Сегодня: Четверг 19 мая 2022 | EUR: 20.0655 | USD: 19.0765
 
"Contabilitate şi audit" № 8, 2008
Главная » Архив журнала » № 8, 2008 » ОБСУЖДАЕМ ПРОБЛЕМУ

Alla COTOS
senior Tax Consultant, PricewaterhouseCoopers Moldova

Aspecte ale taxării indirecte aferente importului de programe informatice

Majoritatea companiilor dispun, în prezent, de programe informatice de mare performanţă, care să răspundă necesităţilor actuale ale afacerii, sau analizează oportunitatea achiziţionării acestora.

Multinaţionalele, de exemplu, în vederea uniformizării proceselor de lucru şi a modului de raportare intragrup au, de regulă, entităţi specializate în cadrul grupului, care elaborează şi dezvoltă proprietate intelectuală, inclusiv programe informatice, ale căror drepturi de utilizare sînt ulterior transmise cu plată tuturor companiilor din grup. De altfel, aceste drepturi pot fi achiziţionate şi de la terţi.

Expertiza juridică a contractelor de licenţă şi analiza implicaţiilor vamale şi de TVA ce derivă din importul de software în Moldova sînt sarcini deosebit de importante pentru o companie, din perspectiva evaluării costurilor şi fluxurilor de numerar care ar fi implicate. De asemenea, trebuie avute în vedere identificarea eventualelor riscuri şi stabilirea soluţiilor de reducere a acestora. În continuare ne propunem să analizăm aceste implicaţii ale tranzacţiilor dintre agenţii economici rezidenţi ai Moldovei şi furnizorii de software nerezidenţi.

 

(i) Aspecte vamale

De regulă, la stabilirea valorii în vamă pe baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă se ia în consideraţie preţul efectiv plătit sau de plată, ajustat, după caz, cu o serie de elemente de valoare (ex. printre altele - cheltuielile aferente asigurării, costul transportului, încărcării/descărcării pe parcurs extern etc.). Totuşi, conform unor prevederi suplimentare la art. 11 prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 (pe scurt, „Legea"), la evaluarea în vamă a mijloacelor de suport ale soft-urilor1 pentru echipamente de procesare a informaţiilor se ia în considerare numai costul mijlocului de suport.

În acest fel, valoarea în vamă nu va include costul sau valoarea soft-urilor, ci doar costul sau valoarea mijlocului de suport.

Este de menţionat că, întrucît noţiunea de "mijloc de suport" nu include circuite integrate, semiconductoare şi alte articole similare sau articole care să le incorporeze, în situaţia în care agenţii economici ar importa în Moldova computere pe care deja ar fi instalate programele informatice în cauză, valoarea în vamă ar include şi costul sau valoarea soft-ului.

Chiar dacă s-ar părea că importanţa stabilirii valorii în vamă nu este relevantă atît timp cît discurile, dispozitivele de stocare a datelor sînt clasificate la poziţia tarifară 8523, maşinile automate de prelucrare a datelor - la poziţia tarifară 8471, pentru ambele coduri taxa vamală corespondentă fiind zero, aplicabilitatea regulii stabilite de această Lege este totuşi eficientă din perspectiva optimizării fluxurilor de numerar, mai ales prin evitarea prefinanţării unei sume considerabile a TVA şi а blocării de fonduri.

Mai mult decît atît, în situaţia în care valoarea în vamă va include costul licenţei, TVA în vamă fiind achitată pentru întreaga valoare în vamă (plus impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri), la efectuarea plăţilor periodice de licenţă, ar exista, în anumite circumstanţe, riscul de dublă impunere cu TVA.

Este evident faptul că, în situaţia în care programele informatice se vor descărca de către utilizatori din surse plasate pe internet, aspectele vamale nu ar mai fi relevante, urmînd a fi monitorizate doar eventualele implicaţii privind TVA la nivelul beneficiarului serviciilor respective, conform punctului (ii).

Stabilirea valorii în vamă conform modului indicat de Legea menţionată este posibilă doar dacă documentele comerciale delimitează clar valoarea produsului informatic de cea a suportului. Indicarea unei singure valori face imposibilă stabilirea în acest mod a valorii în vamă. Luînd însă în consideraţie costul, de cele mai multe ori semnificativ, al programelor informatice, devine evident faptul că o structurare incorectă a documentelor comerciale poate genera costuri substanţiale pentru agenţii economici, inclusiv din perspectiva fluxurilor băneşti.

Concomitent, Ordinul Serviciului Vamal nr. 438-O din 19 noiembrie 2007 referitor la aprobarea Normelor tehnice privind imprimarea, utilizarea şi completarea declaraţiei vamale în detaliu (pe scurt, „Normele") stabileşte o listă de bunuri la importul cărora nu se depune declaraţia vamală în detaliu. În listă sînt cuprinse şi bunurile folosite ca mediu de transport al informaţiilor (suporturi informatice), cum ar fi dischetele, benzile pentru calculatoare, filmele, planurile, casetele audio şi video, CD-ROM-urile, care sînt schimbate în scopul furnizării de informaţii, precum şi bunurile care sînt complementare unei livrări anterioare, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice, pentru care nu este necesară facturarea.

În baza acestor Norme, înţelegem, totuşi, că această regulă nu se va aplica suporturilor informatice, altele decît cele menţionate, care sînt schimbate în scopul furnizării de informaţii de uz general. Mai mult decît atît, pentru acestea din urmă valoarea statistică2 (i.e. rubrica 46 a declaraţiei vamale în detaliu), se va determina în baza costului total, format din costul suportului şi al informaţiilor înregistrate pe acesta.

Putem astfel menţiona că, în practică, ar putea exista riscul tratării diferite a acestor prevederi. Aceasta deoarece, pe de o parte, Legea stabileşte o singură regulă de determinare a valorii în vamă pentru mijloacele de suport ale soft-urilor pentru echipamentele de procesare a informaţiilor, indiferent de natura informaţiilor înregistrate pe aceşti purtători. Pe de altă parte, Normele restricţionează aplicabilitatea acestei reguli la suporturile schimbate în scopul furnizării de informaţii de uz general.

Mai mult decît atît, legislaţia actuală nu defineşte expres termenul „informaţii de uz general", ceea ce în practică face dificilă calificarea naturii programelor informatice înregistrate pe suporturi şi stabilirea în mod corespunzător a modalităţii de stabilire a valorii în vamă. Chiar şi această situaţie, ar fi puţin probabil ca programele informatice pe care le achiziţionează entităţile din Moldova ce aparţin unor grupuri transnaţionale (pentru scopuri de organizare a procedurilor de lucru/uniformizare a procedurilor de raportare etc.). să fie asimilate unor informaţii de uz general, acestea fiind, de obicei, adaptate specificului grupului respectiv.

Existenţa prevederilor interpretabile şi, mai mult, stabilirea în practică a valorii statistice pentru astfel de purtători în baza costului total (i.e. al suportului şi al informaţiilor înregistrate), ar genera riscuri pentru agenţii economici, precum şi costuri semnificative neplanificate, mai ales în contextul în care mărimea drepturilor vamale de import se va stabili în funcţie de valoarea statistică.

Să amintim, totuşi, că, în baza Legii privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător nr. 424-XV din 16 decembrie 2004, îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei din domeniul activităţii de întreprinzător urmează a fi tratate în favoarea întreprinzătorului.

 

(ii) Aspecte privind TVA

Din perspectiva TVA, activele nemateriale sînt definite ca mărfuri (art. 93 pct. 2) din Codul fiscal). Totuşi, stabilirea modului de aplicare a TVA asupra acestora depinde strict de tipul livrării ce se află la baza transferului şi anume: prestare de servicii versus livrare de bunuri.

În majoritatea cazurilor, agenţilor economici rezidenţi ai Moldovei li se transmit drepturile de utilizare a programelor informatice, nu şi dreptul de autor (programul) ca atare. Aceştia obţin mai ales licenţe neexclusive asupra dreptului respectiv de autor, urmînd ca apoi - la anumite intervale de timp, stabilite prin contract - să fie efectuate plăţi periodice în schimbul dreptului de utilizare a acestei licenţe.

Analizînd astfel această operaţiune prin prisma definiţiilor aplicabile pentru scopuri de TVA, înţelegem că taxarea acestei operaţiuni ar urma tratamentul aplicabil prestărilor de servicii. Aceasta deoarece transmiterea drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri (i.e. inclusiv active nemateriale) cu plată integrală, parţială sau gratuit este inclusă în definiţia „prestare de servicii" (art. 93 pct. 4) din Codul fiscal).

În vederea stabilirii regulii de teritorialitate valabile pentru aplicarea TVA3, este, de asemenea, necesar să menţionăm că programele pentru computere sînt definite prin prisma Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994, ca făcînd obiectul drepturilor de autor.

În consecinţă, aplicarea TVA ar trebui să aibă loc în Moldova, iar persoana obligată la plata taxei ar fi beneficiarul, întrucît locul prestării serviciului de transmitere şi acordare a drepturilor de autor se consideră a fi la sediul, domiciliul sau reşedinţa beneficiarului.

Totuşi, nu poate fi omisă prevederea stabilită prin art. 103 alin. (1) pct. 7) al Codului fiscal, conform căreia TVA nu ar trebui să se aplice la importul serviciilor legate de operaţiunile de acordare de licenţe şi eliberare de brevete (cu excepţia celor de intermediere), referitoare la obiectele proprietăţii industriale, precum şi la obţinerea drepturilor de autor. În vederea aplicării corecte a scutirii, este recomandabilă efectuarea unei expertize juridice detaliate a eventualelor clauze contractuale prin prisma legislaţiei interne în domeniul proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor.


1 Noţiunea de "softuri" nu include înregistrări audio, video şi cinematografice.

 

2 Valoarea în vamă a mărfii calculată conform legislaţiei în vigoare.

 

3 Reguli prevăzute prin art. 111 al Codului fiscal.




Комментарии:
К этой статье пока нет комментариев.

Для того чтобы оставить комментарий необходимо авторизоваться.
Если Вы еще не зарегистрированы, пройдите процедуру регистрации.