Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 186
din 10-07-2008
securităţii şi sănătăţii în muncă
Publicat: 05-08-2008 în Monitorul Oficial Nr. 143-144 art. 587
MODIFICAT: LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege:
- transpune parțial (art. 1–15) Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (89/391/CEE), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 183 din 29 iunie 1989, CELEX: 01989L0391-20081211, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1137/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat în ceea ce privește procedura de reglementare cu control;
- transpune parțial (art. 1–8) Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 206/19 din 29 iulie 1991, CELEX: 31991L0383, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007;
- transpune parțial (art. 6 și art. 7 alin. (1)) Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 216/12 din 20 august 1994, CELEX: 31994L0033, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2019/1243 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019;
- transpune parțial (pct. 1–6) Recomandarea 2003/134/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind îmbunătățirea protecției sănătății și securității la locul de muncă pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 53 din 28 februarie 2003, CELEX: 32003H0134.
[Clauza de armonizare în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
angajator – orice persoană fizică sau juridică care poartă răspundere pentru unitatea respectivă și care este titularul raporturilor de muncă cu unul sau cu mai mulți lucrători;
[Art.1 noțiunea în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;
loc de muncă – loc destinat pentru organizarea și desfășurarea diferitor genuri de activitate, precum și pentru plasarea posturilor de lucru în clădirile, edificiile, spațiile închise sau deschise, terenurile, bazinele acvatice ale unității și în orice alt loc din interiorul sau exteriorul unității la care lucrătorul are acces în timpul și pentru executarea sarcinilor sale de lucru, inclusiv locurile pentru prestarea muncii de la distanță, precum și pentru prestarea muncii de către un lucrător independent;
[Art.1 noțiunea modificată prinLP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
lucrător – orice persoană fizică care exercită, pentru sau sub autoritatea unui angajator, activități reale și efective în schimbul unei remunerații, indiferent de natura juridică, de durata sau de forma raportului dintre părți.
Sunt considerați lucrători, în sensul prezentei legi, inclusiv:
a) salariații și salariații temporari, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 1 din Codul muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003;
b) stagiarii și ucenicii, în măsura în care aceștia desfășoară activități cu valoare economică, chiar dacă au un caracter predominant formativ;
c) persoanele care prestează muncă sau servicii sub autoritatea unei alte persoane și în schimbul unei contraprestații, chiar dacă raporturile nu sunt formalizate printr-un contract individual de muncă, atunci când sunt întrunite elementele esențiale ale unei relații de muncă: subordonare, prestație personală și contraprestație economică;
[Art.1 noțiunea în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale din unitate;
lucrător independent – persoana fizică rezidentă care desfășoară activități independente conform cap. 102 din titlul II al Codului fiscal nr. 1163/1997 sau antreprenorul independent care desfășoară o activitate economică independentă conform cap. 10⁴ din titlul II al Codului fiscal nr. 1163/1997;
[Art.1 noțiunea introdusă prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea;
mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare etc., utilizate în procesul de producere a bunurilor materiale;
pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;
prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;
reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta în problemele referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, denumită în continuare reprezentant al lucrătorilor;
risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă;
securitate și sănătate în muncă – ansamblu de activități, măsuri, procedee, mijloace, echipamente, instalații, aparate de măsură și control pentru asigurarea celor mai bune condiții de lucru, pentru apărarea vieții, sănătății și integrității fizice și psihice a lucrătorilor;
serviciu extern de protecţie şi prevenire – orice unitate care prestează altor unităţi, în bază de contract, servicii de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale.
În cuprinsul legii, noțiunile de „utilizator”, „salariat temporar”, „agent de muncă temporară” și „contract de punere la dispoziție a salariatului temporar” au semnificația stabilită prin Codul muncii nr. 154/2003.
[Art.1 enunțul introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 2. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege reglementează raporturile juridice ce ţin de instituirea de măsuri privind asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor și a lucrătorilor independenți la locul de muncă. Asigurarea securității și sănătății în muncă ale lucrătorilor reprezintă o atribuție managerială.
[Art.2 al.(1) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(2) Prezenta lege stabileşte principiile generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protecția lucrătorilor și a lucrătorilor independenți la locul de muncă, eliminarea factorilor de risc şi de accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor, a lucrătorilor independenți și a reprezentanților acestora, precum şi liniile directoare generale privind aplicarea principiilor menţionate.
[Art.2 al.(2) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 3. Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în toate domeniile de activitate atât publice, cât şi private.
(2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:
a) angajatorilor;
a1) agenților de muncă temporară, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 1 din Codul muncii nr. 154/2003 și lucrătorilor aflați în raporturi de muncă temporară, atunci când ultimii sunt desemnați să lucreze pentru un utilizator de muncă temporară sau pentru o persoană fizică care desfășoară o activitate de întreprinzător sau pentru o persoană juridică care recurge la serviciile lor și/sau care exercită un control asupra acestor lucrători;
[Art.3 al.(2), lit.a1) introdusă prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
b) lucrătorilor;
b1) lucrătorilor care prestează munca la distanță, în limitele și condițiile convenite de comun acord cu angajatorul și stipulate în contractul individual de muncă;
b2) lucrătorilor independenți;
[Art.3 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
c) reprezentanţilor lucrătorilor;
d) persoanelor care solicită angajarea în câmpul muncii, aflate în unitate cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale;
e) persoanelor care desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat;
f) persoanelor care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care dovada clauzelor contractuale şi a prestaţiilor efectuate se poate face prin orice alt mijloc de probă;
g) persoanelor care, pe durata ispăşirii pedepsei în locuri de detenţie, lucrează în atelierele instituţiilor penitenciare sau la alte locuri de muncă;
h) şomerilor, pe durata participării acestora la o formă de pregătire profesională.
(3) Prezenta lege nu este aplicabilă dacă unele caracteristici inerente anumitor activităţi specifice forţelor armate, poliţiei sau serviciilor de protecţie civilă sînt, în mod inevitabil, în contradicţie cu dispoziţiile ei. În acest caz, securitatea şi sănătatea lucrătorilor se vor asigura ţinându-se cont, în măsura posibilităţii, de dispoziţiile prezentei legi.
Capitolul II
POLITICA STATULUI ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Articolul 4. Elaborarea politicii statului în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă
Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se elaborează şi se reexaminează cu consultarea patronatelor şi a sindicatelor, ținând cont de evoluţia reglementărilor internaţionale în acest domeniu şi de progresul tehnic.
Articolul 5. Sferele de acţiune ale politicii statului
în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă
Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă include următoarele sfere de acţiune, în măsura în care ele afectează securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a lucrătorilor independenți, precum și mediul de lucru:
[Art.5 partea introductivă modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
a) conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreținerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, mașinile şi materialele, substanțele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);
b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca, precum şi adaptarea mașinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării muncii şi procedeelor de lucru la capacitățile fizice şi mintale ale lucrătorilor, inclusiv ale lucrătorilor independenți;
[Art.5 lit.b) modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
c) instruirea, inclusiv instruirea periodică, calificarea şi motivația lucrătorilor care participă, cu un titlu sau altul, la atingerea nivelurilor suficiente de securitate şi sănătate în muncă;
d) comunicarea şi cooperarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate nivelurile, de la nivelul grupului de lucru, nivelul unităţii şi până la nivelul naţional.
Articolul 6. Aprobarea actelor normative privind
securitatea şi sănătatea în muncă
Actele normative privind securitatea şi sănătatea în muncă se aprobă de Guvern."
Articolul 7. Coordonarea securităţii şi sănătăţii
în muncă
(1) Ministerul Muncii și Protecției Sociale este organul central de specialitate al administraţiei publice care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Ministerul Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuţii principale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
a) organizează elaborarea proiectelor de acte normative privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, după consultarea patronatelor şi sindicatelor, le înaintează Guvernului spre aprobare;
b) asigură monitorizarea aplicării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă;
c) organizează elaborarea instrucţiunilor-cadru de securitate şi sănătate în muncă pentru anumite ocupaţii sau pentru desfăşurarea unor lucrări complexe;
d) avizează proiectele de instrucţiuni-cadru de securitate şi sănătate în muncă;
e) asigură publicarea anuală a informaţiei privind măsurile luate în realizarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, privind accidentele de muncă şi bolile profesionale;
f) asigură întreţinerea de legături cu reţeaua internaţională de informare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
g) reprezintă statul în relaţiile internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Articolul 71. Controlul aplicării prezentei legi și a
altor acte normative privind securitatea
și sănătatea în muncă
(1) Controlul de stat asupra aplicării de către angajatori a prezentei legi și a altor acte normative privind securitatea și sănătatea în muncă este exercitat de Inspectoratul de Stat al Muncii.
(2) Activitățile de control se desfășoară cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător și ale Legii nr. 140/2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.
Articolul 8. - abrogat.
Capitolul III
OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
Articolul 9. Dispoziţii generale
(1) Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată.
(2) În cazul în care angajatorul apelează la servicii externe de protecţie şi prevenire, el nu este exonerat de responsabilităţile sale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
(4) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, și agentul de muncă temporară sunt obligați să asigure și să mențină condițiile de executare a muncii, inclusiv condițiile legate de securitatea și sănătatea în muncă, pe durata misiunii de muncă temporară, stabilite în contractul de punere la dispoziție a salariatului temporar, reglementat de art. 3267 din Codul muncii nr. 154/2003.
[Art.9 al.(4) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(5) Lucrătorul independent este responsabil de securitatea și sănătatea sa și este obligat să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea sa profesională, astfel încât să nu expună pericolului de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte persoane care ar putea fi afectate de acțiunile, erorile sau de omisiunile sale în timpul lucrului.
[Art.9 al.(5) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 10. Obligaţii generale
(1) În cadrul realizării responsabilităților, angajatorul este obligat:
a) să asigure aplicarea dispozițiilor actelor normative de securitate și sănătate în muncă, relevante domeniului de activitate, particularităților procesului de muncă și elementelor sistemului de muncă: om, echipamente de muncă, sarcină de muncă, mediu de muncă;
b) să adopte și să aplice acte de securitate și sănătate în muncă interne în cazul lipsei unor acte normative naționale sau ramurale relevante domeniului de activitate;
c) să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea securității și sănătății în muncă a lucrătorilor, inclusiv pentru prevenirea riscurilor profesionale, pentru asigurarea informării și a instruirii, precum și pentru asigurarea mijloacelor necesare.
(2) Angajatorul este obligat să vegheze la adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ținând seama de schimbarea împrejurărilor, cu scopul de a ameliora situaţia existentă.
(3) Angajatorul este obligat să aplice măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) în baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor profesionale;
b) evaluarea riscurilor profesionale ce nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor profesionale la sursă;
d) adaptarea locului de muncă în funcţie de necesităţile persoanei, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi, în special în ceea ce priveşte adaptarea rezonabilă a locului de muncă, alegerea echipamentelor de lucru, a metodelor de producţie şi de lucru, în vederea atenuării muncii monotone şi a muncii normate şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea aspectelor periculoase prin aspecte nepericuloase sau mai puţin periculoase;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire ample şi coerente, care să includă tehnologia, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor legaţi de mediul de lucru;
h) acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală, cu excepţia cazurilor cînd acestea se referă la persoanele cu dizabilităţi;
i) asigurarea lucrătorilor cu instrucţiunile corespunzătoare privind securitatea şi sănătatea în muncă.
j) furnizarea de noi tehnologii şi dispozitive de asistenţă, de instrumente şi echipamente care să permită persoanelor cu dizabilităţi menţinerea locului de muncă;
k) crearea şi menţinerea unor condiţii igienice pentru viaţă şi muncă;
l) propagarea odihnei active în rândul salariaţilor.
(4) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi şi ținând seama de natura activităţilor din unitate, angajatorul este obligat:
a) să evalueze riscurile profesionale, în special la alegerea echipamentelor de lucru, a substanţelor sau a preparatelor chimice utilizate, precum şi la amenajarea locurilor de muncă;
b) să asigure, ulterior evaluării prevăzute la lit.a) şi în funcţie de necesităţi, aplicarea de către angajator a măsurilor de prevenire, precum şi a metodelor de producţie şi de lucru care să ducă la îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în toate activităţile unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacitatea lucrătorilor în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea acestora ori de câte ori le încredinţează o sarcină;
d) să se asigure că planificarea şi introducerea de noi tehnologii fac obiectul consultării lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentului, condiţiilor de lucru şi mediului de lucru asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
e) să întreprindă măsurile corespunzătoare pentru ca în zonele de risc grav și specific să poată avea acces numai lucrătorii/lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității, care au o pregătire profesională, o calificare și o experiență conform cerințelor zonei respective, care sunt dotați cu echipamentele de lucru și de protecție necesare și au primit instrucțiuni adecvate privind securitatea și sănătatea în muncă.
[Art.10 al.(4), lit. e) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(5) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei legi, în cazul în care la acelaşi loc de muncă se află lucrători ai mai multor unităţi, angajatorii acestora sînt obligaţi:
a) să coopereze în vederea aplicării dispoziţiilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Mijloacele financiare cheltuite de către angajator pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă sînt deductibile.
(7) Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu vor comporta, în nici o situaţie, obligaţii financiare din partea lucrătorilor.
Articolul 11. Serviciul de protecţie şi prevenire
(1) Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la art. 9 și 10, angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători, angajați în baza unui contract individual de muncă, care să se ocupe de activitățile de protecție și prevenire a riscurilor profesionale în unitate. Protecția și prevenirea riscurilor profesionale, care fac obiectul prezentului articol, sunt asigurate de unul sau de mai mulți lucrători desemnați, de unul sau de mai multe servicii distincte, indiferent dacă sunt din interiorul sau din exteriorul unității.
[Art.11 al.(1) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(11) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, va informa lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați prevăzuți la alin. (1) despre salariatul temporar sau salariații temporari în vederea asigurării pentru aceștia a unor condiții de securitate și sănătate în muncă similare cu ale celorlalți lucrători din unitate.
[Art.11 al.(11) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(12) Angajatorul, clientul, contractantul sau cocontractantul beneficiar de munca prestată de unul sau mai mulți lucrători independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității va informa lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați despre lucrătorul independent/lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în această unitate în vederea asigurării unor condiții de securitate și sănătate în muncă similare cu ale celorlalți lucrători din această unitate.
[Art.11 al.(12) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie dezavantajaţi ca urmare a desfăşurării activităţilor de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce rezultă din prezenta lege.
(4) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea activităţilor de protecţie din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire şi prevenire acreditate în modul prevăzut de lege.
(5) În cazul în care angajatorul recurge la serviciile externe de protecţie şi prevenire, acestea vor fi informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi sau suspectaţi ca având efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi vor avea acces la informaţiile prevăzute la art.14 alin. (2).
(51) Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul desemnat/lucrătorii desemnați și/sau serviciul/serviciile de protecție și prevenire despre persoanele cu vârsta de până la 18 ani, angajate la unitate, în vederea planificării, aplicării și controlului condițiilor de securitate și de sănătate aplicabile muncii persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.
[Art.11 al.(51) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(6) Lucrătorii desemnaţi vor avea, în special, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
(7) În toate cazurile:
a) lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă absolvite cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi să dispună de mijloacele necesare;
b) serviciile externe de protecţie şi prevenire consultate trebuie să aibă capacităţile şi mijloacele personale şi profesionale necesare;
c) lucrătorii desemnați, serviciile interne și serviciile externe de protecție și prevenire consultate trebuie să fie într-un număr suficient pentru a putea asigura organizarea și realizarea măsurilor de protecție și prevenire, ținând cont de mărimea și structura unității, de repartizarea teritorială a subdiviziunilor unității și/sau de riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția lucrătorilor în cadrul unității, inclusiv a lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea în cadrul acestei unități.
[Art.11 al.(7), lit.c) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
[Art.11 al.(8) abrogat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(9) Lucrătorul desemnat (lucrătorii desemnați) şi/sau serviciul (serviciile) de protecţie şi prevenire trebuie să colaboreze între ei. Colaborarea va include și planificarea, aplicarea și controlul condițiilor de securitate și sănătate aplicabile muncii persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.
[Art.11 al.(9) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(10) În cazul unităţilor în care se desfăşoară activităţi fără pericole de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, conducătorul unităţii poate să-şi asume atribuţiile lucrătorului desemnat dacă acesta a absolvit cursurile de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(11) Lucrătorii independenți pot beneficia de suport în domeniul securității și sănătății în muncă, solicitat de la serviciile externe de protecție și prevenire contra cost sau asigurat de unitatea în care se prestează serviciul de protecție și prevenire.
[Art.11 al.(11) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 12. Primul ajutor, stingerea incendiilor
şi evacuarea lucrătorilor în cazul
unui pericol grav şi imediat
(1) În cazul unui pericol grav şi imediat, angajatorul este obligat:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, măsuri adaptate naturii activităţilor şi mărimii unităţii şi care iau în considerare prezenţa altor persoane;
b) să asigure orice contacte necesare cu serviciile externe de protecţie şi prevenire, în special în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, asigurarea serviciului medical de urgenţă, serviciului de salvatori şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin.(1), angajatorul desemnează, între altele, lucrătorii care vor aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor specificaţi la alin.(2), instruirea acestora şi echipamentul pus la dispoziţia lor trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor profesionale specifice unităţii.
(4) Suplimentar la obligaţiile prevăzute la alin.(1), angajatorul este obligat:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi salariaţii care sînt expuşi sau care pot fi expuşi unui pericol grav şi imediat asupra riscului implicat şi asupra măsurilor luate sau care urmează a fi luate în vederea protecţiei lor;
b) în condiţiile unui pericol grav, imediat şi inevitabil, să acţioneze şi să dea indicaţii pentru a le permite lucrătorilor să înceteze lucrul, să părăsească imediat locul de muncă şi să se retragă într-o zonă sigură;
c) să nu impună reluarea lucrului de către lucrători în cazul când la locul de muncă mai persistă pericolul grav şi imediat, cu excepţia cazurilor bine întemeiate.
(5) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav, imediat şi inevitabil, părăsesc postul de lucru sau o zonă periculoasă nu vor fi dezavantajaţi, ci vor fi protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate.
(6) Angajatorul trebuie să se asigure că toţi lucrătorii săi, în cazul unui pericol grav şi imediat pentru propria lor securitate şi pentru securitatea altor persoane şi în cazul în care responsabilul imediat superior nu poate fi contactat, pot lua măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun pentru a evita consecinţele unui atare pericol.
(7) Lucrătorii nu vor fi dezavantajaţi pentru cazurile specificate la alin.(6), cu excepţia situaţiilor când ei acţionează cu imprudenţă sau dau dovadă de neglijenţă.
Articolul 13. Alte obligaţii ale angajatorului
Angajatorul are şi alte obligaţii:
a) să fie în posesia unei evaluări a riscurilor profesionale, inclusiv a celor referitoare la grupurile sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă care sînt măsurile de protecţie ce urmează a fi luate şi, în caz de necesitate, care este echipamentul de protecţie ce poate fi utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca efect incapacitatea de muncă a lucrătorului pentru mai mult de 3 zile;
d) să întocmească pentru autorităţile competente, în conformitate cu actele normative în vigoare, rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi;
e) din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de lucru, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, să adopte soluţii conforme cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă, a căror aplicare va avea ca efect eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale;
f) să întocmească, în cazul în care natura și gradul de risc profesional o impune, un plan de protecție și prevenire care să includă măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor profesionale, și care să fie aplicat corespunzător condițiilor de lucru specifice unității. Planul va fi ajustat ori de câte ori condițiile de lucru specifice unității vor prezenta riscuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;
[Art.13 lit.f) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
g) să stabilească pentru lucrători atribuţiile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător posturilor de lucru sau funcţiilor exercitate;
h) să asigure elaborarea instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă, în spiritul prezentei legi, pentru aplicarea actelor normative în domeniu, ținând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă din unitate;
i) să asigure şi să controleze, prin propria competenţă, prin intermediul lucrătorilor desemnaţi şi/sau al serviciilor externe de protecţie şi prevenire, cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de protecţie şi prevenire stabilit, precum şi a dispoziţiilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
j) să ia măsuri pentru asigurarea unităţii, inclusiv a lucrătorilor care prestează munca la distanță, cu materialele necesare informării şi instruirii lucrătorilor: afişe, ghiduri, filme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă etc.;
k) să asigure informarea fiecărei persoane, inclusiv a celor care urmează să presteze munca la distanță, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor profesionale la care aceasta ar putea fi expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de protecţie şi prevenire necesare;
l) să angajeze numai persoane, inclusiv cele care urmează să presteze munca la distanță, care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;
m) să asigure efectuarea examenului medical periodic şi, după caz, testarea psihologică periodică a lucrătorilor;
n) să ţină evidenţa zonelor cu risc profesional grav şi specific, menţionate la art.10 alin. (4) lit. e);
o) să asigure funcţionarea permanentă şi corespunzătoare a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsurare şi de control, precum şi a instalaţiilor de captare, de reţinere şi de neutralizare a substanţelor nocive degajate în timpul proceselor tehnologice;
p) să asigure comunicarea, cercetarea şi raportarea corectă şi în termenele stabilite a accidentelor de muncă produse în unitate, elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acestora;
q) să prezinte documentele şi informaţiile privind securitatea şi sănătatea în muncă, solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau în timpul cercetării accidentelor de muncă;
r) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă în timpul controlului şi în timpul cercetării accidentelor de muncă;
s) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de muncă;
t) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident grav, mortal sau colectiv, de muncă, cu excepţia cazurilor când menţinerea acestei stări poate genera alte accidente de muncă ori poate periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
u) să asigure lucrătorii, inclusiv pe cei care prestează munca la distanță, cu echipamente de lucru neprimejdioase;
v) să acorde gratuit lucrătorilor, inclusiv celor care prestează munca la distanță, echipament individual de protecţie;
x) să acorde gratuit lucrătorilor, inclusiv celor care prestează munca la distanță, echipament individual de protecţie nou în cazul degradării acestuia sau în cazul pierderii calităţilor de protecţie;
y) să delimiteze și să stabilească în contractul individual de muncă, de comun acord cu lucrătorul care prestează munca la distanță, atribuțiile în domeniul securității și sănătății în muncă care îi revin angajatorului și cele care îi revin lucrătorului.
Articolul 14. Informarea lucrătorilor
(1) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora din unitate, precum și lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în cadrul acestei unități să primească toate informaţiile necesare privind:
[Art.14 al.(1) partea introductivă modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
a) riscurile profesionale, precum şi activităţile şi măsurile de protecţie şi prevenire atât la nivelul unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui tip de post de lucru şi/sau de funcţie, în particular, inclusiv în cazul lucrătorilor care prestează munca la distanță și al lucrătorilor independenți care își desfășoară activitatea în cadrul unității;
[Art.14 al.(1), lit.a) modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
b) măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile art.12 alin.(2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajatorii lucrătorilor din orice unitate externă încadraţi în muncă în unitatea sa, inclusiv agenții de muncă temporară, să primească informaţii adecvate cu privire la aspectele specificate la alin.(1), destinate lucrătorilor în cauză.
[Art.14 al.(2) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(3) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, pentru a-şi îndeplini funcţiile în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor profesionale şi a măsurilor de protecţie specificate la art.13 lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art.13 lit. c) şi d);
c) informaţiile privind măsurile de protecţie şi prevenire, precum şi la informaţiile provenind de la inspectorii de muncă.
Articolul 141. Informarea salariaților temporari
(1) Utilizatorul de muncă temporară, prestată de unul sau mai mulți salariați temporari, va furniza agentului de muncă temporară informații privind calificarea necesară pentru îndeplinirea de către salariatul temporar a atribuțiilor de serviciu, orice informații legate de capacitățile și abilitățile profesionale pe care trebuie să le posede salariatul temporar, informații despre riscurile pentru securitatea și sănătatea salariatului temporar, precum și măsurile de protecție și prevenire aplicate la unitate. Informațiile menționate sunt parte componentă a contractului de punere la dispoziție a salariatului temporar, reglementat de art. 3267 din Codul muncii nr. 154/2003.
(2) Agentul de muncă temporară va informa în scris salariatul temporar cu privire la condițiile de muncă, calificarea necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, capacitățile și abilitățile profesionale pe care trebuie să le posede, riscurile la care poate fi expus și cu privire la măsurile de securitate și sănătate în muncă aplicate la utilizatorul de muncă temporară.
[Art.141 introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 15. Consultarea şi participarea lucrătorilor
(1) Angajatorii consultă lucrătorii, inclusiv pe cei care prestează munca la distanță, şi/sau reprezentanţii acestora şi le permit să ia parte la discuţiile ce ţin de problemele referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau al reprezentanţilor acestora de a face propuneri;
c) participarea echilibrată a lucrătorilor.
(3) Lucrătorii, inclusiv cei care prestează munca la distanță, şi/sau reprezentanţii lucrătorilor iau parte, în mod echilibrat, ori sînt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură ce ar afecta securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor specificaţi la art.11 alin. (1) şi la art.12 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile specificate la art.11 alin. (1);
c) informaţiile specificate la art.13 şi 14;
d) recurgerea, dacă este cazul, la serviciile externe de protecţie şi prevenire, conform art.11 alin.(4);
e) planificarea şi organizarea instruirii prevăzută la art.17.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să-i solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să îi prezinte propuneri în vederea eliminării riscurilor profesionale la care sînt expuşi lucrătorii, inclusiv cei care prestează munca la distanță, şi/sau a pericolelor.
(5) Lucrătorii, inclusiv cei care prestează munca la distanță, sau reprezentanţii lucrătorilor nu pot fi dezavantajaţi din cauza desfăşurării activităţilor prevăzute la alin.(1)–(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor timp liber, plătit corespunzător, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a le permite acestora să-şi exercite drepturile şi atribuţiile ce derivă din prezenta lege.
(7) Lucrătorii, inclusiv cei care prestează munca la distanță, şi/sau reprezentanţii lucrătorilor au dreptul să apeleze la inspectorii de muncă în cazul în care consideră că măsurile luate de angajator şi mijloacele puse la dispoziţie de acesta nu corespund scopurilor de asigurare a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
(8) În timpul inspecţiilor, reprezentanţilor lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a prezenta inspectorilor de muncă observaţiile lor.
Articolul 16. Comitetul pentru securitate
şi sănătate în muncă
(1) Pentru realizarea dispoziţiilor art.14 şi art.15 alin.(1), la nivelul unităţii se constituie comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă.
(2) Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă se constituie, în baza principiului de paritate, din reprezentanţi ai angajatorului şi, respectiv, ai lucrătorilor.
(3) Iniţiator al constituirii comitetului de securitate şi sănătate în muncă poate fi oricare dintre părţi.
(4) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comitetului pentru securitate şi sănătate în muncă se aprobă de Guvern.
Articolul 17. Instruirea lucrătorilor
(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător, inclusiv cei care prestează munca la distanță, lucrătorii temporari, precum și fiecare lucrător independent care își desfășoară activitatea în unitatea respectivă să primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică şi practică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii, instrucţiuni şi/sau lecţii:
[Art.17 al.(1) partea introductivă modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
a) la angajare, care include instruirea introductiv-generală şi instruirea la locul de muncă;
b) în cazul schimbării locului de muncă, transferului sau permutării;
c) la introducerea unui nou echipament de lucru sau la modificarea echipamentului de lucru existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor, inclusiv a celor care prestează munca la distanță, trebuie să fie:
a) adaptată în funcţie de caracteristicile specifice locului de muncă și de evoluţia riscurilor profesionale sau de apariţia unor riscuri noi;
[Art.17 al.(2), lit.a) modificată prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
a1) corespunzătoare calificării și experienței lucrătorului;
[Art.17 al.(2), lit.a1) introdusă prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
b) periodică şi pe măsura necesităţii.
(3) Instruirea periodică a lucrătorilor se va efectua la intervale ce nu vor depăşi 6 luni. Pentru funcționarii administrativi, instruirea periodică se va efectua la intervale ce nu vor depăși 12 luni.
[Art.17 al.(3) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(4) Angajatorul se va asigura că lucrătorii unităților din exterior, care desfășoară activități în unitatea sa, precum și lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în unitatea sa sunt instruiți adecvat în ceea ce privește riscurile profesionale pe durata desfășurării activităților în această unitate.
[Art.17 al.(4) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(5) Reprezentanţii lucrătorilor au dreptul la o instruire corespunzătoare.
(6) În cazul în care resursele unităţii respective nu sînt suficiente pentru organizarea instruirii lucrătorilor în sensul alin.(1) din lipsa personalului specializat, angajatorul este obligat să recurgă la servicii externe de protecţie şi prevenire acreditate în modul prevăzut de lege .
(7) Instruirea conducătorilor locurilor de muncă, a specialiștilor și a reprezentanților lucrătorilor se efectuează îndată după numirea lor în funcțiile respective și periodic, cel puțin o dată în 36 de luni. Instruirea conducătorilor locurilor de muncă, a specialiștilor și a reprezentanților lucrătorilor se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciul intern de protecție și prevenire sau de serviciile externe de protecție și prevenire. Instruirea lucrătorilor desemnați se efectuează îndată după numirea lor în funcțiile respective și periodic, cel puțin o dată în 60 de luni, la cursuri de instruire realizate de serviciile externe de protecție și prevenire. Instruirea conducătorilor de unități, în cazul în care și-au asumat atribuțiile lucrătorilor desemnați, se efectuează la cursuri de instruire realizate de serviciile externe de protecție și prevenire îndată după numirea lor în funcțiile respective și ulterior în cazul în care:
a) au fost identificate noi pericole sau riscuri pentru sănătate la locurile de muncă;
b) au avut loc modificări semnificative în legislația care reglementează sănătatea și securitatea în muncă;
c) s-au produs accidente de muncă la unitate.
(8) Instruirea lucrătorilor prevăzută în prezentul articol are loc în timpul programului de lucru, în interiorul sau în afara unităţii. Costul instruirii se suportă de către angajator.
(9) În procesul de instruire, printr-un act intern la nivel de unitate, pot fi utilizate sisteme de instruire bazate pe mijloace din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor.
[Art.17 al.(9) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 18. Indemnizaţia unică în cazul reducerii
capacităţii de muncă sau decesului
lucrătorului în urma unui accident
de muncă sau a unei boli profesionale
(1) Lucrătorului căruia i s-a evaluat procentul capacităţii de muncă păstrată ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lângă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.
(2) În caz de deces al lucrătorului în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională repară prejudiciul material persoanelor care au dreptul la aceasta, în modul şi în mărimea stabilită de lege, şi, în plus, le plăteşte, din contul mijloacelor proprii, o indemnizaţie unică, luându-se ca bază salariul mediu anual al celui decedat, înmulţit la numărul anilor compleţi pe care acesta nu i-a trăit până la vârsta de 62 de ani, dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale.
(3) Plata indemnizaţiei unice prevăzută la alin.(1) şi alin.(2) se efectuează începând cu data de 30 mai 2008.
(4) Dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului.
(5) Indemnizaţia unică se plăteşte persoanelor care au dreptul la aceasta de către unitatea care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, în modul stabilit de Guvern.
(6) În cazul în care unitatea nu dispune de mijloacele respective, plata indemnizaţiei unice se efectuează, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, din contul oricăror bunuri sau mijloace ale unităţii.
(7) Litigiile ce ţin de achitarea indemnizaţiei unice se examinează de către instanţa judecătorească.
Capitolul IV
OBLIGAŢIILE ŞI DREPTURILE
LUCRĂTORILOR
Articolul 19. Obligaţiile lucrătorilor
(1) Fiecare lucrător, inclusiv cel care prestează munca la distanță, îşi va desfăşura activitatea în conformitate cu pregătirea profesională şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană şi nici alte persoane care ar putea fi afectate de acţiunile sau de omisiunile lui în timpul lucrului.
(2) Pentru realizarea dispoziţiilor alin.(1), lucrătorii sînt obligaţi:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie pus la dispoziţie şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să excludă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de protecţie ale maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţiilor, clădirilor şi altor construcţii, precum şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă pe care au motive întemeiate să o considere un pericol grav pentru securitate şi sănătate, precum şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului orice caz de îmbolnăvire a lor la locul de muncă sau orice accident de muncă suferit de ei;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de inspectorii de muncă sau pentru a da posibilitate angajatorului să se asigure că mediul de lucru este în siguranţă şi nu prezintă riscuri profesionale în activitatea lucrătorului;
g) să însuşească şi să respecte instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă;
h) în cazul lucrătorilor care prestează munca la distanță, să organizeze și să întrețină locurile de muncă, precum și să asigure securitatea și sănătatea în muncă, respectând cerințele stabilite de comun acord cu angajatorul în contractul individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 13.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin.(1) se aplică, după caz, şi altor persoane specificate la art.3 alin.(2) lit.c)–h).
Articolul 20. Drepturile lucrătorilor
Fiecare lucrător, inclusiv cel care prestează munca la distanță, este în drept:
a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în muncă;
b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa riscului profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc profesional;
c) să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa până la înlăturarea acestuia;
d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;
e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din contul angajatorului;
f) să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în muncă;
g) să participe personal sau prin intermediul reprezentanţilor săi la examinarea problemelor legate de asigurarea unor condiţii de lucru nepericuloase la postul său de lucru, la cercetarea accidentului de muncă sau a bolii profesionale contractate de el;
h) să fie supus unui examen medical extraordinar potrivit recomandărilor medicale, cu menţinerea postului de lucru şi a salariului mediu pe durata efectuării acestui examen.
Capitolul V
DISPOZIŢII DIVERSE
Articolul 21. Examenul medical
(1) Măsurile prin care lucrătorilor li se asigură examenul medical corespunzător riscurilor profesionale cu care aceştia se confruntă la locul de muncă se stabilesc potrivit actelor normative emise de Guvern, cu consultarea patronatelor şi sindicatelor.
[Art.21 al.(1) modificat prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încât fiecare lucrător, în raport cu riscurile profesionale la care este expus, să beneficieze cu regularitate de un examen medical.
[Art.21 al.(2) în redacția LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
(3) Angajarea şi transferul unor categorii de lucrători la alt lucru se vor face conform avizelor medicale eliberate în temeiul examenelor medicale.
(4) Costurile ce țin de organizarea și efectuarea examenului medical pe teritoriul Republicii Moldova se suportă în condițiile Legii nr.10/2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice, iar costurile pentru efectuarea examenului medical peste hotare se suportă de către angajator.
(5) În cazul salariaților temporari care au încheiat un contract individual de muncă cu un agent de muncă temporară în vederea punerii la dispoziția unui utilizator de muncă temporară pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia, agentul de muncă temporară este obligat să asigure efectuarea examenelor medicale la angajare și periodice. Examenele medicale se efectuează în cadrul prestatorilor publici sau privați de servicii medicale.
[Art.21 al.(5) introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 22. Grupuri sensibile la riscuri specific
(1) Grupurile sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, persoanele în vârstă de până la 18 ani, precum şi persoanele cu capacități funcționale limitate trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
(2) Angajatorii sînt obligaţi să amenajeze locurile de muncă ținând seama de prezenţa în unitate a grupurilor sensibile la riscuri specifice.
(3) Angajatorii, în comun cu lucrătorii din grupurile sensibile la riscuri specifice care prestează munca la distanță, delimitează și stabilesc în contractul individual de muncă atribuțiile în domeniul securității și sănătății în muncă care, conform art. 13, îi revin angajatorului și cele care îi revin lucrătorului din grupurile sensibile la riscuri specifice care prestează munca la distanță.
Articolul 221. Protecția persoanelor cu vârsta
de până la 18 ani
(1) Angajatorul ia măsurile necesare privind protecția securității și sănătății persoanelor cu vârsta de până la 18 ani, ținând cont în special de următoarele riscuri specifice:
a) lipsa de experiență;
b) absența unei conștientizări a riscurilor existente sau potențiale;
c) dezvoltarea fizică sau psiho-emoțională insuficientă.
(2) Angajatorul pune în practică măsurile prevăzute la alin. (1) pe baza evaluării riscurilor existente pentru persoanele cu vârsta de până la 18 ani și legate de munca acestora.
(3) Evaluarea riscurilor se efectuează înainte ca persoanele cu vârsta de până la 18 ani să înceapă munca, precum și cu ocazia oricărei modificări importante a condițiilor de muncă, și trebuie să se refere în principal la următoarele elemente:
a) echipamentul și organizarea locului de muncă și a postului de lucru;
b) natura, gradul și durata expunerii la agenți fizici, biologici și chimici;
c) organizarea, alegerea și utilizarea echipamentelor de lucru, a agenților fizici, biologici, chimici, a mașinilor, a aparatelor și dispozitivelor, precum și manipularea acestora;
d) organizarea procedeelor de lucru, desfășurarea muncii și interacțiunea salariaților (organizarea muncii);
e) stadiul formării profesionale și nivelul de informare a persoanelor cu vârsta de până la 18 ani.
(4) În cazul în care evaluarea riscurilor demonstrează existența unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mintală sau dezvoltarea persoanelor cu vârsta de până la 18 ani, angajatorul asigură evaluarea și supravegherea sănătății acestor persoane în conformitate cu cadrul normativ.
(5) Angajatorul informează persoanele cu vârsta de până la 18 ani cu privire la eventualele riscuri și cu privire la toate măsurile adoptate în ceea ce privește securitatea și sănătatea acestora.
(6) Angajatorul informează reprezentanții legali ai persoanelor cu vârsta de până la 18 ani cu privire la eventualele riscuri și cu privire la măsurile adoptate în ceea ce privește securitatea și sănătatea acestor persoane.
[Art.221 introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 222. Securitatea și sănătatea lucrătorilor
independenți care își desfășoară activitatea
la locul de muncă al clientului,
contractantului sau al cocontractantului
(1) Clientul, contractantul sau cocontractantul care beneficiază de munca prestată de unul sau mai mulți lucrători independenți la locul său de muncă este obligat:
a) să asigure fiecărui lucrător independent aceleași condiții de securitate și sănătate în muncă ca cele ale angajaților unității sale;
b) să ofere fiecărui lucrător independent acces la instruire și informații privind securitatea și sănătatea în muncă în cadrul unității, atât în vederea îmbunătățirii sănătății și securității proprii, cât și ale persoanelor care lucrează la același loc de muncă;
c) să asigure fiecărui lucrător independent accesul la supravegherea sănătății corespunzător cu riscurile la care acesta este expus.
(2) Lucrătorul independent care își desfășoară activitatea la locul de muncă al clientului, al contractantului sau al cocontractantului care beneficiază de munca sa este obligat:
a) să respecte instrucțiunile clientului, ale contractantului sau ale cocontractantului referitoare la securitatea și sănătatea în muncă;
b) să informeze clientul, contractantul sau cocontractantul cu privire la natura specifică a activității sale, cu privire la metodele și echipamentele utilizate, dacă acestea pot afecta securitatea și sănătatea altor persoane aflate la locul de muncă al clientului, al contractantului sau al cocontractantului.
[Art.222 introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea prezentei
legi şi a altor acte normative de securitate
şi sănătate în muncă
Persoanele cu funcţii de răspundere şi lucrătorii vinovați de încălcarea prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă poartă răspundere materială, disciplinară, administrativă şi penală conform legii.
Articolul 231. Evidența documentelor
Documentele și actele interne ale unității care, în mod obligatoriu, rezultă din aplicarea prezentei legi sau din aplicarea altor acte normative din domeniul securității și sănătății în muncă se vor întocmi, se vor emite și se vor păstra pe hârtie și/sau în format electronic. Documentele și actele interne ale unității întocmite, emise și păstrate în format electronic vor corespunde rigorilor normative referitoare la documentul electronic.
[Art.231 introdus prin LP193 din 10.07.25, MO441-444/21.08.25 art.602; în vigoare 01.01.26]
Capitolul V1 - abrogat.
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 24.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2009.
(2) Guvernul, până la 31 decembrie 2008:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanță cu prevederile prezentei legi;
b) va aduce actele sale normative în concordanță cu prevederile prezentei legi;
c) va asigura revizuirea şi abrogarea de către ministere şi alte autorităţi administrative centrale a actelor lor normative ce contravin prezentei legi;
d) va adopta actele normative necesare executării prezentei legi.
VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Maria POSTOICO
Nr.186-XVI. Chișinău, 10 iulie 2008.