La 25 octombrie 2025 au intrat în vigoare unele prevederi ale Legii nr. 189/2025 pentru modificarea unor acte normative, scopul acesteia fiind consolidarea cadrului de protecţie a drepturilor consumatorilor de servicii financiare. Actul normativ aduce modificări la alte 15 legi, fiind expres reglementate:

• informarea exhaustivă  de către instituțiile financiare privind contractele de credit pentru consumatori, cum ar fi rata dobânzii aferente creditului, suma, graficul de plăți, cu excepția liniei de credit, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, dacă este cazul, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;
• obligațiile societăților de asigurări de informare a clienților (inclusiv înainte de semnarea contractului) despre produsele oferite;
• reflectarea în contractele de credit a prevederilor suplimentare pentru protejarea intereselor financiare ale consumatorului;
• extinderea competențelor de supraveghere a Comisiei Naționale a Pieței Financiare asupra asociațiilor de economii și împrumut  și companiilor de colectare a datoriilor aferente creditelor de consum etc.

Suplimentar, Legea nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori a fost completată cu art. 15¹, care stabilește măsuri de limitare a plăților și măsuri de restructurare. Potrivit noilor reglementări:

(1) Se interzice:

a) aplicarea ratei dobânzii de credit anuale specificate în contractul de credit – în cazul în care aceasta depășește 50%, iar toate celelalte plăți aferente (comisioanele, taxele, penalitățile și orice alt tip de plăți), cu excepția dobânzii, pe o zi de credit depășesc 0,04% din valoarea totală a creditului (valoarea finanțată, în cazul contractului de leasing financiar) pentru termenul de utilizare efectivă a creditului de către consumator;

b) stabilirea costului total al creditului, care include dobânzile, comisioanele, taxele, penalitățile și orice alt tip de plăți, mai mare decât valoarea debursată conform contractului respectiv sau valoarea finanțată în contractul de leasing financiar – în cazul creditului care nu este destinat achiziționării, construirii sau renovării (modernizării) unei locuințe garantate cu un bun imobil în vederea asigurării obligației de plată a creditului respectiv.

(2) În sensul alin. (1), termenul de utilizare efectivă a creditului reprezintă perioada din data la care creditul a fost acordat și până la data la care s-a efectuat rambursarea integrală a acestuia. În vederea determinării cuantumului maxim al penalității aplicabile în caz de admitere a restanței, termenul în cauză reprezintă perioada din data imediat următoare datei scadenței plății și până la data la care s-a efectuat plata.

(3) În cazul acordării creditelor pentru consumatori, a căror sumă inițială debursată este de până la 50 de mii de lei (pentru linia de credit, valoarea de referință se consideră suma maximă stabilită în contractul de credit), se interzice, pentru consumatorul care înregistrează întârzieri mai mari de 30 de zile în executarea obligațiilor conform contractului de credit, încheierea oricăror alte acte juridice cu același consumator, care, ca efect, măresc obligația pecuniară totală a acestuia, până la stingerea obligației scadente de rambursare conform contractului de credit curent și până la expirarea a cel puțin 10 zile lucrătoare de la data stingerii respective.

(4) În cazul încălcării prevederilor alin. (1) sau (3), creditorul are dreptul să solicite doar restituirea sumei inițiale debursate conform contractului de credit acordat, fără revendicarea altor plăți prevăzute în contract, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele, penalitățile și orice alt tip de plăți. Prevederile prezentului alineat se aplică față de creditor pe durata termenului contractului de credit până la încetarea acestuia sau până la declararea creditului drept scadent, precum și 3 ani după aceasta, inclusiv față de persoana terță, în cazul în care creditorul a transmis unei persoane terțe dreptul de încasare a creanțelor aferente contractului de credit acordat.

(5) În perioada termenului contractului de credit, până la încetarea acestuia sau până la declararea creditului drept scadent, precum și 3 ani după aceasta, instanța de judecată sau autoritatea de supraveghere este în drept să solicite restituirea de către creditor a tuturor plăților prevăzute în contract, care includ dobânda, comisioanele, taxele, penalitățile și orice alt tip de plăți, cu excepția sumei inițiale debursate conform contractului de credit, în cazul încălcării prevederilor alin. (1) și/sau (3).

(6) Creditorul este în drept oricând să notifice consumatorul, în formă scrisă sau, la cererea expresă a consumatorului, în altă formă stabilită de acesta și agreată de creditor, cu privire la reducerea obligațiilor pecuniare față de creditor în urma renunțării la sumele ce depășesc limitele prevăzute la alin. (1) și/sau alin. (3), fără încheierea unui act adițional.

(7) Aplicarea prevederilor alin. (6) înlătură răspunderea administrativă, contravențională și civilă a creditorului ce derivă din prevederile alin. (4) și (5).

(8) Creditorul nu este în drept să aplice prevederile alin. (6) dacă autoritatea de supraveghere:

a) a inițiat procedura administrativă în vederea efectuării controlului;

b) a inițiat procedura administrativă în baza petiției consumatorului;

c) a adoptat anterior o decizie prin care a dispus aplicarea prevederilor alin. (4) și/sau alin. (5).

(9) În cazul transmiterii de către creditor unei persoane terțe a dreptului de încasare a creanțelor aferente contractului de credit, suma totală plătită de consumator persoanei terțe nu poate depăși suma datoriei acestuia față de creditor, calculată conform contractului de credit respectiv.

(10) Creditorul este în drept să transmită unei persoane terțe dreptul de încasare a creanțelor aferente contractului de credit, cu excepția celor aferente leasingului financiar, precum și să ceară executarea silită de către consumator a părții neachitate din valoarea totală a creditului, cu excepția leasingului financiar, inclusiv prin adresarea în instanța de judecată, doar în cazul în care termenul oricăror plăți restante depășește 90 de zile de la data scadenței acestora.

Scopul Legii nr. 189/2025 este prevenirea abuzurilor și practicilor înșelătoare, care conduc la supraîndatorarea persoanelor fizice; oferirea CNPF a dreptului de a elimina practicile defectuoase aplicate de unele entități financiare, precum și stabilirea sancțiunilor mai dure în cazul încălcării de către prestatorii serviciilor de plată a reglementărilor în domeniu.