumelor din reevaluarea, deprecierea mijloacelor fixe şi altor active, precum şi din modificarea valorii investiţiilor imobiliare pînă la valoarea justă;

15) altor cheltuieli ce depăşesc limite stabilite de Cod.

75. Contribuabilul care aplică contabilitatea angajamentelor nu are dreptul la deducerea cheltuielilor pînă la momentul efectuării plăţilor, dacă aceste sumereprezintă datorie faţă de o persoană interdependentă care aplică contabilitatea de casă.

Capitolul VI
PIERDERI FISCALE

76. În scopuri fiscale, pierderile fiscale apar ca rezultat al depăşirii cheltuielilor legate de activitatea de întreprinzător recunoscute în scopuri fiscale asupra venitului obţinut din desfăşurarea acestei activităţi.

77. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător (depăşirea deducerilor prevăzute, conform Codului, faţă de venitul brut) se reportă în timp ţinînd cont de prevederile art. 32 din Cod existente la momentul formării acestora.

78. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător formate în perioada 2017-2022 au fost reportate eșalonat, conform tabelului.

Modul de reportare
a pierderilor fiscale suportate în perioadele fiscale 2017-2022

79. Pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător formate începînd cu perioada 2016 se reportează eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale. Suma permisă pentru reportare pentru una din perioadele fiscale următoare celei în care s-a înregistrat pierderea este stabilită de contribuabil în limita venitului impozabil înregistrat, redusă cu suma permisă spre deducere.

Capitolul VII
FACILITĂŢI FISCALE AFERENTE
IMPOZITULUI PE VENIT

80. Facilităţile (scutirile) aferente impozitului pe venit sînt reglementate de prevederile titlului II din Codul şi ale Legii pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal, precum şi ale legii bugetului de stat pe anul respectiv. La determinarea obligaţiilor fiscale privind impozitul pe venit, agenţii economici pot utiliza facilităţile sub formă de:

1) reducere parţială sau totală a venitului impozabil;

2) scutire a unui anumit cuantum al venitului;

3) reducere a cotei de impozitare sau scutire totală ori parţială de plata impozitului.

81. Anumite categorii de contribuabili, la respectarea unor condiţii, beneficiază de scutirea aferentă impozitului pe venit, pornind de la un anumit cuantum al venitului obţinut în urma desfăşurării activităţii.

În asemenea cazuri, mărimea facilităţii, luînd în calcul scutirea unui anumit cuantum al venitului, se determină în următorul mod:

1) ținînd cont de datele contabilităţii financiare, se determină cuantumul venitului ce urmează a fi scutit de impozitare;

2) se determină ponderea venitului scutit de impozitare în totalul de venituri, cu excepţia altor venituri scutite de impozitare;

3) se determină cuantumul cheltuielilor aferente obţinerii venitului scutit de impozitare prin aplicarea ponderii procentuale determinate la subpct. 2) la mărimea totală a cheltuielilor. În cazul în care cheltuielile efective aferente nemijlocit obţinerii venitului scutit de impozitare sînt mai mari decît cuantumul cheltuielilor determinat prin aplicarea ponderii, se utilizează indicatorul mai mare;

4) se determină profitul aferent venitului scutit de impozitare, a cărui mărime se determină ca diferenţa dintre indicatorul stabilit la subpct. 1) şi cel stabilit la subpct. 3);

5) se determină raportul dintre profitul obţinut pornind de la mărimea venitului scutit de impozitare (indicatorul subpct. 4)) şi profitul obţinut în perioada gestionară pînă la impozitare;

6) indicatorul reflectat la subpct. 5) se utilizează la determinarea sumei facilității acordate dintr-un anumit cuantum al venitului, prin înmulțirea indicatorului respectiv cu suma venitului pînă la aplicarea facilității fiscale.

82. În scopul aplicării art. 49 din Cod, aplicarea facilităților fiscale pentru agenții economici care livrează mărfuri (servicii) obținute în zona economică liberă ca rezultat al activității prevăzute la art. 6 alin.(10) lit. a) din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere  către alți rezidenți ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) respective orientate spre export se va asigura prin următoarele documente:

1) declarația în formă arbitrară, care va conține informația despre participanții tranzacției, mărfurile și serviciile obținute în zona economică liberă ca rezultat al activității prevăzute la art. 6 alin. (10) lit. a) din Legea nr. 440/2001 cu privire la zonele economice libere  livrate pentru obținerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;

2) contractele de livrare a mărfurilor (serviciilor) pentru obținerea mărfurilor (serviciilor) orientate spre export;

3) facturile fiscale aferente.

Contribuabilii care au beneficiat de facilitățile prevăzute la art. 49 lit. c) sau d) din Cod pot, în mod repetat, la îndeplinirea condițiilor stabilite de Cod, să beneficieze de scutiri de plata impozitului pe venit.

Facilitățile fiscale stabilite la art.49 din Cod nu se aplică pentru Aeroportul Internațional Liber „Mărculești” și Portul Internațional Liber „Giurgiulești”.

83. Unul şi acelaşi agent economic (contribuabil), la respectarea condiţiilor stipulate prin legislaţie, are dreptul să beneficieze de facilităţile fiscale aferente impozitului pe venit.

La determinarea mărimii facilităţii, este necesar să se țină cont de succesiunea acordării facilităţilor:

1) iniţial, se determină facilităţile care prevăd reducerea venitului impozabil cu suma facilităţii determinată în conformitate cu prevederile legislaţiei;

2) ulterior, din venitul impozabil rămas după diminuarea lui cu venitul supus înlesnirii, se determină facilitatea(facilităţile) care prevede(prevăd) reducerea cotei impozitului pe venit.

Capitolul VIII
DETERMINAREA IMPOZITULUI PE VENIT

84. Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei impozitului la venitul impozabil, determinat conform legislaţiei.

85. Trecerea în cont a impozitului în temeiul art. 81 din Cod se face prin metodele şi în termenele stabilite la art. 80¹ şi art. 84 din Cod.

86. Metoda de achitare a impozitului pe venit în rate este aleasă de către contribuabil şi poate fi modificată pe parcursul perioadei fiscale.

87. În cazul impozitului pe venit achitat în orice stat străin, trecerea în cont a impozitului se realizează dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova, conform modului stabilit la art. 82 din Cod, în baza documentului ce atestă veniturile obţinute în statul străin, eliberat de autoritatea fiscală (sau Ministerul Finanțelor) a statului menţionat, dar nu mai mult decît suma calculată la cotele aplicate în Republica Moldova.

88. Agenții economici rezidenți ai parcurilor din industria tehnologiei informației achită impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător prin intermediul impozitului unic, în conformitate cu modul stabilit la capitolul 1 al titlului X din Cod.

Dacă pe parcursul anului contribuabilul aplică atît regimul standard de impozitare, prevăzut la titlul II din Cod, cît și regimul impozitului unic, stabilit la capitolul 1 al titlului X din Cod, în legătură cu tranziția de la un regim la altul, venitul impozabil se determină ca diferența dintre suma venitului brut realizat în perioada aplicării regimului standard de impozitare și mărimea cheltuielilor permise spre deducere în conformitate cu titlul II din Cod suportate în perioada aplicării acestui regim, ținînd cont de particularitățile specificate la art. 27¹ din Cod.

89. Impozitul pe venit se declară și se achită în modul și în termenele stabilite în Cod.

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr. 693
din 11 iulie 2018

REGULAMENT
cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale
aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice
rezidente cetățeni ai Republicii Moldova

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele fizice rezidente, a modului de determinare a scutirilor și deducerilor la care are dreptul contribuabilul, a modului de reținere a impozitului pe venit la sursa de plată din plățile efectuate în favoarea persoanelor fizice rezidente, în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007) (în continuare – Cod), cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare.

2. Subiecţii impunerii sînt prevăzuţi la art. 13 din Cod.

3. Obiectul impunerii este stabilit la art. 14 din Cod.

4. Obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile ce ţin de reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

5. Subiecţii impunerii stabiliţi prin prezentul Regulament îşi determină obligaţiile fiscale privind impozitul pe venit după metoda de casă.

6. La calcularea venitului impozabil, în venitul brut al persoanelor fizice rezidente nu se includ tipurile de venituri specificate drept neimpozabile în Cod şi în Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal, precum și cele specificate la art. 90¹ și capitolul 1 al titlului X din Cod.

7. Cotele impozitului pe venit pentru perioada fiscală de gestiune sînt stabilite la art. 15 din Cod.

8. Reținerea impozitului pe venit la sursa de plată din plățile, altele decît salariul, efectuate în folosul subiecților impunerii se face la momentul plății și conform cotelor în vigoare, în cazurile prevăzute de Cod.

9. Obligația de reținere a impozitului pe venit este stabilită pentru orice persoană fizică care desfășoară activitate de întreprinzător, cu excepția deținătorilor de patente de întreprinzător și a persoanelor care desfășoară activități independente conform capitolului 10² și activități în domeniul achizițiilor de produse din fitotehnie și/sau horticultură și/sau de obiecte ale regnului vegetal conform capitolului 10³, oricе nerezident, care desfășoară activitate conform art.5 pct.15¹), reprezentanță permanentă, instituție, organizație, inclusiv orice autoritate publică și instituție publică care efectuează plăți al căror regim de impunere este reglementat de art. 89, art.90, art.90¹ alin.(3)-(3³), (3⁵), (3⁶) și (3⁷) din Cod, corespunzător tipului venitului achitat, după caz.

10. Reținerea impozitului la sursa de plată se efectuează la momentul plății, indiferent de forma achitării venitului – fie monetară, fie nemonetară (în natură).

Capitolul II
VENITURI IMPOZABILE

11. Componenţa surselor de venit impozabile este stabilită la art. 18 din Cod.

12. În componenţa veniturilor impozabile se includ şi facilităţile acordate de angajator specificate la art. 19 din Cod, al căror mod de acordare este stabilit în Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către angajator în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, aferente muncii prestate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22 august 2014.

13. Sumele ce se încadrează în plafoanele medii stabilite la pct. 34, 40 și 43 din anexa nr.1 nu se consideră drept recompense şi facilităţi acordate de angajator din perspectiva angajatului şi nu implică obligaţii fiscale, de reţinere sau calculare adiţionale pentru salariaţi.

14. În componenţa venitului din investiţii şi venitului financiar obţinute în străinătate de către persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova se includ următoarele tipuri de venituri obţinute peste hotarele Republicii Moldova:

1) venitul sub formă de dividende;

2) venitul sub formă de dobîndă;

3) venitul sub formă de royalty;

4) venitul de la înstrăinarea activelor de capital.

15. Venitul obţinut în valută străină se recalculează în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data achitării lui, ținînd cont de reglementările stabilite la art. 21 din Cod.

Capitolul III
SCUTIRI

16. Scutirile reprezintă un drept al contribuabililor persoane fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova.

17. Contribuabilii persoane fizice nerezidente care au obţinut statut de rezident fiscal, în condiţiile stabilite la art. 5 pct. 5) din Cod, au dreptul la scutirile stabilite de legislaţie.

18. Fiecare contribuabil are dreptul la scutirile stipulate la art. 33-35 din Cod, cu condiţia respectării prevederilor acestora.

19. În cazul în care pe parcursul perioadei fiscale scutirea la care are dreptul contribuabilul nu a fost utilizată în cuantum întreg, prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, scutirea se va utiliza în mărimea indicatorului stabilit la art. 33-35 din Cod, după caz, dar nu mai mult decît valoarea veniturilor obţinute pe parcursul anului.

20. Contribuabilii menţionaţi la pct. 16 şi 17 sînt în drept să utilizeze scutirile la care au dreptul conform legislaţiei fiscale fie la locul de muncă de bază, fie la locul de muncă prin cumul şi/sau la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit (prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit în modul stabilit de legislaţie).

21. Modul de acordare a scutirilor la locul de muncă este stabilit în  Regulamentul cu privire la reținerea impozitului pe venit din salariu și din alte plăți efectuate de către angajator în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător, aferente muncii prestate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 697 din 22 august 2014.

21¹. Dreptul la scutirea personală în mărimea stabilită la art. 33 din Cod îl au persoanele fizice rezidente care au un venit anual impozabil mai mic de 360 000 de lei, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 90¹ din Cod.

Prevederile în cauză nu aduc atingere dreptului contribuabilului de aplicare a scutirilor specificate în art. 34 și 35 din Cod, în condițiile stabilite de acestea.

22. Persoana fizică rezidentă aflată în relații de căsătorie cu orice persoană specificată la art. 33 alin. (2) din Cod are dreptul la o scutire suplimentară în mărimea indicatorului prevăzut la art. 34 alin. (2) din Cod pentru perioada fiscală respectivă, cu condiția că soția (soțul) nu beneficiază de scutire personală.

23. Dacă pe parcursul perioadei fiscale persoana fizică rezidentă solicită/renunță la o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod, atunci atît soţia, cît şi soţul au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

24. În cazurile în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul şi soţia(soţul) acestuia au beneficiat fiecare de scutirea sa personală, iar conform rezultatelor perioadei fiscale, au decis că soţia(soţul) renunță la scutirea personală în favoarea contribuabilului, atît contribuabilul, cît şi soţia(soţul) au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

25. În cazurile în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul a beneficiat de scutirea personală şi de o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod, iar conform rezultatelor perioadei de declarare, a decis să renunțe la scutirea suplimentară, atît contribuabilul, cît şi soţia(soţul) acestuia au obligația de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit dacă cad sub incidența prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

26. Dacă pe parcursul perioadei declarate contribuabilul a beneficiat de scutirea personală şi de scutirea acordată de soţie(soţ), în cazul divorțului, dreptul la utilizarea scutirii suplimentare acordate soției (soțului), stabilit la art. 34 din Cod, se pierde, urmînd a se aprecia existența obligației de prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit prin prisma corespunderii prevederilor art. 83 alin. (2) din Cod.

27. Contribuabilii care obțin venituri în baza art. 24 alin. (21) din Legea nr. 1164/1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal sunt privați de dreptul de a folosi scutirile stabilite la art. 33, 34 și 35 din Cod. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise către soție (soț).

Dacă, pe parcursul perioadei fiscale, contribuabilii care primesc venituri în baza art. 24 alin. (21) din Legea nr. 1164/1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscalau beneficiat de scutirile stabilite la art. 33, 34 și 35 din Cod, aceștia urmează să depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru recalcularea obligației la impozitul pe venit, cu excluderea scutirilor.

28. Persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obținut venituri impozitate conform art. 88¹ și capitolului 1 al titlului X din Cod, sunt private de dreptul de a folosi scutirile conform art. 33, 34 și 35 din Cod, pentru perioada în care încasează venituri impozitate conform regimului special de impozitare. Scutirile se aplică proporțional lunilor de activitate în regimul standard de impozitare.

Utilizarea scutirilor se va permite pentru lunile în care s-a obținut venituri din activitatea în regimul standard de impozitare. În cazul în care în aceeași lună se obțin venituri impozitate conform art. 88¹ și capitolului 1 al titlului X din Cod și conform regimului standard de impozitare, pentru luna respectivă persoana fizică nu va fi în drept să utilizeze scutirile.

Dacă, pe parcursul perioadei fiscale, contribuabilii care obțin venituri salariale conform art. 88¹ și capitolului 1 al titlului X din Cod au beneficiat de scutirile stabilite la art. 33, 34 și 35 din Cod și nu au activat în regimul standard de impozitare, aceștia urmează să depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru recalcularea obligației la impozitul pe venit, cu excluderea scutirilor.

29. Dacă pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul a beneficiat de o scutire suplimentară în baza art. 34 din Cod pentru soțul(soția) ce corespunde condițiilor stabilite la pct. 27 și 28, acesta urmează să depună declarația cu privire la impozitul pe venit pentru recalcularea obligației la impozitul pe venit, prin excluderea acesteia.

30. Persoana fizică rezidentă are dreptul la scutire pentru fiecare persoană întreținută în mărimea stabilită la art. 35 alin. (1) din Cod.

31. Persoană întreținută se consideră persoana care întruneşte cerinţele stipulate la art. 35 alin. (2) din Cod.

32. În cazul scutirii pentru persoanele întreţinute se va ţine cont de veniturile din orice sursă de venit obţinute de către persoanele întreţinute (atît cele impozabile, cît şi cele neimpozabile) atît din sursele aflate în Republica Moldova, cît și din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția sumei alocaţiilor achitate din mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate.

33. În cazul în care pe parcursul perioadei fiscale contribuabilul obţine/pierde dreptul la scutirea stabilită la art. 35 din Cod ca urmare a naşterii/decesului persoanei întreţinute, prin depunerea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit aferentă perioadei fiscale în cauză, acesta este în drept să utilizeze scutirea pentru persoană întreţinută în cuantum întreg prevăzut în art. 35 din Cod. Beneficierea de scutire în cuantum întreg este asigurată prin indicarea acesteia în declaraţia cu privire la impozitul pe venit.

34. Indiferent de faptul dacă contribuabilul beneficiază de scutirea personală sau o transmite soţului(soţiei), acesta continuă să beneficieze de scutirea pentru persoanele întreţinute în condiţiile prevăzute la art. 35 din Cod.

Capitolul IV
DEDUCEREA CHELTUIELILOR SUPORTATE
DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE

35. Persoanelor fizice li se permite deducerea din venitul brut a cheltuielilor prevăzute la art. 35² din Cod.

Dreptul la deducerea cheltuielilor se exercită prin depunerea declarației cu privire la impozitul pe venit în modul stabilit de legislație.

35¹. Deducerea cheltuielilor prevăzute la art.35² din Cod se permite în baza următoarelor documente confirmative:

1) pentru cheltuielile suportate pentru primele de asigurare facultativă de asistență medicală sau pentru contractarea serviciilor medicale:

Litera а) este abrogată prin HG  nr. 901 din 30.12.2024

b) factura fiscală sau alt document ce confirmă achitarea de facto a primelor sau serviciilor medicale;

2) pentru cheltuielile aferente procurării primei de asigurare în baza contractului de asigurare încheiat în temeiul claselor de asigurări de viață, asigurări de sănătate, asigurări de incendiu și de alte calamități naturale:

a) contractul de asigurare; și

b) factura fiscală sau alt document ce confirmă achitarea de facto a primei de asigurare;

3) pentru cheltuielile suportate sub formă de dobânzi aferente creditului în cazul procurării primei locuințe, altul decât cel contractat prin programele de stat:

a) contractul de credit; și

b) extrasul din cont bancar privind dobânzile achitate pe parcursul perioadei fiscale.

4) pentru cheltuielile suportate pentru învățământul persoanelor întreținute copii:

a) contractul încheiat cu instituția de învățământ;

b) factura fiscală sau alt document ce confirmă achitarea de facto a plăților.

Punctul 36 este abrogat prin HG nr. 642 din 26.08.2020

Capitolul V
CREŞTEREA ŞI PIERDERILE DE CAPITAL

37. Noţiunile aferente creşterii și pierderilor activelor de capital, precum şi modul de determinare a acestora sînt reglementate de capitolul 5 din Cod.

38. Cheltuielile suportate pentru procurarea și pentru crearea activelor de capital urmează a fi confirmate documentar. Lista documentelor ce atestă baza valorică a activelor de capital se aprobă de Ministerul Finanțelor, cu publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

39. Dacă în urma unei tranzacţii contribuabilul obţine în proprietate două sau mai multe active de capital, suma achitată se distribuie fiecărui activ de capital obţinut, proporţional cu valoarea sa de piaţă la data efectuării tranzacţiei.

40. Dacă activul e înstrăinat de mai multe persoane care aveau dreptul de proprietate asupra acestuia, atît suma încasată, cît şi baza valorică ajustată se distribuie proporțional cotei-părți deținute de fiecare proprietar.

 În cazul în care activul se află în proprietate comună în devălmășie, subiect al impunerii este considerat unul din proprietari (coproprietari), în baza acordului comun scris.

41. Activele de capital aflate în posesia contribuabilului la 1 ianuarie 1998 se consideră procurate la preţurile de piaţă în vigoare la această dată.

42. Baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni sau alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, obţinută ca rezultat al contribuţiei la capitalul unui agent economic efectuate după 1 ianuarie 1998, este valoarea contribuţiei exprimată în bani conform documentelor de fondare a agentului economic, inclusiv contribuțiile suplimentare ulterioare.

43. În cazul în care contribuabilul obţine de la dreptul la proprietatea asupra unuia şi aceluiaşi agent economic, baza valorică a activelor de capital sub formă de acţiuni titluri de creanță şi alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător, care reflectă valori diferite, se determină în mărimea mediei aritmetice calculate.

44. În cazul activului înstrăinat pentru care achitarea se face în rate, în perioade fiscale diferite, obligația de determinare a creșterii de capital apare pentru fiecare perioadă corespunzător cotelor stabilite de contract, sau în cote egale, cînd contractul nu stabilește. Respectiv, baza valorică utilizată la determinarea creșterii de capital în acest caz va constitui baza valorică a activului înstrăinat diminuat proporțional cotelor corespunzătoare.

Capitolul VI
REŢINEREA PREALABILĂ LA SURSA DE PLATĂ
A IMPOZITULUI PE VENIT

45. Reţinerea prealabilă la sursa de plată se realizează pentru veniturile specificate la art. 89 şi 90 din Cod.

46. În cazul achitării dobînzilor în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), plătitorul menționat la art. 90 din Cod este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă egală cu indicatorul stabilit la art. 89 din Cod din plata efectuată.

47. Băncile, asociațiile de economii și împrumut, precum și emitenții de titluri de creanță și obligațiuni, altele decât cele prevăzute la art. 20 lit. z²⁰) din Cod, sunt obligați să rețină un impozit în mărimea stabilită la art. 90¹ alin.(3⁷) din Cod din dobânzile achitate în folosul persoanelor fizice rezidente.

48. Reţinerea prealabilă a impozitului la sursa de plată, conform pct. 45, se aplică aferent plăţilor pentru veniturile specificate la art. 18 din Cod, cu excepția veniturilor specificate la art. 90 alin. (4) din Cod.

49. Reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, în conformitate cu art. 90 din Cod, nu se efectuează dacă plata se referă la veniturile specificate la art. 20 din Cod şi în Legea nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscaldrept venituri neimpozabile.

Punctul 50 este abrogat prin HG nr. 642 din 26.08.2020

51. Suma achitată la buget a impozitului reţinut în prealabil urmează a fi trecută în contul impozitului pe venit pasibil de a fi achitat de către persoanele beneficiari ai venitului, în conformitate cu art. 81 din Cod.

52. În cazul în care are loc achitarea treptată (în rate) a plăţii (venitului), impozitul, conform cotei în vigoare, se va reţine din suma efectivă ce se achită.

Punctul 53 este abrogat prin HG nr.1029 din 21.12.2023

54. Scutirea de reţinerea prealabilă a impozitului pe venit stabileşte pentru beneficiarul venitului obligaţia de declarare şi achitare a impozitului pe venit aferent, în condiţiile art. 83 alin. (2) din Cod.

Capitolul VII
REŢINEREA FINALĂ LA SURSA DE PLATĂ A IMPOZITULUI
PE VENIT DIN UNELE TIPURI DE VENITURI

55. În cazul efectuării plăţilor aferente veniturilor care se referă la art. 90¹ alin. (3)-(3³), (3⁵), (3⁶) și (3⁷) din Cod, fiecare plătitor reţine în final, ca parte a impozitului, o sumă în mărimea cotei stabilite la art. 90¹ din Cod. Agentul economic care procură de la subiecții menționați la art.69¹⁵ din Cod produse din fitotehnie și/sau horticultură și/sau obiecte ale regnului vegetal reține final la sursa de plată impozitul stabilit la art.69¹⁸ din Cod din plățile efectuate în folosul subiectului.

56. Cheltuielile de compensare aferente contractelor de locaţiune a bunurilor mobile sau imobile, direct delimitate de plata pentru folosirea proprietăţii mobiliare şi imobiliare nu generează obligaţii aferente impozitului pe venit. 

57. În cazul achitării dividendelor, inclusiv sub forme de cote-părţi, cota de impunere se determină ținînd cont de statutul beneficiarului persoană fizică sau persoană juridică şi de perioada fiscală aferentă.

58. În cazul obţinerii de către persoana fizică a veniturilor aferent cărora se aplică reţinerea finală a impozitului pe venit, ţinînd cont că art. 90¹ din Cod indică scutirea de la declararea acestora, atunci cînd se constată nereţinerea impozitului sau reţinerea la o altă cotă decît cea stabilită, urmărirea obligaţiei se realizează la contribuabilul responsabil de reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată. 

Capitolul VIII
DETERMINAREA IMPOZITULUI PE VENIT

59. Impozitul pe venit se determină prin aplicarea cotei impozitului la venitul impozabil, cu excepţia veniturilor specificate la art. 90¹ din Cod, pentru care obiect al impunerii este exclusiv acest cîştig şi/sau venit.

60. Impozit pe venit achitat de sine stătător se consideră impozitul achitat în rate şi/sau din propria iniţiativă în scopul micşorării sumei impozitului pe venit, calculat din suma totală a veniturilor obţinute în perioada fiscală.

61. Trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit reţinute conform art. 88, 89 şi 90 din Cod se efectuează în baza informaţiei privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art. 33-35 din Cod, suma deducerilor prevăzute la art. 35² alin. (1) şi (2) din Cod, precum şi,  în cazul reţinerii, suma impozitului reţinut, prezentată persoanei fizice de către plătitorul venitului specificat la art. 90 din Cod, în termenul stabilit de art. 92 alin. (4) din Cod.

62. În cazul impozitului pe venit achitat în orice stat străin, trecerea în cont a impozitului se realizează dacă acest venit urmează a fi supus impozitării şi în Republica Moldova, conform modului stabilit la art. 82 din Cod, în baza documentului ce atestă veniturile obţinute în statul străin, eliberat de autoritatea competentă a statului menţionat, dar nu mai mult decît suma calculată la cotele aplicate în Republica Moldova.

63. La determinarea obligației anuale privind impozitul pe venit al persoanelor care pe parcursul anului au fost salariați ai rezidenților parcurilor din industria tehnologiei informației, cotele impozitului pe venit se aplică pentru venitul care nu a fost impozitat prin aplicarea impozitului unic.

Salariații care primesc venituri salariale de la rezidenții parcurilor din industria tehnologiei informației în baza contractelor individuale de muncă și actelor normative ce conțin norme ale dreptului muncii nu au obligații privind impozitul pe venit aferent acestor venituri. Impozitul în cauză se achită prin intermediul impozitului unic de la rezidenții parcurilor din industria tehnologiei informației, în conformitate cu modul stabilit în titlul X din Cod.

64. Impozitul pe venit se declară și se achită în modul stabilit de Ministerul Finanțelor.

Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr. 693
din 11 iulie 2018

REGULAMENT
cu privire la impozitul pe venitul nerezidenților

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

1. Obiectivul Regulamentului privind impozitul pe venitul nerezidenților (în continuare – Regulament) constă în reglementarea modului de calculare, reţinere şi achitare la buget a impozitului pe venit determinat/reţinut la sursa de plată din veniturile nerezidentului obținute în Republica Moldova, în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997(republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție specială din 8 februarie 2007) (în continuare – Cod).

2. Nerezident este orice persoană fizică sau juridică care corespunde prevederilor art. 5 pct.6) din Cod.

Nerezidenții care obțin venituri impozabile din Republica Moldova au obligația de a plăti impozit determinat conform modului stabilit în capitolul 11 titlul II din Cod.

Se permite deducerea numai a cheltuielilor care vizează direct veniturile impozabile din Republica Moldova.

Capitolul II
DISTRIBUIREA VENITURILOR NEREZIDENȚILOR
CONFORM SURSELOR DE FORMARE A ACESTORA

3. Venituri ale nerezidenților obținute din Republica Moldova, indiferent dacă sunt primite în Republica Moldova sau în străinătate, se consideră veniturile menționate la art. 71 din Cod.

4. Contribuabilul nerezident care desfășoară o activitate în Republica Moldova prin intermediul reprezentanței permanente este plătitor al impozitului pe veniturile brute obținute din sursele Republicii Moldova, care sînt legate de reprezentanța permanentă și diminuate cu suma deducerilor exclusive a acelor cheltuieli, pierderi și altor plăți care se atribuie nemijlocit la aceste venituri ținînd cont de prevederile art. 75 din Cod.

5. În tratatele internaționale privind evitarea dublei impuneri la care Republica Moldova este parte, la stabilirea venitului impozabil a reprezentanței permanente se admite deducerea cheltuielilor suportate pentru scopurile acestei reprezentanțe permanente. Totodată, deducerile acestor cheltuieli trebuie să fie confirmate documentar.

6. Reprezentanța permanentă în sensul impozitării este obligată să țină evidența separată a veniturilor brute și a cheltuielilor din activitatea de întreprinzător desfășurată atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît și peste hotarele ei.

7. În cazul în care persoana juridică nerezidentă își desfășoară activitatea nu numai în Republica Moldova și, totodată, nu ține evidența separat, care ar permite să fie stabilit venitul obținut din activitatea desfășurată de către ea prin intermediul reprezentanței permanente, suma venitului brut poate fi stabilită în baza calculului, ținînd cont de unul dintre următorii indici:

1) ponderea venitului brut de la comercializarea producției (lucrărilor, serviciilor) în Republica Moldova în încasarea totală a persoanei juridice nerezidente din toată activitatea ei;

2) ponderea cheltuielilor legate de activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în suma totală de cheltuieli a persoanei juridice nerezidente;

3) ponderea personalului scriptic ce practică activitate pe teritoriul Republicii Moldova în personalul scriptic al persoanei juridice nerezidente.

8. Nerezidentul care are reprezentanță permanentă în Republica Moldova își determină impozitul pe venit în modul general stabilit pentru agentul economic rezident, ținînd cont de rigorile stabilite la art. 75 din Cod.

Capitolul III
REŢINEREA IMPOZITULUI DIN VENITURILE
ÎNDREPTATE ÎN FAVOAREA PERSOANEI FIZICE
ŞI/SAU JURIDICE NEREZIDENTE

9. Veniturile nerezidenților obținute din Republica Moldova sunt specificate la art. 71 alin. (1) din Cod, cu excepția celor de la alin. (1) lit. a) din Cod.

10. Veniturile persoanelor nerezidente, specificate la art. 71 alin. (1) din Cod, cu excepția celor de la alin. (1) lit. a) din Cod, urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art. 91 din Cod, fără dreptul la deduceri.

11. Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art. 71 alin. (1) lit. n) şi o) din Cod, urmează a fi supuse impozitării la sursa de plată în modul prevăzut la art. 88 din Cod, fără dreptul la deduceri și/sau scutiri aferente acestor venituri, cu excepția primelor de asigurări obligatorii de asistență medicală achitate conform legislației.

12. Membrii personalului diplomatic și consular, ai personalului administrativ și tehnic și ai personalului de serviciu al acestora, precum și membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reședință permanentă în Republica Moldova) sînt scutiți de impozitul pe venit pentru venitul obținut în cadrul misiunii diplomatice. Pentru alte venituri obținute din Republica Moldova impozitul pe venit se determină în modul general stabilit.

13. Nu se impozitează venitul de către consultanții străini (care nu sînt cetățeni ai Republicii Moldova) care activează în baza proiectelor reglementate prin tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, dacă tratatul prevede acordarea scutirii. Lista tratatelor internaționale privind asistența tehnică și investițională la care Republica Moldova este parte și proiectele de asistență tehnică se aprobă de Guvern.

14. Din plăţile efectuate în favoarea nerezidenților, care desfășoară activitate conform art. 5 pct. 15¹) şi a reprezentanţelor permanente înregistrate în Republica Moldova ale persoanelor juridice nerezidente nu se reţine impozitul pe venit la sursa de plată.

15. Impozitarea veniturilor achitate în folosul nerezidentului, adică reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată, se efectuează cu abateri de la prevederile pct. 11 în cazurile în care există un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri sau alte tratate internaţionale în ceea ce priveşte normele impozitării, la care Republica Moldova este parte şi care sînt ratificate în modul stabilit, care prevăd alte reguli şi prevederi de impozitare decît cele prevăzute de Cod, în temeiul art. 4 din Cod. În astfel de cazuri, la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată se aplică regulile şi prevederile acestor tratate (acorduri, convenţii).

16. Pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidenţă eliberat de autoritatea competentă din statul de rezidenţă în condiţiile stabilite de Cod.

17. Confirmarea veniturilor se face în modul stabilit de Ministerul Finanțelor.

18. Ministerul Finanțelor stabileşte lista şi forma documentelor solicitate conform art. 92 din Cod, precum şi modul de completare a acestora.

Anexa nr. 4
la Hotărîrea Guvernului
nr. 693 din 11 iulie 2018

LISTA
hotărîrilor Guvernului care se abrogă

1. Hotărîrea Guvernului nr. 130 din 6 februarie 1998 „Cu privire la limitarea unor tipuri de cheltuieli permise spre deducere din venitul brut” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 26-27, art. 19¹).

2. Hotărîrea Guvernului nr.483 din 4 mai 1998 „Cu privire la modul deducerii cheltuielilor legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice ale asigurătorului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.594), cu modificările şi completările ulterioare.

3. Hotărîrea Guvernului nr. 484 din 4 mai 1998 „Cu privire la limitele cheltuielilor de asigurare ale agenţilor economici şi persoanelor fizice care practică activitatea de întreprinzător, permise ca deduceri de cheltuieli aferente activităţii de întreprinzător pentru scopuri fiscale” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.595), cu modificările şi completările ulterioare.

4. Hotărîrea Guvernului nr. 485 din 4 mai 1998 „Cu privire la modul şi cuantumul de deducere a cheltuielilor neconfirmate de contribuabili documentar” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 596).

5. Hotărîrea Guvernului nr. 488 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului privind modul de calculare a obligaţiilor fiscale în cazul efectuării operaţiunilor în valută străină” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.599), cu modificările şi completările ulterioare.

6. Hotărîrea Guvernului nr. 489 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor pentru scopuri filantropice şi/sau de sponsorizare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.62-65, art.600), cu modificările şi completările ulterioare.

7. Hotărîrea Guvernului nr. 490 din 4 mai 1998 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de divizare a veniturilor obţinute de către nerezidenţi din sursele din Republica Moldova şi a veniturilor obţinute peste hotarele ei” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 62-65, art. 601).

8. Hotărîrea Guvernului nr.1390 din 24 noiembrie 2003 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul şi condiţiile scutirii de plata impozitului pe venitul obţinut de băncile comerciale din creditele acordate pe un termen de la 2 la 3 ani şi creditele pe termen de peste 3 ani” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 239-242, art. 1449).

9. Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008 „Cu privire la aprobarea unor regulamente” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 32-33, art.174), cu modificările şi completările ulterioare.

10. Hotărîrea Guvernului nr.144 din 26 februarie 2014 „Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 49-52, art. 157).