Сегодня: Понедельник 16 мая 2022 | EUR: 19.7089 | USD: 18.9755
 
"Contabilitate şi audit" № 8, 2013
Главная » Архив журнала » № 8, 2013 » ТОЧКА ЗРЕНИЯ

Victoria BELOUS
jurist

privind impozitarea veniturilor obţinute de persoane fizice sub formă de bonusuri din valoarea achiziţiei efectuată de prietenii lor

ÎNTREBARE: Noi intenţionăm să implementăm un program de marketing care să se bazeze pe clienţii din baza de date. Aceştia vor fi informaţi că, în cazul în care ne vor recomanda unui prieten care va achiziţiona de la noi, vor beneficia de bonusuri un comision în mărime de 2% din valoarea achiziţiei prietenului lor (fără TVA), care va putea fi utilizat pentru achiziţionarea bunurilor expuse spre comercializare. Ce impozit pe venit datorează către stat beneficiarul comisionului? Acesta poate fi scutit de deplasările la instituţiile statului şi avem oare dreptul să achităm noi impozitul pe venit?

 

Conform art. 21 alin. (1) din Codul fiscal (în continuare – CF), venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează de către fiecare subiect al impunerii şi constituie valoarea medie a preţului de livrare a mărfurilor şi/sau de prestare a serviciilor analoage pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară. În cazul în care, pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară, nu au fost efectuate livrări de mărfuri şi/sau prestări de servicii, venitul obţinut sub formă nemonetară nu poate fi mai mic decît preţul de cost al mărfurilor livrate şi/sau al serviciilor prestate în luna curentă.

Potrivit art. 90 din Codul fiscal,

orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, orice reprezentanţă conform art. 5 pct. 20), reprezentanţă permanentă, instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art. 18. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta, conform art. 20, 88, 89, 901 şi 91, precum şi din suma arendei terenurilor agricole.

 

Cu toate că art. 90 reglementează reţinerea în prealabil la sursă doar din plăţi, pentru a nu deranja ulterior cumpărătorul care a obţinut aceste bonusuri, este recomandabil ca agentul economic să reţină în prealabil la sursa de plată 7% sau chiar mai bine 18% pentru ca, ulterior, persoana fizică să fie scutită de obligaţia de a achita impozitul care rezultă din această tranzacţie în situaţia în care are mai multe surse de venit.

Conform art. 92 alin. (2) şi (3) din CF, dările de seamă fiscale privind veniturile achitate şi impozitul pe venit reţinut la sursa de plată se prezintă de către plătitorii veniturilor organului fiscal teritorial în termen de o lună de la încheierea lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă indicate la alin. (3), pentru care este prevăzut alt termen de prezentare.

Persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art. 88–91 vor prezenta organului fiscal teritorial, în termen de o lună de la încheierea anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art. 90, precum şi sumele veniturilor achitate în folosul lor.

Astfel, agentul economic urmează să prezinte dările de seamă fiscale prevăzute de art. 92 din CF şi să indice în acestea informaţia despre veniturile persoanelor fizice obţinute în urma acordării bonusului de 2%, inclusiv în situaţia cînd persoana fizică a primit venituri în formă nemonetară.

În cazul în care agentul economic doreşte să-l scutească pe beneficiarul bonusurilor de obligaţia ulterioară de achitare a impozitului pe venit una din soluţii ar fi reţinerea la sursa de plată a impozitului pe venit în cuantum de 18%.

Totodată, luînd în consideraţie prevederile art. 83 alin. (2) lit. b) din CF, persoana fizică, în funcţie de cuantumul bonusurilor încasate, poate avea obligaţia de depunere a declaraţiei, inclusiv în situaţia în care impozitul pe venit a fost reţinut la sursa de plată în mărime de 18%.

Prin urmare, este necesar de a informa cumpărătorii despre veniturile achitate şi de a le recomanda să-şi onoreze obligaţia de depunere a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.

Totodată, apare întrebarea, de ce în scopuri fiscale situaţia expusă în întrebare nu se califică ca venituri obţinute din campaniile promoţionale?

Conform art. 5 pct. 38 din CF, campanie promoţională este o modalitate de promovare a vînzărilor prin organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunţate public şi desfăşurate pe o perioadă de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, cîştiguri.

Definiţia fiscală a noţiunii de campanie promoţională are un sens mult mai restrîns decît noţiunea de promoţie, expusă în dicţionarul explicativ şi anume : promoţia este o promovare a unui produs, în vederea intrării pe piaţă sau a creşterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs.

Astfel, cu toate că sensul uzual al definiţiei presupune orice acţiune care, în final, ar duce la promovarea unui produs, în vederea intrării pe piaţă sau a creşterii vânzărilor, pentru a face cunoscută o marcă sau un nou tip de produs, definiţia fiscală a acestei noţiuni se limitează doar la modalitatea de promovare a vînzărilor prin organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunţate public şi desfăşurate pe o perioadă de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, cîştiguri.

Astfel, pentru a fi considerată campanie promoţională, în sens fiscal, trebuie să fie respectate, conform definiţiei stabilită în CF, trei condiţii:

1) modalitatea de promovare a vînzărilor să fie organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunţate public, care, în esenţă, sînt activităţi cu un rezultat aleatoriu (care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător);

2) concursurile, jocurile, loteriile să se desfăşoare pe o perioadă de timp limitată;

3) în urma acestor acţiuni să se acorde cadouri, premii, cîştiguri.

În situaţia expusă, veniturile obţinute de persoana, care este cointeresată în atragerea clienţilor, nu pot fi calificate ca venituri obţinute în urma desfăşurării unei campanii promoţionale, deoarece:

1. Promovarea vînzărilor nu se face prin concursuri, jocuri sau loterii, ci prin informarea clienţilor despre faptul că, dacă aduc un client, vor primi drept bonus un comision în mărime de 2% din valoarea achiziţiei prietenului lor (fără TVA), care-l va putea valorifica şi utiliza pentru achiziţionarea bunurilor expuse spre comercializare.

Prin urmare, acţiunea de informare a clienţilor că vor beneficia de un bonus de 2% nu poate fi calificată ca un concurs, joc sau loterie, deoarece nu este un eveniment aleatoriu (care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător), clienţii fiind chiar interesaţi în promovarea vînzărilor şi cunoscînd precis cuantumul cîştigurilor pe care le vor obţine.

2. Acest program de marketing nu este prevăzut pentru o perioadă de timp limitată.

Astfel, luînd în consideraţie definiţia stabilită în art. 5 pct. 38 din CF, veniturile obţinute de clienţi sub formă de bonus (comision de 2%) din valoarea achiziţiei efectuată de prietenii lor (fără TVA), din care ei îşi achiziţionează bunurile expuse spre comercializare, nu pot fi calificate ca venituri obţinute din campaniile promoţionale şi urmează a fi impozitate în modul expus mai sus.




Комментарии:
К этой статье пока нет комментариев.

Для того чтобы оставить комментарий необходимо авторизоваться.
Если Вы еще не зарегистрированы, пройдите процедуру регистрации.