Aprobarea mecanismelor de prevenire a tergiversării în procedurile de insolvabilitate, ceea ce va optimiza satisfacerea mai eficientă a creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, precum și de protecție a intereselor tuturor participanților la procedură a condiționat necesitatea elaborării proiectului de lege pentru modificarea Legii insolvabilității nr. 149/2012. Documentul a fost aprobat de Guvern și este înregistrat în Parlament.  

Autorul proiectului (Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării) consideră că, implementarea modificărilor va asigura soluționarea unor probleme depistate la aplicarea prevederilor Legii nr. 149/2012, inclusiv:

• eliminarea lacunelor legislative, ceea ce va asigura gestionarea mai eficientă a procedurilor de insolvabilitate a întreprinderilor de stat/municipale și a societăților comerciale cu capital integral sau majoritar public prin implicarea și monitorizarea corespunzătoare de către reprezentanții debitorului (statului):

• a procesului de insolvabilitate,
• a procedurilor de inventariere a bunurilor,
• de notificare prealabilă a fondatorului/deținătorului de părți sociale despre ridicarea dreptului de administrare a debitorului etc.;

• de tergiversare a examinării cererilor introductive (se prevede un termen de 20 de zile lucrătoare pentru adoptarea de către instanță a unei hotărâri de intentare a procesului de insolvabilitate), precum și a cauzelor de insolvabilitate prin strămutarea cererii la altă instanță, fiind necesară expedierea dosarului original de la o instanță la alta; 
• excluderea neclarităților ce vizează cazurile în care cheltuielile aferente perioadei de observare a debitorului pot fi încasate de la membrii organelor de conducere ale acestuia, în cazul lipsei sau insuficienței masei debitoare;
• de stabilire a cuantumului onorariului fix al administratorilor autorizați în baza unei formule depășite, ca urmare a efectuării modificărilor la HG nr. 743/2002, prevederile căreia sunt aplicate cu caracter orientativ în procesul de negociere a onorariului. Respectiv, apare necesitatea înlocuirii coeficienților de multiplicare aplicați la salariul minim garantat din sectorul real al economiei cu valorile intervalului pentru stabilirea salariilor de funcție ale personalului încadrat în unități etc.

Detalii suplimentare vor fi prezentate pe măsura promovării proiectului.