Cauza și acuratețea juridică a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, presupunând că debitorul (cumpărătorul) nu își execută, fără justificare, obligația de plată, iar cocontractantul (vânzătorul), care a recurs la rezoluțiunea contractului, are un comportament corect, acționează conform normelor dreptului civil aferente rezoluțiunii (poate proba declarația de rezoluțiune) sunt examinate în articolul „Returnarea mijloacelor fixe în cazul rezoluţiunii contractelor de vânzare-cumpărare: tratamentul contabil și fiscal la cumpărători”, publicat de Ghenadie Negară în revista „Contabilitate și audit” din luna octombrie.

Autorul prezintă atât prevederile legislației, cât și fortifică cele expuse prin exemple, oferind și formulele contabile aferente returnării mijlocului fix ca urmare a rezoluțiunii contractului.

Articolul este extrem de important pentru practicieni, având în vedere că:

• normele contabile și fiscale în vigoare nu acoperă și cazurile de restituire a mijloacelor fixe de către cumpărători ca urmare a rezoluțiunii contractelor de vânzare-cumpărare a acestor mijloace fixe;
• chiar dacă prin analogie pot fi aplicate normele contabile aferente operațiunilor de returnare a bunurilor, lipsa unor norme exhaustive referitoare la returnarea mijloacelor fixe, altele decât cele transmise în gestiune economică, favorizează aplicarea unor practici neuniforme la acest capitol;
• este binevenită implicarea legiuitorului în soluţionarea contabil/fiscala a situaţiei analizate, cu scopul excluderii practicilor neuniforme de contabilizare a operaţiunilor de returnare a mijloacelor fixe şi în alte situaţii decât returnarea acestora către proprietar în cazul gestiunii economice, precum si a excluderii disensiunilor posibile în aplicarea corectă a legislaţiei fiscale.