Angajatorul este obligat să țină evidența timpului de muncă prestat efectiv de fiecare salariat, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus şi în zilele de sărbătoare nelucrătoare conform modelului aprobat prin convențiile colective naționale sau să țină evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condițiile stabilite cu salariații prin acord scris, în funcție de activitatea specifică desfășurată de către aceștia.

Redacția art.106 din Codul muncii a fost revizuită, proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (facilitarea activității mediului de afaceri) fiind aprobat de Parlament în lectura a doua în ședința din 11 mai.

Alte intervenții susținute în Codul muncii se referă la posibilitatea suspendării din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă în caz de absență a salariatului de la locul de muncă fără informarea angajatorului despre motivul absenței, însă nu mai mult decât pe un termen de 30 de zile calendaristice; precizarea faptului că concedierea angajatului, timpul de muncă al căruia constituie mai puțin de 8 ore pe zi, poate fi efectuată în cazul absenței fără motive întemeiate de la lucru timp de cel puțin jumătate din regimul de muncă a zilei în care salariatul a absentat; plata indemnizației de concediu la o altă dată agreată de părți, dar nu mai târziu de data achitării salariului pentru luna în care a fost acordat concediul și nu doar cu trei zile până la data acordării acestuia, după cum este stabilit la momentul de față.

Totodată, opționale devin elaborarea regulamentului intern al unității și programarea concediilor anuale ale angajaților, care actualmente sunt obligatorii. Suplimentar, angajatorii urmează să aprobe regulamentul de evaluare a performanței individuale a salariatului, în care vor fi reflectate procedura de evaluare și periodicitatea desfășurării acesteia.